luni, 25 ianuarie 2016

2016 - ce urmeaza

De obicei, sfârşitul anului era cel în care publicam prognoza anului care vine. Iată că, luat de treburi, nu mi-am mai găsit timpul necesar sintetizării principalelor trenduri ale lumii. E şi acesta unul dintre semnele care ne indică un 2016 absolut diferit.

Cred că am pronunţat deja cuvântul care va caracteriza anul care vine: diferenţa. Ne aflăm într-un an al răscrucii, al punctelor radicale de cotitură, al mişcărilor profunde care ne vor pune pe traiectorii absolut noi. Un an în care ceea ce e vechi îşi desăvârşeşte moartea, iar direcţiile viitorului încep să prindă contur.

2016 a început cu un setup nefast. Conflicte îngheţate sau pe cale de a izbucni peste tot în lume, scăderi bursiere cvasigeneralizate, economii nefuncţionale, nemulţumiri populare. Avem ceva nou? Dacă dăm un ochi în istorie, observăm că, în general, începuturile de secol sunt nefaste. Atunci se pregătesc mari războaie care demolează trecutul, dar apar şi zorii „noii lumi”. Nu putem să nu ne aducem în minte cum începutul de secol XVII Imperiul Otoman îşi atingea apogeul, în timp ce, în 1618 începe Războiul de Treizeci de Ani. O sută de ani mai târziu, începutul de secol XVIII ne găseşte într-un setup în care Austria şi Rusia luptă furibund împotriva Imperiului Otoman care - pentru a-şi apăra vechile poziţii - instaurează domniile fanariote în Moldova şi Ţara Românească. De asemenea, prin naşterea Regatul Marii Britanii(1707) se conturează o nouă putere care va influenţa covârşitor istoria. Secolul XIX începe cu prăbuşirea Sfântului Imperiu Roman, urmat de extinderea Rusiei prin cucerirea Finlandei, cucerirea fulgerătoare a Europei de către Napoleon urmată de înfrângerea sa în 1814 şi anul fără vară din 1816. Tot începutul de secol XIX este marcat însă şi de Războiul SUA - Marea Britanie(1812), eveniment care se constituie în certificatul de naştere a celei mai mari puteri a prezentului. La fel, începutul de secol XX debutează cu o serie de conflicte peste tot în lume care vor fi făcute uitate de ceea ce numim acum Primul Război Mondial. Ca şi cum lumea veche trebuia înmormântată, secolul trecut a debutat prin însăşi modificarea radicală a noţiunii de război. Aceasta în timp ce vechi formaţiuni statale(Imperiul Chinez, Imperiul Rus) se prăbuşeau pentru a face loc unor construcţii care au influenţat covârşitor istoria de atunci până în prezent.   

Cred că suntem de acord că, de fiecare dată, se întâmplă ceva ciudat la fiecare început de secol. O lume moare, în timp ce alta se naşte. Privind către secolul nostru nu putem să nu observăm un fenomen similar. Debutează în 2000 cu spargerea bulei „dot-com”, iar anul următor avem evenimentele de la 11 Septembrie care ridică la un nou nivel ceea ce astăzi numim terorism. Şase ani mai târziu, în 2007, începe cea mai mare criză economică a lumii(nu e nicio eroare!). Suntem la nouă ani de la începutul crizei şi soluţiile de până acum se dovedesc a fi fost - aşa cum de altfel am estimat pe acest blog - simple baloane de săpun. 

În secolul trecut, la zece ani după Marea Criză a început al Doilea Război Mondial. Acum ne aflăm într-un setup similar, dar la un cu totul alt nivel. Războaiele se poartă cu arme mai sofisticate, pe mai multe planuri, unele total invizibile marelui public. Consecinţele războaielor contemporane pot atinge însă - pentru prima dată în istorie - dimensiuni cu adevărat globale, putând conduce chiar la dispariţia speciei. 

