luni, 19 septembrie 2016

La răscrucea marilor imperii

Pe la sfârşitul lunii trecute, Sigmar Gabriel, ministrul german al economiei, anunţa moartea negocierilor pentru TTIP. În ziua următoare, Ignacio Garcia Bercero, negociatorul şef al UE pentru TIPP, declara, parafrazându-l pe Mark Twain, că „zvonul despre moartea mea este exagerat”.

Parcă pregătit, asemeni un scutier cu ochi ager,  Matthias Fekl, ministrul francez al comerţului exterior, a declarat imediat că „Franţa vrea oprirea imediată a negocierilor pentru TTIP”, anunţându-l parcă pe Ignacio Garcia Bercero că zvonul despre moartea sa este cât se poate de real.


Decizia care i-a făcut pe activiştii anti TTIP să răsufle uşuraţi părea a fi tranşat definitiv controversatul contract. Numai că lucrurile nu aveau cum să rămână aşa. Fix în aceeaşi perioadă, Comisia Europeană constată că Apple a „optimizat” ilegal o groază de bani, motiv pentru care decide recuperarea de la companie de către Guvernul Irlandei a  halucinantei sume de 13 mld. EUR! O decizie întâmpinată extrem de vocal peste Ocean. Culmea, Trezoreria SUA a anunţat belicos că decizia Comisiei Europene va pune serios la îndoială investiţiile străine şi climatul de business din Europa.

Lucrurile au continuat să se dezvolte în subteran şi, la sfârşitul săptămânii trecute, în noapte dinspre joi şi vineri, Departamentul de Justiţie al SUA a cerut Deutsche Bank o sumă colosală, de 15 mld. $, pentru a pune capăt investigaţiei privind „contribuţia” băncii germane la criza din 2008. Similaritatea sumelor cerute de CE celor de la Apple cu cea cerută de DOJ celor de la Deutsche Bank ne arată limpede că suntem în mijlocul unui scandal conjugal. Tocmai UE, proiectul desenat în SUA şi impus europenilor ca cea mai bună variantă, riscă să degenereze într-un copil indisciplinat care urinează pe uşa părintelui său.

În fapt, lucrurile sunt mai grave decât par. La începutul anilor '90, Germania obţinea - prin intermediul unei cozi de topor cocoţate la Kremlin - acceptul Rusiei pentru reunificare. După o scurtă perioadă, în care fostul RFG şi-a asumat şi a plătit un preţ piperat pentru micşorarea diferenţelor dintre Vest şi Est, Germania a renăscut. Şi, odată cu ea, vechiul ideal al Celui de-al treilea Reich. Numai că, pentru a-şi pune planurile în aplicare, Germania a lucrat cât se poate de şiret. Pe de-o parte s-a comportat precum copilul ascultător al americanilor, susţinând orice aberaţie venită dintr-acolo. Pe de altă parte, în interiorul UE, s-a comportat precum proprietarul acesteia. Cu siguranţă, Germania este cel mai mare contributor al UE, dar realitate arată limpede că a fost, în acelaşi timp, şi cel mai mare beneficiar. Industria sa ultraoptimizată a înghiţit efectiv hălci întregi din piaţa naţiunilor nepregătite pentru o asemenea confruntare. N-o să insist prea mult asupra mecanismelor prin care s-a ajuns aici, deoarece aceast subiect a fost tratat suficient în trecut. Voi aminti însă, că la ora actuală, ca şi jucător de talie mondială şi cu pretenţii geopolitice n-avem nicio Europă ci doar o Germanie din ce în ce mai revanşardă, îmbrăcată cu blană europeană şi defilând în faţă cu o Franţă butaforică, mulţumită să repete ceea ce vor să audă urechile noului său stăpân.

