luni, 13 iulie 2015

Anaconda 2.0

Retorica Războiului Rece ne este încă destul de vie. Lupta dintre comunism şi capitalism a fost tratată pe acest blog destul de recent. Nucleele celor doi beligeranţi au fost URSS şi SUA. Cel din urmă a învins definitiv în 1989, iar după un an, URSS a dispărut de facto lăsând locul Rusiei.

Ce a fost de fapt tot acest Război Rece? Chiar şi copii ştiu că, în esenţă, Războiul Rece a fost o încleştare politică, dar care a fost câştigată economic. SUA şi aliaţii efectiv au sufocat URSS şi sateliţii săi. Economia centralizată a pierdut definitiv războiul.

Puţini ştiu care a fost însă strategia folosită. Majoritatea crede că cele două sisteme au avut o confruntare cumva statică, lucrurile mergând bine într-o parte şi rău în cealaltă parte. Chestiunile au fost însă mult mai complicate şi totul s-a jucat pe teritorii extrem de strânse. Din istoria acelor ani se văd de la o poştă două războaie aparent insignifiante: Vienam(1955-1975) şi Afganistan(1979-1989). Chiar dacă nu s-au confruntat direct, cele două războaie au fost, în esenţă, confruntări între URSS şi SUA. Prima câştigată de URSS, cea de-a doua câştigată de SUA.

Retragerea ruşinoasă a americanilor din Vietnam a fost însă compensată de un cutremur din lumea comunistă: disensiunile dintre URSS şi China. Ruptura sino-sovietică din 1961 a făcut ca eliminarea americanilor din Vietnam să nu mai însemne decât o victorie de etapă pentru URSS, bună doar de pus în ramă. Însă, din punct de vedere geopolitic, victoria nu a reprezentat mai nimic.

Confruntarea din Afganistan a fost total diferită. În cazul în care URSS ar fi reuşit să instaureze un regim prieten(satelit) stabil în Afganistan, următoarea mişcare pe tabla de şah al lumii ar fi fost Pakistanul. Motivul era unul simplu, de-a dreptul banal: ieşirea la Oceanul Indian. Lucrurile au stat însă pe dos. Sovieticii au pierdut un război în care americanii au înarmat grupurile radicale prin intermediul agenţilor antrenaţi în lupte de gherilă gen Osama bin Laden. Sfârşitul războiului din Afganistan a însemnat sfârşitul URSS.

Împotriva URSS SUA a folosit o metodă a cordonului sanitar, menit să delimiteze strict graniţele inamicului. Numită şi „strângerea anacondei”, strategia a avut succes. Privind prin această prismă înţelegem că războiul din Afganistan n-a fost nimic altceva decât o ultimă încercare de evadare din „strânsoare”. Nereuşind, URSS a făcut implozie.

Am făcut această lungă introducere pentru a înţelege ceva mai bine ce se află în spatele unor acronime din ce în ce mai prezente în actualitatea cotidiană. TPP, TTIP şi TISA pătrund încet încet în ştirile de zi cu zi. În esenţă vorbim de nişte contracte comerciale. TTIP este acronimul de la Transatlantic Trade and Investment Partnership, tratatul comercial pe care SUA îl doreşte semnat cu statele UE, TPP este acronimul de la  Trans-Pacific Partnership, adică un contract comercial între ţările din Pacific, iar TISA vine de la  Trade in Services Agreement, în esenţă un mega-framework pentru cele două contracte comerciale. 

Ceea ce surprinde la contractele supuse „dezbaterii” de către SUA este faptul că sunt pline de clauze secrete, iar în multe cazuri încalcă chiar şi dreptul la un proces echitabil(se poate ajunge la tranşarea unor probleme juridice de către entităţi nereglementate). Par a fi, în unele cazuri, contracte economice militare deoarece, în diverse situaţii, legislaţia normală poate fi cu uşurinţă înlocuită cu una practic marţială. De ce oare?