Şi-acum, după această lungă introducere, să revenim la anul care tocmai începe. Avem tensiuni acumulate şi conflicte peste tot în lume. Mişcări secesioniste din ce în ce mai radicale în Europa(Catalunia, Scoţia, Bavaria, nordul Italiei, s.a.m.d.) dar şi în ... SUA. Probabil cea mai pregnantă(şi avansată, în acelaşi timp) este mişcarea de secesiune a Texasului, dar mai există numeroase alte zone în care cetăţenii preferă să se rupă de SUA(Lakota este un exemplu, dar nu singurul). Un sondaj din 2014 releva faptul că aproximativ 25% dintre americani ar prefera ca statul lor să se desprindă paşnic de SUA. Avem deci de-a face cu un virus care se dezvoltă în linişte, dar care poate exploda oricând. Pe de altă parte, conflictele sunt şi ele generalizate. Orientul Apropiat aflat la propriu în flăcări este cel care atrage atenţia lumii, însă nu trebuie ignorate celelalte puncte fierbinţi ale planetei: nemulţumirile crescânde din Marea Chinei de Sud  sau tensiunile din peninsula coreeană.

Tot setup-ul extrem de complicat în care ne aflăm mai are însă un accelerator ignorat de politicieni: situaţia economică din ce în ce mai precară. Băncile Centrale au pierdut legătura cu realitatea, nemaifiind capabile să controleze infernala maşinărie financiară mondială. Numeroase bule se umflă fără justificare la nivele de exuberanţă care amintesc de anii pre-criză, în timp ce „indicatorii realităţii” arată o precaritate din ce în ce mai greu de mascat. Să luăm ca exemplu preţul petrolului. SUA au folosit Arabia Saudită ca armă de răzbunare împotriva Rusiei. Saudiţii au scăzut preţul petrolului prin creşterea producţiei, însă au constatat că, în disperare de cauză, şi celilalţi producători au crescut accelerat producţia pentru a compensa prin volum scăderea încasărilor. Rezultatul se vede cu ochiul liber: după un an preţul şi-a pierdut 70% din valoare, supraproducţia îneacă globul cu petrol, iar cererea este de mult depăşită. 

Scăderea preţului petrolului a scos la iveală secretul lui Polichinelle: se vede limpede  că avem o economie falsă, în care mijloacele de producţie sunt supradimensionate şi că, la fel ca şi în cazul petrolului, produsele nu-şi mai găsesc cumpărătorii. Cu alte cuvinte, suntem în faţa adevăratului monstru deflaţionist, cel care ne va face să considerăm un biet şoricel ceea ce până acum numeam deflaţie. Curios e faptul că, „sărind pârleazul”, constatăm alte lucruri interesante, cum ar fi supraîndatorarea statelor din cauza eforturilor eşuate de a „rezolva” criza. Atunci când te iei la trântă cu realitatea lupta devine inegală şi sfârşeşti prin a te prăbuşi neputincios la pământ. Exact aşa arată acum statele lumii: o grămadă de falşi-smardoi nătărăi, sleiţi de puteri până la epuizare, care se uită cu frică şi neputinţă la mega-bolovanul rostogolindu-se implacabil către ei. Imaginea ţărilor supraîndatorate, suprapusă peste cantităţile colosale de monedă fără acoperire, iraţional aruncate în piaţă în anii trecuţi de către băncile centrale, ne conduce spre un alt spectru: cel al monstrului inflaţionist. Şi iată-ne în faţa unui paradox curios: lumea se află prinsă în capcana hiper deflaţiei şi, în acelaşi timp, a hiper-inflaţiei. Sună cel puţin curios: nu poţi avea în acelaşi timp inflaţie şi deflaţie. Dacă mai adaugi celor două noţiuni şi prefixul hiper eşti bănuit de delir. Însă tocmai aici este chichiţa. Ceea ce înţelegem din actuala stare de fapt este că economia se află într-o profundă incertitudine, în pragul unui haos.