Nu-mi dau seama cum s-a produs această mutaţie, dar ea s-a produs. E o realitate. Germania este noul stăpân al Europei, iar SUA a fost prinsă cu fundul gol! Nici nu-i de mirare la câtă prostie guvernează acolo. În faţa ameninţării iminente a unei Europe germanizate şi gata să semneze pactul cu diavolul rusesc, SUA au început să aplice lovituri punctuale, extrem de usturătoare. Brexit-ul ar fi primul element al acestui mozaic. De asemenea, lovitura dată Deutsche Bank este una deosebit de bine ţintită. Uriaşul cu picioare de lut se va prăbuşi extrem de zgomotos dacă o asemenea decizie va fi pusă în aplicare. Şi, prin prăbuşirea sa, va trage serios Germania în jos. Numai că asasinarea economică a Germaniei nu mai este posibilă fără serioase pagube colaterale între naţiunile pe  care le-ar putea găsi ca aliaţi continentali. Astfel încât, paralel cu ameninţarea unor ţinte germane, SUA a reactivat Grupul de la Vişegrad. Cehia, Slovacia, Polonia şi Ungaria şi-au radicalizat discursul anti-european, militând pentru o Europă a naţiunilor, nu una a pierderii identităţii naţionale. E de-a dreptul hilar deoarece, nu cu mult timp în urmă, SUA era cea care dorea distrugerea statelor-naţiune de pe Continent şi topirea lor în Uniunea Europeană. Iată că discursul naţionalist revine, iar „cei patru fantastici” promit să se comporte precum un vierme şi, în acelaşi timp, o barieră care le-ar spune pe şleau nemţilor HALT. Mai mult, Bulgaria pare a se fi alăturat şi ea poziţiei Grupului de la Vişegrad.

În acest context, România e din nou prost poziţionată. Având în cap o incompetentă coadă de topor, merge pe cartea „Noului Reich”. Aceasta în contradicţie totală cu vecinii săi.  Reuşim astfel, din nou, să ne înconjurăm numai de duşmani, mergând în contra timp şi contra intereselor naţionale. Iar rezultatele nu încetează să se arate. După principiul bate şaua ca să priceapă iapa, SUA nu stă de pomană, ci se pregăteşte pentru pârjolirea teritoriului. Vă mai amintiţi atacul unei partenere de nădejde a SUA către un serviciu secret? Ei bine, acel atac a avut ca efect declanşarea unei lupte fratricide între cele două principale servicii de informaţii ale ţării. Un alt serviciu, mai mic şi ceva mai insignifiant, tocmai a fost pus pe butuci într-un dosar stupid. Haosul abia a început. În acest timp, Ambasadorul SUA de la Chişinău transmite că „Moldova nu e România”. Atenţie la nuanţe: Moldova, nu Republica Moldova! Colac peste pupăză, ticălosul de-aici, face poze cu steagul secuiesc, transmiţănd voalat că nici Transilvania n-ar fi România. Este posibilă ciuntirea ţării şi readucerea ei la structura atomizată a celor trei principate române? Răspunsul este, din nefericire, da. Şi chiar mai mult decât atât!

Într-o posibilă înţelegere cu Rusia(singura alternativă rămasă pentru SUA), s-ar merge pe asigurarea şi recunoaşterea de către americani a centurii de securitate formată din Novorossiya şi, posibil(ca o răzbunare istorică) a Moldovei româneşti. N-ar fi prima dată. După Al Doilea Război Mondial, la Yalta, SUA le spunea ruşilor că pot trata Moldova ca pe propriul lor teritoriu. Numai cuvântul dat de Stalin a făcut ca România să nu fie dezmembrată! Moldova însă ar urma să fie cedată la pachet cu puternice forţe paramilitare de opoziţie care să menţină un surd conflict îngheţat(după model rusesc în fostele republici). Patrioţii(numiţi cinic stupid heroes)ar urma să formeze enclave care să lupte pentru independenţa Moldovei. Cumva, transpunerea în actualitate a scenariului privind influenţa 90%-10%.

Vestul românesc ar urma să joace rolul unei zone buffer, atomizată în cel puţin trei regiuni independente, iar sudul ar fi sub un protectorat american, la care, în funcţie de interesele de moment, s-ar putea renunţa. Şi uite-aşa, ajungem pe pielea noastră să ne întoarcem la multipolaritate, după regulile descrise de mult-hulitul  Samuel Huntington.

Aşa cum spuneam cu ceva timp în urmă, România nu trebuie să se mai ancoreze la coada vreunei marti puteri, ci trebuie să-şi promoveze un statut de neutralitate care s-o ţină departe de hachiţele marilor imperii. Aflaţi într-o zonă de ciocnire a puterilor, nu ne putem găsi liniştea decât excluzând teritoriul naţional de pe tabla de şah a marilor puteri. Excludere pe care n-o putem face decât printr-un statut asumat de neutralitate absolută. Abia atunci când ţara va deveni neutră şi-şi va urmări doar propriul interes naţional putem considera că am evolut. 

