marți, 3 ianuarie 2017

2017 - ce urmeaza

După un 2016 obositor, 2017 promite multe. Suntem la început de an şi e normal să fim optimişti. Însă e bine să ne menţinem pe un teritoriu obiectiv şi să încercăm să extragem principalele tendinţe, să identificăm vectorii principali şi, în funcţie de rezultate să creionăm cât de cât profilul evoluţiilor viitoare.

Fără doar şi poate, evenimentul cel mai influent pentru anul care vine este reprezentat de alegerea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al S.U.A. Măsurile radicale anunţate, precum şi previzibila schimbare din temelii a administraţiei americane, promit să mute centrele de greutate ale lumii, să reseteze anumite relaţii şi să reevalueze modul în care arată lumea.


N-aş vrea să înţelegeţi că alegerea lui Trump va aduce lapte şi miere. Sub nicio formă! În unele cazuri va fi chiar contrariul. Însă există o probabilitate foarte mare ca lumea să se modifice radical. Europa se va deconecta de la comanda americană. Nu-i tocmai un lucru pozitiv deoarece deconectarea o va face să arate ca o navă plutind în derivă. Noua administraţie nu va mai fi interesată de menţinerea artificială a UE pentru profitul Germaniei ci va merge pe o apropiere de Rusia. Astfel, criza din Ucraina se va tranşa, cel mai probabil, cu separarea estului rusofon de vestul răzvrătit pe linia Niprului, plus o enclavă sudică pe linia Khreson-Mykolaiv-Odessa care va tăia definitiv accesul ţării la Marea Neagră. Este foarte puţin probabil ca zona rămasă se se autosusţină, astfel încât, sub presiunea naţionalismului în creştere şi a unei crize economice profunde, o bună parte a teritoriului să meargă spre zonele de care-a aparţinut, respectiv România, Polonia şi, chiar dacă nu-i drept, Ungaria. De asemenea, este de aşteptat o retragere a echipamentelor militare americane din statele Baltice, scăzând astfel stresul militar al zonei. 

Mişcările militare prefigurează posibilul dezastru al proiectului european. În condiţiile în care nemulţumirile sunt crescânde în rândul membrilor, sătui să suporte „idealul european” doar de dragul de a susţine „măreţia” economiei germane, este posibil să vedem în 2017 reaşezări care vor contura viitoarea structură politico-economică a zonei. În Vest, marea necunoscută a momentului este Franţa. Cu economia ruinată în urma experienţei Euro, Franţa ar trebui să se reorienteze către ieşirea din „capcana germană” şi, eventual, constituirea unei zone de liber schimb cu „surorile” latine. Am avea astfel un prim bloc european latin compus din Portugalia, Spania, Franţa, Belgia francofonă şi Italia. Repet însă că marea necunoscută a acestui bloc este Franţa, iar soarta va fi decisă la următoarele alegeri. Blocul dur al UE, format din Germania, Olanda, Belgia Flamandă şi, eventual, Austria ar urma să fie moştenitorul actualei Uniuni Europene. Apoi, o altă structură politico-economică importantă ar fi zona Scandinavă care va atrage sub tutela sa şi Statele Baltice. Europa de Est pare a se regrupa în jurul ţărilor din Grupul de la Visegrad, cu Polonia în rol de centru gravitaţional.

Aici se întrevede principala problemă pentru România deoarece se izolează sub iluzia unui „parteneriat strategic” cu SUA şi a unei relaţii de deplină vasalitate cu Germania. Din păcate nu-mi dau seama cât de strategic vor mai considera SUA parteneriatul cu noi. În ceea ce priveşte Germania, relaţia de prietenie cu noi se va păstra atâta timp cât alte interese majore(de exemplu, un parteneriat energetic cu Rusia) nu vor cere despărţirea(mai mult sau mai puţin lacrimogenă). Suntem aşadar într-un nou punct de cotitură al istoriei, destul de nefast, dar pe care, cu o minimă strategie l-am putea ocoli cu succes.