Chiar dacă pare imposibil, cele două direcţii diametral opuse se vor manifesta în acelaşi timp. Pe de o parte deflaţia va afecta în principal titlurile listate şi imensele stocuri de produse junk, în timp ce valul inflaţionist îşi va face simţită prezenţa în zona ceva mai palpabilă a proprietăţilor şi a materiilor prime. Ştiu că în ceea ce priveşte ultima categorie pot fi luat în râs, mai ales prin prisma „sângelui” care curge pe piaţa petrolului. Însă această situaţie nu poate persista mult timp. Suntem în afara realităţii.

Probabil cel mai mare regres pe care-l vom vedea în acest an va fi cel al retail-ului. Deja situaţia precară a domeniului a fost semnalizată de către Walmart care încearcă să combată stagnarea vânzărilor prin închiderea a 250 de magazine la nivel global. Aici este vârful isteriei creşterii retail-ului. Din acest moment amploarea închiderilor va accelera, reducând fabulos dimensiunile reţelelor comerciale.

Suntem aproape de marele cutremur, nu ştim exact când se va petrece, dar certitudinea e că nu mai e mult. Haosul economic pe care-l vedem, profund şi imposibil de contracarat, este semnul său prevestitor. Polarizarea extremă a societăţii este de mult timp un subiect de discuţie. Problema acelui 1% din populaţia lumii care deţine mai mult decât restul de 99% devine, pe zi ce trece, mai presantă. Şi aceasta este cauza esenţială a haosului pe care-l percepem, al „nervozităţii inexplicabile” pe care-o simţim. Este momentul în care „funcţia lăcomie” - atât de lăudată de corifeii capitalismului sălbatic - începe să joace împotriva sistemului. Pur şi simplu acei 1% nu pot suplini lipsa de cerere cauzată de scăderea galopantă a veniturilor celor 99%. Astfel se ajunge la prăbuşiri economice care au efecte dezastruoase la baza societăţii şi negative la vârf. Este un drum care se sfârşeşte cu haos social, destabilizări de ţări şi rupturi de imperii.

Dacă ne uităm în istoria recentă, absolut toate situaţiile de haos social şi destabilizări majore ale economiei au condus la ridicarea bruscă a unor ţări pe spatele altora. Un fel de polarizare la nivel statal care are ca efect creşterea frustrării şi, în final, tranşarea violentă a problemelor. Vi se pare cunoscut? Cam pe-aici ne aflăm.

Până acum, din haosul ultimei crize s-a ridicat un câştigător: China. Indiferent de ceea ce vor spune unii sau alţii, începând cu 2007 China a avut un parcurs impecabil care i-a permis să pună la lucru uriaşa sa forţa de muncă. A rezultat o creştere dramatică a nivelului de trai. De asemenea, China a devenit liderul care se ridică, în defavoarea unei Americi mâncată de corupţie şi ineficienţă. 2016 este un punct cheie care se poate concretiza într-o tranşare în forţă a rivalităţii dintre cele două ţări. Acesta este adevăratul motiv pentru care America a părăsit pripit Orientul. Direcţia strategică a SUA este legată de Marea Chinei de Sud, acolo unde o Chină revendicându-şi teritoriile istorice este pe cale să-i pună în discuţie supremaţia navală. SUA încearcă să joace rolul avocatului celorlalţi contestând dreptul Chinei de a dispune de propriile teritorii. Pe fondul anului electoral american probabilitatea unei explozii în zona Mării Chinei de Sud este destul de mare. Însă acest punct fierbinte, cu mizele sale majore, poate degenera într-o polarizare a lumii în două tabere şi, în final la un război cu adevărat mondial. Acesta este marele risc pe care-l avem în acest an.