Este oare însă posibilă o asemenea revenire? Teoretic da, dar pentru aceasta ar trebui eliminate cozile de topor din structurile statului. Posibilitatea există, dar numai în condiţiile existenţei unui partid cu adevărat naţional care să atragă o largă majoritate. Din nefericire încă n-avem aşa aceva, cu toate că românii aşteaptă. Sper ca în momentul în care va apărea ceva coerent(şi independent de structurile secrete) să nu fie prea târziu. Speranţa, ca de fiecare dată, moare ultima.

13 comentarii:

  1. Neutralitate? Ar fi buna daca am avea cu ce. Dar la cat suntem de rupti in cur si cu o plăcere sadica de a ne da la gioale pana moare si capra vecinului o sa fim maturati instantaneu indiferent devunde va bate vântul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scuza asta ne-o tot spunem de-o istorie. Poate că ar fi timpul să ne asumăm propriul destin.

      Ștergere
  2. analiza lucida si realista , pacat ca nu are cine sa ia aminte ; de multe ori m-am gandit cum ar putea sa ia nastere un partid nationalist in Romania (cand spun nationalist ma refer la unul care sa slujeasca 100% interesul national adevarat nu cel trambitat de Oprea) , unul care sa nu fie creat in eprubeta de servic ca o supapa de control al unei eventuale explozii a "mamaligii"romanesti.Crearea unui partid cere profesionalism politic de cel mai inalt nivel dublat de alte calitati precum cinstea, patriotismul, curajul asumarii , lucruri pe care nu le zaresc in societatea romaneasca de azi. Oare am eu orbul gainilor ?

    RăspundețiȘtergere
  3. Adica romania sa fie rupta in bucati? Nu cred asa ceva - un popor atat de primitor, muncitor, descurcaret, destept, cu crestere economica, cu paduri multe, bogatii naturale, litoral la marea neagra, afaceri si business-uri in crestere, sa fie rupt in bucati? Eu unul nu cred asa ceva! Pai care bucata ar fi castigatoarea sri, sie si a tuturor ornaizatiilor fundamentale ale statului roman? Cine ar mai plati pensiile? Asa ceva nu se poate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stai liniştit! Citind comentariul tău, Klemm a convocat o celulă de criză pentru a stabili cine va plăti pensiile după secesiune. A promis şi că se vor mări salariile cu 12,5% în EUR. :-)

      Ștergere
    2. Superb! M-am linisiti atunci! :-)

      Ștergere
  4. Eu unul nu am inteles-o pe aia din final, cu "partidul cu adevarat national". Noi am mai avut un partid ca asta, sub Ceausescu, si nu ne-a iesit bine. Pe cartea indepandentei, noi am murit de foame si ne-am oprit evolutia industriala pentru niste amarate de 15 Bln$, iar Polonezii primeau stergerea a 1/2 din datorie, cam 40 Bln$. As dori sa mi se aminteasca un episod major al istoriei noastre cand independenta ne-a adus ceva bun. Fiind pozitionati pe o linie de demarcatie fluida, e imposibil sa ramanem neatinsi ca Elvetia. Soarta noastra e sa ne platim integralitatea prin eforturi suplimentare si sa practicam ceea ce Dl. Severin numeste o politica elastica. Rigiditatea fundamentalista o sa ne macine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Numai independenţi nu eram atunci! Ce naiba independenţă era aia în care KGB-ul folosea securitatea pe post de oaie aruncată în linia întâi(că doar ce altceva a fost, spre exemplu, „Reţeaua Caraman”?). În realitate n-am fost niciodată independenţi. Nici o secundă din istorie.
      În ceea ce priveşte tăierea de datorii a Poloniei, sincer să fiu, nu-i invidiez. Ca ţară nu trebuie să ajungi într-o asemenea situaţie.

      Ștergere
    2. În articol este menționată divergența dintre vecini și România. Zona se poziționează pe interes, România este poziționată de către slugile conducătoare pe interesul... altora.
      OK, mai facem o perioadă niște volane de mașini germane, klauset mai spune trei prostii de pe listuța primită de la noul Reich și ne amăgim că suntem stăpânii lumii până-ntr-o zi de dimineață.

      Ștergere
    3. @AristoC...Pana in dimineata cand ne trezim in miazazi cu trupe bulgaresti, in centru-vest cu cele unguresti, iar in rasarit cu rusnaci duhnind a votca pentru militari. Cel putin avem un bun indicator despre dimineata aceea: va fi dupa seara zilei in care bulanii vor primi prin parlamentul Romaniei drepturi in Romania ca si in sodoma vestului ioropean...!!!

