joi, 13 august 2015

Razboiul valutar

Dorinţa Chinei de a plasa yuan-ul în coşul SDR a făcut-o să joace fix cum îi cântă orchestra americană. A privit calm la relaxările cantitative din SUA şi Europa şi s-a comportat precum elevul silitor, gata să îngurgiteze pe nemestecate orice lecţie a profesorului. 

Costurile acestei iniţiative au fost enorme. Fără doar şi poate chinezii şi-au asumat strategia gândindu-se că, după ce-şi vor promova moneda ca una de rezervă, vor putea să opereze cu deficite externe masive exact ca americanii. Personal o consider o iluzie, însă este posibil ca targetul final să fie cu totul altul.

Avem un an de când yuan-ul este „puternic”. Puternic în sensul în care nu s-a mai devalorizat faţă de dolar. Pe la începuturile crizei, chinezii erau mult mai circumspecţi şi, fiecărei mişcări dubioase a FED-ului îi răspundeau cu o devalorizare a yuan-ului. Apoi a urmat „legarea” cursului de dolar, mişcare reclamată de americani ca artificială deoarece ţinea preţurile produselor chinezeşti extrem de jos.

În proiectul intrării în coşul SDR, chinezii au fost criticaţi(via SUA, desigur) că au un curs artificial de fix, motiv pentru care yuan-ul nu prea ar îndeplini condiţiile de „libertate” a cursului. Timp de un an chinezii au jucat cum li s-a cântat şi au înghiţit consecinţele yuan-ului puternic: scăderea competitivităţii, picarea exporturilor şi acumularea datoriilor la toate nivelurile economiei. Într-o asemenea situaţia, întrebarea unanimă era cât va mai putea rezista China. Într-un setup ideal, China ar fi trebuit să reziste până la finalul acestui an, atunci când FMI va lua în discuţie componenţa coşului SDR. Se pare însă că autorităţilor chineze nu le place jocul la limită.

Confruntată cu o depreciere generală a economiei, Banca Centrală a Chinei(PBOC) a luat decizia radicală de depreciere accelerată a yuan-ului şi aşa s-a ajuns ca moneda să scadă cu 4% în două zile. Cum era logic, depreciereaa produs un val tsunami la nivel global. Asia a scăzut pe toată linia, la fel cum şi cotaţiile acţiunilor europene au intrat la apă. Nimănui nu-i este foarte clar nivelul urmărit de PBOC. Bursele asiatice au început să-şi reia creşterile în şedinţa de azi pe fondul unei tendinţe de încetinire a devalorizării yuan-ului, fiind consemnată chiar o uşoară inversare de trend. 

Şocul devalorizării ne pune în faţa unui setup diferit, însă aceasta nu rezolvă, precum bagheta magică, deficitele imense acumulate în timp. Devalorizarea ieftineşte produsele chinezeşti şi scumpeşte importurile, mărind excedentul de cont curent al Chinei. E o mişcare de export a problemelor din economia chineză, un fel de notă de plată transmisă şi pe care un nescris „gentlemen's agreement” îi obligă pe ceilalţi s-o achite. Aşa au făcut americanii în 2008 şi europenii începând de anul trecut. A venit rândul Chinei şi, cu siguranţă că mai sunt mulţi care stau la coadă.

Jocul devalorizării seamănă cu pasarea unei găuri negre de la unul la celălalt. Problema e că gaura e din ce în ce mai mare şi jocul din ce în ce mai greu de susţinut. China pare a fi acceptat acest joc - pe care cu alte ocazii l-a ocolit circumspect - strict pentru a-şi vedea visul cu ochii: includerea yuan-ului în coşul SDR. Ceea ce e periculos la acest joc este că, în cazul în care înţelegerea se sparge, cel care a rămas ultimul încasează toată pierderea. Aici e pericolul. Dacă buba nu se va sparge acum, în mod sigur mişcările de repoziţionare a monedelor se vor accelera şi pasarea „găurii negre” de la unul la altul se va transforma într-un tiki-taka la nivel planetar. Numai că simpla devalorizare nu transferă instantaneu „gaura neagră” către următoarea victimă. Transferul necesită timp, iar accelerarea jocului va conduce la transformarea găurii negre într-un roi de micro-turbulenţe care se vor muta haotic de la unii la alţii. Plastic descris, cam aşa arată viitorul(sau poate actualul) război valutar.