Desigur, sunt multe aspecte care ar trebui aprofundate, însă vom avea timpul necesar pentru a le diseca. Sintetizând cele descrise, avem trei concluzii:
1. Lipsa cererii va conduce la scăderi ale preţurilor mărfurilor junk, ale titlurilor bursiere(monstrul deflaţionist) în timp ce lipsa de credibilitate a banilor va face ca preţurile proprietăţilor, a materiilor prime şi a alimentelor să crească(monstrul inflaţionist);
2. Polarizarea extremă a societăţii va conduce la amplificarea tensiunilor urmată de fenomene sociale explozive(revolte, schimbări violente de regim, secesiuni s.a.m.d.);
3. Ridicarea liderului nou(China) stârneşte furia liderului vechi(SUA) motiv pentru care tranşarea violentă a supărării devine aproape inevitabilă.

Sunt trei direcţii care se văd cu ochiul liber şi care urmează să scrie destinul anilor care vin. 

32 de comentarii:

  1. Războiul Chino-American (cu doi trei chibiți europeni care mai mult o să latre) va fi greu de priceput. Nu va semăna cu un război și va fi în mare parte virtual. Fără declaratii de rezbel, cu ambasadele și businessul funcționale, iși for oferi unu altuia victorii false(a la Pirus) ca într-un meci de go. Dar atunci când China va trimite trupe să lupte în orient (împotriva teroriștilor hi hi) Eu mă apuc să învăț chineză. Deja exista cursuri online...

    Pe un front mai mic dar mai apropiat mă întreb va fi sau nu integrată(mâncată) Ucraina de UE sau de ruși. Că suntem și noi pi-colea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intrebare: Daca cei 99% nu mai au venituri cu ce bani vor cumpara imobiliarele/materiile prime care spuneti ca se vor scumpi? Sau cei 1% vor cumpara tot?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ironia e că banii ălora 99%, puţini cum sunt, depăşesc de vreo 3-4 ori cam tot ceea ce e palpabil pe planeta asta. Automat, în momentul isteriei „ieşirii de pe bani”, atât cei 99% cât şi cei 1% se vor bate pentru a înghiţi cât mai mult din ce poate fi „pipăit”.

      Ștergere
    2. Altfel spus, "The time to buy is when there's blood in the streets." - Baron Rothschild

      Ștergere
  3. Partea de hiperinflatie e destul de teoretica si cu siguranță ulterioara puseului deflationist... dacă ne raportăm la dolar. :D

    Mai intai cad toate prețurilii, elementele semnificative ale economiei de piață vor alerga sa acopere... datoriili/derivatilii/problemele de solvabilitate, iar când se rupe_pisicu', sistemul bancar crapă. Bail-in e o sperietoare pentru a readuce în piață banii leneși (probabilă cauza a „revenirii„ economice din 2015), dar nu poate salva nimic. Cu leverage de 30-50, băncuțele care au pariat greșit vor face cunoștință cu... trecerea în neființă.

    În ce privește economia țineză ar fi... două perspective. Una financiară, adică se duce naibii bula chinezească, și una economică... cine știe să producă și are cu ce... poate acoperi nevoi dacă nu va fi încurcat de sistemul... țeapitalist. Dar eu cred că va fi... încurcat. Vorbim totuși de... ”principii”. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dane, te gândeşti cumva că monstrul inflaţionist să atingă şi metalul ăla scârbos-preţios venerat de capitaliştii metalici? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E posibil. Trebuie însă să ţii cont de faptul că, în general, în vremuri de restrişte, în mod ciudat, metalul ăla îşi pierde valoarea şi ajungi să dai pumni de „metal miraculos” pe tot felul de nimicuri gen medicamente, hrana s.a.m.d.

      Ștergere
  5. Nu inteleg de ce in razbelu Americano-Chinez nu vad nicaieri scris si Rusia... Nu-s deloc un jucator mic: http://www.globalfirepower.com/countries-comparison-detail.asp?form=form&country1=china&country2=russia&Submit=COMPARE

    Cred ca fix asta e motivul pentru care inca nu avem WW3 pe fata: fiind 3 jucatori masivi, doi o sa piarda.