      Ștergere
  5. Partid nu se poate ca tot timpul isi baga unii si altii coada pana la varf si apoi il rup in bucati. Au tot incercat unii si altii si nu le-a iesit.
    Cat despre oamenii de rand cei harnici, cu ambit si vana au plecat din tara. sunt pe altundeva.
    Doar de ei adunati sa dea ceva bun, asa din dor de tara - de la distanta, cand ii apuca. Ca atunci cand se intorc le trece repede tot doru.


    RăspundețiȘtergere
  6. Sa inteleg ca locuiesti in Germania? GMX folosesc doar cei de prin Germania. Intr-un asemenea caz, ar fi trebuit sa-ti fie cunoscut faptul ca Germania nu este stat si ai decizia Curtii Supreme Europene pe Youtube, care se refera exact la acest caz.
    Zona economice germana nu-si poate permite sa faca ceea ce-ai scris! E altceva si ti-a scris un roman in trecut si m-am mirat c-ai last si n-ao sters. Numai 4000+ semne?! Prea putin!

    RăspundețiȘtergere
  7. As zice totusi ca mergeti prea departe. Nu din cauza ca le-ar lipsi unora pofta sa ne dezmembreze iar altora nesimtirea si cinismul de a accepta asta, dar, totusi, de la pofte la fapte e un drum mai lungut. In primul rand, plecati de la ipoteza ca imbecilul de la Chisinau cunoaste povestea Moldovei, Basarabiei si Republicii Moldova. Ipoteza care e cel putin discutabila, in opinia mea. Adica, n-a fost trimis la Moscova sau la Beijing, ci la Chisinau. O contributie de vreo douaj' de mii de parai la campania lui Barrack Hussein e suficienta pentru a servi drept calificare pentru postul respectiv. Pe urma, mesajul transmis de colegul intru imbecilitate de la Bucuresti nu e ca Transilvania nu e Romania, ci ca Tinutul Secuiesc e...ceva. Daca te iei dupa Antal si Tamas, e Tirolul de Sud, daca te iei dupa pozitia geografica, e mai degraba Nagorno-Karabakh. Ceea ce schimba nitelus datele problemei, adica in sensul ca amenintarea n-ar consta in dezmembrarea Romaniei, ci in crearea unei enclave in mijlocul Romaniei. Referitor la Moldova, daca ar avea careva intentia sa uneasca Moldova cu Moldovioara pentru a face Maldova mare, eu unul n-am auzit niciodata pe cineva de la vest de Prut sa nutreasca dorinta asta. Nici la est de Prut n-am auzit mai mult de cinci-sase maldavani (printre care vreo doi secui vorbitori de limba moldoveneasca) care sa-si doreasca asta. Si aici se-nfunda totul. Cum sa unesti doua teritorii carora nici prin cap nu le trece asta? Cum ar arata asta in fata lumii civilizate si pline de principii? Adica, Kosovo era majoritar albanez si sarmanii de ei erau asasinati de nenorocitii de sarbi, Crimeea era teritoriu istoric rusesc si magarii de ucraineni ii persecutau pe etnicii rusi dar ce scuza ai avea sa desprinzi Moldova de Romania ca s-o unesti cu Republica Moldova? Sa nu spuneti ca astea-s mofturi, nici macar Stalin sau Hitler nu si-au permis sa faca vreun masacru fara cadru legal impecabil si justificari morale. Concluzia mea e ca pericolul destramarii Romaniei nu e deocamdata iminent. Rusia nu e nici ea deus ex machina, dovada stand faptul ca declaratiile de iubire si unire ale Transnistriei au ramas momentan fara raspuns. Iar, daca acum Tinutul secuiesc e Nagorno-Karabakh, intr-o Transilvanie independenta ar fi Tirolul de Sud. Pericolul atomizarii Vestului in trei regiuni independente e minim in Romania. Ar fi mult mai mare intr-o Transilvanie independenta.

    Oricat ar fi Iohannis de Imbecil si Ciolos de sluga, nu cred ca Romania s-a pozitionat gresit. Respectiv, in opinia mea, Romania nu s-a pozitionat ferm de nicio parte, alegere care in momentul de fata e mai mult decat corecta. Inutil sa spun ca in binomul franco-german nu se poate avea incredere. Grupul V4 va avea cel mai probabil soarta Micii Antante sau a Intelegerii balcanice, asa cum a intamplat si la votul pentru cotele de refugiati cand Polonia s-a sucit brusc. Waiting and watching, then jump in the right bandwagon. Nu-i frumos dar in ultimii 700 de ani a fost destul de sanatos.

    RăspundețiȘtergere