Tactica Chinei din ultimul an a fost una riscantă. Posibil ca riscul să aibă sens: odată intrat în coşul SDR, yuan-ul devine o monedă proxy între economia emergentă şi restul lumii. Având controlul asupra Băncii BRICS, a AIIB şi un cuvânt greu de spus în FMI, China câştigă forţa de care are nevoie. Numai că, pentru admiterea ca monedă de rezervă, China are nevoie de OK-ul american. Cu alte cuvinte, puterea nu şi-o cucereşte, ci-i este dată. Vi se pare că nu e nicio diferenţă? Greşiţi!

3 comentarii:

  1. analiza este absolut impecabilă cu o completare dacă îmi este permis! Banca POPORULUI DIN CHINA, care stabilește dobânda de referință și cantitatea de bani de pe piață precum și rata de schimb yuan-dolar și alte valute NU ESTE A CHINEI.Este o filială în CHINA A UNEI CORPORAȚII INETRNAȚIONALE CE ARE MONOPOLUL TIPĂRIRII DE MONEDĂ PE TOATĂ PLANETA! Așadar tot acest proces de devalorizare al YUANULUI este făcută cu un scop clar determinat: să mai tempereze din avântul naționalist existent la vârful conducerii politice.Pe scurt nu are relevanță economică și în opinia mea are doar legătură cu a arăta cu degetul CHINEI o anume poziție vis-a-vis de RUSIA și de tendința militară din PACIFIC.Vom vedea în ultimele 6 luni dacă am avut sau nu dreptate! Devalorizarea YUANULUI conduce la scădere puterii sale de cumpărare! Azi e 4% mâine pot fi 60%! Exact ca în cazul rublei rusești! Mulțumesc pentru ocazia de a-mi exprima opinia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dreptate nu ai, ți se dă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Potrivit site-ului Natural News.com, de vină pentru exploziile de la Tianjin ar fi americanii, care au folosit pe ascuns o armă secretă spaţială denumită “Rod of God” (adică “Pedeapsa lui Dumnezeu”), capabilă să lovească orice ţintă de pe uscat. Dacă informaţia vechiculată pe site-ul mai sus menţionat este una adevărată, atunci data aleasă nu este întâmplătoare. În 1945, americanii au lansat două bombe atomice asupra Japoniei, pe 6 august şi pe 9 august. 70 de ani mai târziu, tot în prima jumătate a lunii august, americanii lansează o armă spaţială secretă asupra Chinei.
    Dar, de ce au făcut-o americanii? Deoarece pe 11 august 2015 China îşi devalorizează moneda proprie, yuanul, cu 1,9%, trimiţând o “undă de șoc” în jurul lumii, mişcarea având un impact devastator pentru economia Statelor Unite.
    Pe 16 august 2015, într-un articol de pe New York Times, una din publicaţiile Ocultei Mondiale, aflăm confirmarea faptului că administraţia de la Washington a fost extrem de deranjată de devalorizarea yuanului. Citez din articol:
    “Obama a emis un avertisment sever cu privire la prezența unor agenți guvernamentali chinezi care lucrează în secret în Statele Unite ale Americii (…) Iar acest avertisment vine într-un moment de tensiune în creștere între Washington și Beijing, pe mai multe aspecte: de la furtul computerului care conţinea milioane de fișiere guvernamentale, oficialii americani suspectând China, şi până la devalorizarea propriei monezi.”

    RăspundețiȘtergere