    Si nu ma refer la Apocalipsa, ci la cibernetic, "combaterea tero peste hotare", etc. Lucrurile se misca, dar par tatonari, nu razboi in sine. Jucatorii inca isi cauta pozitiile. Iar aliantele inca nu s-au decis. Nu m-ar mira niciuna, nici americanii cu chinezii, nici americanii cu rusii, iar rusii cu chinezii cred ca anticipeaza tot poporul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În războiul ăsta cred că ruşii vor dori să stea de-o parte. Sau să intre ceva mai spre final...

      Ștergere
  6. Singura sursa de valoare a banilor o reprezinta increderea bizonilor in moneda respectiva iar istoria ne ofera atatea dovezi! Putini sunt cei care stiu despre betele regelui Henric I-ul si care au circulat ca moneda in Anglia timp de 726 de ani, din 1100 pana in 1836!!! La fel de putini stiu de Inscrisurile Coloniale din vremea lui Franklin sau, mai tarziu, de greenbacks-urile americane , precursorii dolarului si care au fost emisi de Lincoln in timpul Razboiului de Secesiune, bani emisi fara acoperire dar (important!) si fara dobanda. De aur si alte metale pretioase, care dincolo de faptul ca au o valoare utila intrinseca si sunt in general acceptate de populatie inca din cele mai vechi timpuri, nu are rost sa mai vorbesc. In rest, e numai vant si ceata...

    In prezent, nu neaparat increderea intr-o anumita moneda tine moneda in picioare cat mai ales obligativitatea de a o folosi in special prin intermediul bancilor (adica sistemul emitent). Daca tranzactiile s-ar desfasura numai cu cash, aproape toate monedele lumii ar disparea in cateva saptamani din cauza devalorizarii cumplite si am avea hiper-megainflatie si haos, in principal din cauza ca banii sunt emisi ca purtatori de datorie, nu de valoare creata in economie. Deci, prin definitie, pentru fiecare dolar nou emis (sau orice alta moneda) va trebui sa treaca ceva timp pana cand economia va crea si contravaloarea lui in bunuri/servicii dar si dobanda corespunzatoare. Adica, la emitere, dolarul nu valoreaza literalmente nimic, indiferent cum este emis, pe hartie sau electronic. Asta genereaza nevoie de alti dolari pana atunci si spirala se invarte tot asa. Daca la asta adaugam ca sistemul rezervelor fractionare (sau al celor minime obligatorii, cum sunt numite la noi), permit acordarea de credite de 8-10 ori mai mult de cat banii detinuti de banci, realizam ca deja exista o ultra-hiper-megainflatie in desfasurare de peste o suta de ani si ca anumite perioade de dezinflatie nu sunt decat tot o inflatie dar mai temperata insa parte din inflatia perpetua in care se ineaca economia. FED-ul practic emite moneda doar in proportie de 10% (asta e rezerva fractionara!), nici aia acoperita cu ceva concret, restul de 90% sunt emisi de bancile comerciale, tot din nimic, prin intermediul creditului.

    Singura cale prin care totul ar putea fi readus la normal ar fi ca toate monedele emise pe datorie, din nimic, sa fie anulate. In aceste conditii, toti cei care au bani, nu posesiuni concrete ar fi din acel moment saraci lipiti pamantului. Adevaratii bogati ar fi cei care ar avea macar o palma de pamant din care s-ar putea hrani, cei care astazi sunt nevoiasii planetei. Ciudat pentru un neavizat dar corect si economic, si moral, nu?