Probabil vă întrebaţi care-i motivul pentru care SUA ar face atâtea sacrificii în faţa Rusiei. Ei bine, există un motiv care este destul de solid: China. Strategia de reinternalizare a producţiei promovată de Trump, precum şi previzibilul război valutar sugerează o confruntare majoră între cei doi giganţi. Dacă administraţia Obama plănuia un război SUA - China+Rusia, Trump, mai circumspect, încearcă să scoată Rusia din ecuaţie, focusând-o pe Europa. E o strategie care convine de minune Rusiei, dar care-o transformă într-un arbitru al conflictului, cumva similar poziţiei SUA în cel de-al Doilea Război Mondial. Rămâne de văzut care vor fi mişcările. Cu siguranţă în acest an vom vedea clar încotro se îndreaptă lucrurile.

Din punct de vedere economic, America va avea o strategie de închidere, de concentrare exclusivă pe interesul propriu. Mişcările FED sugerează deja o deconectare de la abordarea globală. Creşterea dobânzii, chiar dacă a fost operată de Yellen pentru a pârjoli câmpul înaintea începerii mandatului lui Trump, deconectează FED-ul de la strategia sistemică de până acum, lăsând în offside BCE. Astfel, pe termen scurt vom vedea întărirea dolarului şi o deteriorare accentuată a monedei europene. Probabil lucrurile vor ajunge la un echilibru în 6-8 luni, în momentul în care exporturile UE către SUA vor cunoaşte o creştere masivă pe fondul ieftinirii ca efect direct al devalorizării Euro.

Ca efect al poziţiei SUA, toate marile economii vor începe să se închidă şi să se concentreze mai mult pe propriul interes. Aceasta înseamnă un început timid al unui război valutar-vamal care, în timp, se va accentua. Tradus pentru noi - care am preferat o descidere imbecilă şi o distrugere a producţiei interne - aceasta înseamnă o creştere generalizată a preţurilor şi o dependenţă sporită de importuri. Mai mult ca niciodată, România are nevoie de o reconstrucţie rapidă a domeniilor de bază pentru a mai avea o oarecare speranţă. Trebuie să fim conştienţi că suntem înconjuraţi de ţări care şi-au văzut propriul interes şi care, spre deosebire de noi, sunt infint mai bine pregătite pentru o de-globalizare.

Înainte de a încheia, voi spune că lumea este în continuare, într-un setup precar, care însă este compensat de perspectiva unei noi paradigme. Ce va rezulta şi cum se vor aşeza lucrurile, proabil vom înţelege mai bine spre mijlocul acestui an. Speranţa, cea care întotdeauna moare ultima, ne spune că România s-a comportat bine în situaţii istorice complicate. Să sperăm că vom reuşi să ocolim dezastrul pregătit îndelung de duşmanii noştri şi de cozile de topor pe care şi le-au implantat în structurile cele mai profunde ale statului.

Acestea fiind spuse nu-mi mai decât să vă urez să aveţi un an aşa cum vi-l doriţi. La mulţi ani!

3 comentarii:

  1. Trump a realizat in mod corect ca de fapt rivalul SUA nu este unul mililar (Rusia) ci unul economic-militar (China). Daca va fi stopata economic, China poate fi stopata si militar. Pana nu e prea tarziu. Nu este exclusa o confruntare militara in Pacific. Dupa multi ani americanii un presedinte cu propriul lui cap.

    Pentru Europa e mai greu de prevazut ce se intampla. Probabil confruntarea USA-Rusia se va juca prin proxy-ul Germania.

    RăspundețiȘtergere
  2. Romania va vira discret catre est(cu noul guvern la timona) si acest fapt va descuraja haita de vecini lacomi "erecti"... "Statul -agentura straina" al Romaniei se va estompa lent si discursul "catelusului razboinic" va fi inlocuit cu scheunatul blajin... Este totusi mult mai bine decat carne de tun si revenirea la Principate ...)) La Multi ani si sanatate natiune si tie titular al acestui spatiu !

    RăspundețiȘtergere
  3. In conditiile defectiunii turce Romania este un cap de pod foarte bun pentru americani. Ieftin, usor de administrat si de influentat, suntem fix unde trebuie pentru ei. Asa ca nu cred ca americanii vor renunta la avanpostul romanesc nici chiar intr'o intelegere cu rusii.

    RăspundețiȘtergere