vineri, 31 martie 2017

Tefelistul de lângă noi


Prin ianuarie, în toiul manifestărilor, încep să simt cum sângele lui de tefelist începe să-i fiarbă. Avem câteva discuţii în contradictoriu şi, pentru a nu perpetua o situaţie conflictuală, îl rog să limităm discuţiile politice de la muncă. Asta după ce îmi împuiase capul cu „viitorul copiilor noştri”, „noaptea ca hoţii”, „de-acum nu se mai poate aşa” s.a.m.d. Îi explic raţional cum funcţionează propaganda(nu mă ascultă!), cum sunt intoxicaţi oamenii(fierbe!) şi, în treacăt, îi arăt că el are structura ideală de victimă(aproape explodează). Mai mult, îi spun că pot să intuiesc exact ce se va întâmpla cu el.

Zilele trec, el fierbe din ce în ce mai tare. Vine obosit la muncă, afişează ostentativ „#rezist”, chiar se-apucă să facă prozelitism politic. Îl iau de-o parte şi-i spun pe un ton ferm să se odihnească, să înceteze cu activitatea politică la muncă şi să-şi vadă de treabă. Îmi reproşează obraznic câte-n lună şi-n stele. Se simte tare pe poziţie. Avem de lucru în draci şi proiectul pe care-l coordonează el e unul important. Mai mult, n-are „umbră” în acest proiect astfel încât suntem întrucâtva dependenţi de el.


A doua zi e varză. Răguşit, obosit, şifonat. Pe la 12 îmi spune că are ceva treabă şi că are nevoie de puţin timp liber. Îi dau voie fără să clipesc şi-i reamintesc ceea ce-i tot spusesem de câteva zile. Cuvintele mele realmente trec prin el. „Şi mai trece-o zi, şi mai trece-o noapte”. Dimineaţa se postează sfidător în biroul meu şi-mi spune că el pleacă, întrebându-mă în câte zile-i dau drumul, subliniindu-mi că el oricum n-are chef să mai stea atâta cu proştii. Se simte superior, în control. Pulsează de plăcere ştiind că mă lasă în căcat. Într-un mare căcat! Toţi oamenii sunt mega aglomeraţi, fără backup. E una din acele perioade în care-ţi iei angajamente ca înecatul. Se numeşte perioadă benefică şi toţi ar trebui să fim conştienţi că facem bani pentru zile negre.
Îl cam las mască în momentul în care îi spun că maxim în două zile e liber, cu condiţia să-şi predea rapid lucrările. Spre uimirea lui îi indic şi cine-i va prelua activitatea. Totul se desfăşoară rapid. Înainte de plecare îi întind un plic şi-l rog să semneze pe lipitură.


- „La ce foloseşte?” - mă întreabă dispreţuitor.

- „Ţi-am spus că ştiu exact ce ţi se va întâmpla.”- i-am răspuns. „Peste ceva vreme, dacă vei avea curiozitatea, te invit să vii la mine să deschidem împreună plicul şi să citim ce-am scris în interior. Semnătura ta pe lipitură e garanţia că nimeni n-o să umble la el.”

Îmi spune la fel de sfidător că n-o să ne mai întâlnim. Că el de-acum are alte proiecte şi că, oricum, a pierdut cam prea mult timp pe-aici. Facem lichidările şi ne despărţim.
Aici s-ar fi terminat totul dacă n-ar fi fost fatidica zi de marţi. Trei ceasuri rele, cum s-ar spune. N-au trecut decât vreo două luni şi tefelistul nostru se află-n faţa mea. Ciujdit, jigărit, umil. Îşi cere scuze şi-mi spune că a greşit. Vrea înapoi „la proşti”.

A cunoscut toate „beneficiile” mediului corporatist în care-a fost adoptat rapid în urma „activităţii” civice inimoase. Unul pe care l-a cunoscut în Piaţă l-a luat sub aripa sa la „marea corporaţie”. A fost angajat rapid, chiar în subordinea prietenului de slogane. După „febra pieţei” a venit disperarea recuperărilor. A trebuit să intre aiurea în două proiecte pe care nu le înţelegea. Ordinele veneau haotic, se ciocnea de tot felul de idioţi în şedinţe interminabile. Pe la ora cinci abia-şi începea munca şi pe la nouă constata cu disperare că stangnează. Dimineaţa o lua de la cap. Asta până când, într- bună zi, şeful-prieten îl ia de-o parte şi-i spune pe-un ton serios că nu e mulţumit cum merg lucrurile şi că trebuie să-şi bage minţile-n cap; altfel va fi nevoit să-l fută. Cuprins de disperare trage ca boul. Munceşte de-i sar capacele, de dimineaţa până la 11-12 „noaptea ca hoţii”. Deblochează ce poate, proiectele încep să se mişte, dar peste câteva zile şeful îl anunţă că mai trebuie să preia un proiect. P-ăsta de la zero, ca să nu mai pretindă că au lucrat alţii aiurea! Nu-i vine să creadă în ce-a intrat! E sleit şi fără ieşire. Iar la capitolul bani e varză. Faţă de „proşti” iese infinit mai rău. Aşa că-şi dă seama că trebuie să-şi calce pe suflet şi să încerce să recupereze ceva din ce-a pierdut.