    Din aceasta cauza se ajunge la reglementari dezgustatoare ca masura de bail-in (varianta Cipru), aplicata deja si in Italia si Portugalia, care desi este realmente o batjocura la adresa oamenilor si fundamental imorala, un furt pe fata, nu face decat sa corecteze macar partial averile virtuale (cele in bani) si sa taxeze pe cei care gireaza cu increderea lor sistemul. Bail-in este un indicator perfect despre disperarea sistemului si uriasa datorie pe care, atentie, BANCILE o au catre deponenti si care, la un moment dat, nu mai poate fi ascunsa in brosurile colorate, cu oameni zambitori si grafice crescatoare. In mod normal, asa cum o banca executa debitorul de averea lui reala atunci cand acesta nu-si plateste creditul, la fel ar trebui sa fie si invers. Dar, vedem bine, nu e! Aviz celor care viseaza la conturi bancare grase: aveti grija ce va doriti...

    Doamne-ajuta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indicele dolarului a atins nivelul minim în 2008, preLehman, iar în aprilie 2011 a retestat minimele, exact în plină țugurlănie metaliferă.

      Four months before the top :)

      ăăă... deci... valoarea banilor nu e reprezentată de încrederea bizonilor în monede, ci în... diverse bule.

      Ai încredere în pământ? Sau, în termeni bizonici, te bizui pe el? Băncile te pot ajuta să-l :) dobândești:)
      Cloace? Guess what... băncile...
      Aur și argint?
      ...
      Când bulele se duc, rămân datoriile care trebuie acoperite cu monede tot mai greu de găsit, în care nimeni nu mai are încredere, dar sunt al naibii de greu de... obținut. :D

      Ștergere
    2. Tot recitesc asta: "Adevaratii bogati ar fi cei care ar avea macar o palma de pamant din care s-ar putea hrani, cei care astazi sunt nevoiasii planetei. Ciudat pentru un neavizat dar corect si economic, si moral, nu?"

      Și de ce nu? De ce nu ne-am apuca de exact treaba asta? DezBizonificare! Pentru că adevărul "vă va face liberi".

      Ștergere
    3. Pai exact asta era ideea! In mod normal, orice om care vrea sa se protejeze pe el si familia lui ar trebui, daca poate, sa-si asigure singur cele necesare traiului. Cea mai simpla si mai sanatoasa metoda este agricultura. La nivel de subzistenta, macar. Cat o mai fi voie, ca s-ar putea nici asta sa nu se mai poata mult timp... Averea reala se masoara in spatiul de care dispui (cu toate resursele lui disponibile, adica pamantul in sens economic) si de timpul pe care ti-l poti asigura pe acest pamant. Economia nu e decat fizica aplicata, doar ca economistii n-au aflat inca asta.

      In vremurile noastre, banii inca iti pot procura cele necesare traiului. Cand banii isi vor pierde valoarea pentru ca oamenii vor realiza ca hartiile alea nu reprezinta nimic fiindca sunt emisi fara nici-o acoperire, atunci sa vezi inflatie...

      Felicitari pentru "Sufletu'", porumbita... Mi-a placut!

      Ștergere
    4. Daca stai si analizezi mai profund "apocalipsa financiara", nu te ajuta mai nimic, decat poate o familie numeroasa si stransa, si un grup de prieteni. Daca faci parte dintr-o structura militarizata, si mai bine. Poti sa faci tu cata agricultura vrei, se fura si azi caisele verzi. E suficienta o "mana" sau o ploaie cu piatra si ti s-a dus toata recolta pe anul ala.

      Agricultura se face la nivel macro, pierzi pe o parte, castigi pe alta, ai stabilitate. La nivel familial, pana la urma tot ai un an prost.

      Ștergere
    5. E partial corect ce spui. Eu nu intrasm in detalii dar asta e ideea completa. De fapt, adevaratele comunitati erau cele agrare, organizate dupa vechile randuieli. Evident, nu ma gandeam ca fiecare sa traisca in pustiu. Palma aia de pamant de care vorbeam este clar ca era vecina cu palma de pamant a altcuiva... La o adica, in vremurile foarte rele, oamenii se organizau si in structuri militarizate, care puteau face fata hotilor de caise verzi. Nu uita ca, pe vremuri, barbatii din sat faceau cu randul de paza noaptea in lanuri, livezi sau vii ca sa apere recoltele de pradatori de orice fel... Daca te gandesti la un razboi, atunci oricum nu va mai conta nimic...