Ipoteza de la care pornesc este aceea că ne aflăm în plin război economic care, ca şi cel ideologic, va fi tranşat tot militar. Exact ca în Războiul Rece. Pe harta de la începutul articolului am marcat ţările componente ale TPP(roşu), cele care se află în negocieri(cărămiziu) şi ţările membre(în scurt timp) ale TTIP(negru, UE). Este interesant de observat că toate aceste ţări marchează strict graniţele BRICS. Trebuie menţionat că India apare pe hartă ca în curs de aderare la TPP deoarece în prezent se exercită presiuni puternice în acest sens. Din punct de vedere logic, India nu are niciun interes să adere la TPP. Mai mult, pentru ea ar reprezenta o instaurare a unui haos total şi picaj liber deoarece niciunul dintre principiile TPP/TISA nu este aplicabil acolo. De altfel, până în prezent, s-au înregistrat refuzuri pe linie, dar nu putem şti niciodată cum se vor aşeza lucrurile.

Această aşezare strictă la graniţele BRICS nu-mi aduce aminte decât de Anaconda Războiului Rece. În acelaşi fel au marcat americanii teritoriul advers ştrangulând efectiv URSS. Acum victimele se numesc China, Rusia, Argentina, Brazilia s.a.m.d. Americanii ştiu să profite de disensiunile dintre membrii BRICS, au agenţi de influenţă capabili să amplifice neînţelegerile şi, aşa cum în Războiul Rece au profitat de ruptura sino-sovietică, la fel se va acţiona şi acum.

Noua Anacondă pare vehiculul perfect de luptă. Cu coada răspândită de-a lungul coastelor, Anaconda 2.0 are capul situat în Europa şi orientat aparent către ruşi. Direcţia în care tinde să acţioneze este cât se poate de limpede: mediana Eurasiei. S-a început cu Ucraina se continuă cu Kazahstanul şi vecinii săi, iar în final, Mongolia(unde nu e nevoie de mari artificii) va fi vipera centrului de continent. Linia pe care am descris-o este ţinta pe termen scurt şi mediu a noii anaconde. Ea, prin ocuparea zonei mediane, se va infiltra în centrul continentului, în fapt, un punct din care poate muşca mortal ambele beregăţi ale marilor duşmani. Cu alte cuvinte, dacă anaconda Războiului Rece doar ştrangula, noua anacondă se infiltrează adânc în miezul dur al adversarului turnând veninul din interior spre exterior.

Nu-mi dau seama exact cum se vor desfăşura confruntările. Posibil să avem un nou maidan isteric în Kazahstan(de fapt demersurile iniţiale au fost văzute limpede) şi revoluţii colorate în Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan s.a.m.d. E însă de urmărit dacă Moscova va avea aceeaşi atitudine „pasivo-conspiraţionistă” sau, de data aceasta, va ieşi cu pieptul în faţă.

6 comentarii:

  1. Foarte interesanta constructia, dar BRICS sunt foarte fragili.
    De ce s-ar deranja cineva pentru a-i băga in canistră, a-i containeriza pe ăștia?
    Akebono, pardo' , cui bono?

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt vremuri grele in care lupta se da zilnic si oriunde ,ramane de vazut unde se v a ajunge .....

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc pentru articolul pertinent și foarte bine documentat.
    Poate o sincronizare intre statele BRICS pentru a sfârteca șarpele în câteva bucăți ar fi o opțiune. O alta ar fi ceea ce se întâmplă acum prin implementarea alternativei la FMI. China este puternica și nu mai este ce era acum 20 de ani, atingând maturitatea economica și financiara. Ultima data când China și Rusia au luptat de aceeași parte au câștigat (Vietnam). Rămâne de văzut ce ne rezerva viitorul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da,articolul este interesant si foarte util pt o imagine geo-politica de ansamblu .Doua mici adaugiri mi-as permite:Paulo Nogueira Batista este atat director in consiliul FMI cat si vice-presedinte al BRICS, iar Zhu Xian este vicepresedinte atat al BRICS cat si al Bancii Mondiale.Deci care-i jucatorul la doua capete?

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunteti pe o pista falsa cu Rusia, pe acestia îi au în buzunar, pentru ca nu au ideologie si o clasa viabila social, economic si intelectual care sa sustina actiunile politice, dealtfel foarte reduse, nu au ce vinde si oricum cererea scade, întrebarea este daca se vor împrieteni cu germanii, mai tare și mai pe față, atunci e posibil ca GS sa treaca niste active pe pierdere prin Ukr, iar China va fi o problema de ordin militar cu siguranta, în zona lor, chiar si maritim.
    Cred ca se va declansa o criza economică majora, dupa care singurii care vor mai sta in picioare vor fi US.

    Japonia cade de cand creste China puternic, îi servesc între mese la orice oră.

    RăspundețiȘtergere