      Scopul discursului meu era sa atrag atentia ca nu banii sunt averea. Ei reprezinta doar o avere potentiala prin ceea ce poti cumpara cu ei pentru propriul beneficiu sau interes, la un moment dat. Daca banii isi pierd valoarea, ca in cazul unei apocalipse finaciare, presupunand ca nu se ajunge la razboi si/sau furturi "legale" (despropietariri, rechizitii de bunuri din case, etc.), in numele unui presupus interes comun superior, atunci averea reala este ceea ce ai concret iar acel ceva trebuie sa-ti asigure in primul rand nevoile primare: hrana si adapost. Stii o sursa mai buna decat agricultura?

      Nu e adevarat ca agricultura se face doar in masa. Pe vremuri, boierii arendau pamantul catre tarani pe parcele mici, cateva pogoane, cam cat putea sa munceasca familia fiecaruia pentru ca altfel n-ar fi avut din ce sa plateasca arenda. De aceea taranul facea multi copii, nu doar pentru ca era crestineste dar asa isi sporea forta de munca. Taranul si familia lui traiau din cum isi gospodareau in fiecare an acea parcela. Evident, erau si ani prosti: nu ploua, venea cate o molima si strica culturile sau omora animalele. Mai mureau si oamenii de boli dar, per ansamblu, comunitatea supravietuia... Iar oamenii se ajutau intre ei...

      Ștergere
  7. Ce parere aveti despre ce se intampla la Chisinau?

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "statut chinez, construit pe o platformă șubredă - economia de piață cu alocare centralizată de resurse - va ajunge acolo unde merită, la groapă de gunoiva istoriei. Chinezii nu au creat nimic bun, au adus somaj și disperare în lumea veche și ei acum mor de foame. Nu au construit nimic folositor. Produc 300 milioane de oțel pe an, cu 50% mai mult decit pot consumă, cu un consum enorm de resurse și ineficiență crasa."
      Cred ca tu traiesti intr-o lume paralela... :) A afirma asemenea ineptii mi se pare o dovada de crasa... naivitate, ca sa nu folosesc alt cuvant... ar fi multe de spus dar e inutil :) esti exemplificarea perfecta a unui citat din Biblie care face legatura intre fericire si capacitatea intelectuala :)

      Ștergere
    2. Prăbușirea Chinei, sau măcar prăbușirea sistemului ei autoritar de conducere este cel mai urât scenariu pentru dușmanii Chinei... .

      Ștergere
  9. Buna seara,

    Un punct de vedere interesant:
    https://www.ted.com/talks/yanis_varoufakis_capitalism_will_eat_democracy_unless_we_speak_up

    RăspundețiȘtergere
  10. 2008 reloaded,
    Bai baieti iarasi v-ati infierbantat ca in 2008 ? Iarasi o luam de la capat cu armagedonul financiar ? ... Parca presimt ca peste 8 ani o sa fim in aceeasi situatie , doar cu ceva trilioane in plus la datorie ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Până în 2008 se schimbau paradigme și modele economice. După asta, timp de câțiva ani, niște băncuțe și-au făcut exitul din chiloțeii murdari, iar acum, cu ajutorul creșterii veniturilor celor mulți, vom avea parte de bule inimaginabile datorate creșterii nivelului de creditare worldwide.

      NOOOOOOOOOOOOT!!!!!!

      Parcă văd peste 8 ani cum niște jeguri proaste vor face morală unora și altora pentru țepariada globală în care au fost actori principali.

      Ștergere
    2. 2016 nu e deloc precum 2008. Doar un exemplu: http://www.nakedcapitalism.com/wp-content/uploads/2015/01/banks-consolidated-foreign-claims-Greece.png

      Ștergere
  11. Dan, propuneri de zone geografice mai ferite asa unde merita sa avem o casuta ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt peste tot ''săraci și fericiți''
      https://ggverb.wordpress.com/2014/01/07/oameni-care-lucreaza-in-ziua-de-maine/

      Ștergere
  12. Dane , elita a gasit solutia:
    http://m.ziare.com/viata-sanatoasa/virusul-zika-ar-putea-cauza-o-pandemie-exploziva-milioane-de-oameni-ar-fi-deja-infectati-1406249

    RăspundețiȘtergere
  13. bine ca au gasit o solutie, mi-era ca se scumpeste mancarea si mor de foame...

    RăspundețiȘtergere
  14. Se scrie într-un cuvant gerunziul negativ compus cu adverbele "mai" sau "prea" intercalate între prefixul ne- și verb: nemaistiind, nepreastiind (ca și nestiind).Nemaifiind este altul!

    Usor cu avantul tovarasilor confucianisti.Nu prea are baza economica .Au facut ei in Marea Chinei insule si insulite dar SUA este puterea militara si economica a lumii (inca).Iar economia ei nu prea mai duduie , pot sa zic ca gafaie.Daca iese cu OBOR este perfect pt ei daca nu ..................

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Aşa e, mi-a scăpat chifteaua pe scări.
      2. Mai vedem.

      Ștergere
  15. Spuneai acum câteva săptamâni despre speculatorii "de serviciu" care ar fi trimişi spre a "lovi" China. Avem şi confirmarea că se shortează yuan-ul "la greu": http://www.zerohedge.com/news/2016-01-31/much-larger-subprime-here-are-legendary-hedge-funds-fighting-chinese-central-bank

    Totuşi mie mi se pare că o devalorizare a yuanului ar fi benefică pentru China (atâta timp cât nu e bruscă şi nu e considerabilă). Ar face produsele chinezeşti mai atractive la export în comparaţie cu ceilalţi asiatici. Nu cred că sectorul financiar are mari împrumuturi în foreign currency (USD) şi atunci de ar fi deranjată PBOC de încă nişte "runde" de dezalorizare?

    Ce părere ai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sector financiar are împrumuturi acordate de 30.000 miliarde usd, din care 18.000 miliarde acordate administrațiilor locale. Rata de default e 1% - să o creadă mutu, la o rata de 20% cit de cit reală - vor fi sterse din bilant circa 7.000 miliarde dolari. Dublu cit rezervă de usd. Datoria publică și privată este de 300% din PIB, mai mult decit a greciei.

      Ștergere
  16. "Mişcări secesioniste ... SUA. Probabil cea mai pregnantă(şi avansată, în acelaşi timp) este mişcarea de secesiune a Texasului, dar mai există numeroase alte zone în care cetăţenii preferă să se rupă de SUA(Lakota este un exemplu, dar nu singurul). "

    1) Cand scrii ca Lakota vrea sa se rupa de US, ai idee despre ce vorbesti?
    2) Intrucat as paria ca raspunsul la intrebarea 1 este "nu", iti pot spune ca nici nu intelegi prea bine la ce se refera miscarea de secesiune a Texas-ului, care are de fapt un un rol de leader pt. intregul MidWest. Problema este infinit mai vasta si isi are radacinile in anii '60.

    Deja ti-am dat hint-uri pt. a intelege despre ce e vorba...
    De preferat ar fi sa traiesti vreo 10 ani (macar) in zonele despre care vorbesti, in mijlocul familiilor americane de acolo, pt. a intelege cu adevarat ce se intampla.
    Intrucat acest lucru nu este posibil, pune mana si citeste, inainte sa vii sa le explici altora cum functioneaza lumea.

    RăspundețiȘtergere