Aşadar nefasta zi de marţi. Tefelistul e-n faţa mea şi vrea înapoi. Nasol. Am pe altcineva în probă pe postul lui şi nu-s dispus să renunţ. Îi explic cum stau lucrurile. Am disponibil doar un post de junior pe care, maxim, îl pot plăti cu 30 la sută sub ce câştiga el înainte. Şi fără alte beneficii cu care fusese obişnuit(participare la profit, fracțiune plătită din cheltuielile cu CO, etc.). Acceptă fără să clipească. Pe corporatişti i-a anunţat prin mail că-şi bagă picioarele şi-a doua zi e la muncă. Miercuri, adică. Îşi ia în primire noul post şi se-apucă de treabă fără să vadă nimic în stânga sau în dreapta. Îl observ discret constatând, a câta oară!, unul dintre beneficiile corporatismului: creează disciplină până-n măduva oaselor! La prânz ne-ntâlnim la masă. E spăşit. Parc-ar vrea să-mi spună ceva.

După masă îl chem la mine. Îl întreb dacă vrea să deschidem plicul. Face ochii mari. Scot materialul din sertar şi i-l înmânez. Tremurător, rupe marginea, scoate foaia şi citeşte ceea ce-i scrisesem în febra tefelismului: „O să pleci, te vei lovi cu capul de sus şi, ori te vei întoarce aici în condiţii mai proaste, ori o să zbori din job în job înjurându-i pe toţi fără a fi capabil să te adaptezi nicăieri.”

Mă întreabă, asezonând cu un tremurici al mâinii, de unde-am ştiut. Îi scot dintr-un teanc de cărţi „Spălarea creierului”. Nu e grozavă, dar pentru un neşlefuit e un bun început.
Se uită nedumerit la carte. Nu înţelege. Cum adică, din cartea asta o să afle el cum am ştiut eu ce i se va întâmpla? Desigur că nu.

"I think this is the beginning of a beautiful friendship..."

22 de comentarii:

  1. Cu tot respectul pentru opiniile tale(pe care le apreciez), povestea asta, daca nu este inventata, e cam de cacat. Plec de la ce era scris in foaia de hartie:
    - O să pleci: normal, ca doar anuntase
    - te vei lovi cu capul de sus: pai nu sunt decat 2 sanse:il rateaza sau nu
    - si ori te vei întoarce aici în condiţii mai proaste: daca nu a ratat pragul, e prima optiune atat timp cat tu ai lasat usa deschisa si mai ales daca beneficiile de la tine sunt peste ce dau altii.
    - ori o să zbori din job în job înjurându-i pe toţi fara a fi capabil să te adaptezi nicăieri: asta e singura care merita analizata putin. Ori el e un antitalent, dar atunci profit share nu-si are justificarea decat daca ai gasit formula magica prin care antitalentele se transforma in talente, ori el are niste talente care, dupa cateva praguri lovite, o sa-l duca pe drumul cel bun.
    Imi scapa mie ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi scapă multe. Hai să le iau pe rând, cu toate că nu-mi place să explic ceea ce-am scris, mai ales atunci când am făcut-o cât se poate de limpede:
      1. Când a venit la mine să-mi spună că pleacă, plicul era deja închis. Intuisem de câteva zile că ăsta va fi deznodământul şi fix de-aceea am pregătit atât plicul, cât, mai ales, omul care să preia proiectul.
      2. Ştiam că se va lovi cu capul de sus pt. că are o structură profund necorporatistă. Asta e una dintre caracteristicile esenţiale pe care le urmăresc atunci când recrutez pe cineva.
      3. Nu i-am lăsat nicio uşă deschisă! Mă crezi tâmpit? Doar nu stăteam cu un post esenţial neocupat de dragul de a-l vedea pe tefelist întorcându-se. Am spus limpede că acum am pe altcineva pe postul ăla. Pe tefelist l-am angajat junior, pentru că asta mai aveam. Ce-i drept, chiar dacă aş fi avut postul de senior liber, tot ca junior l-aş fi angajat, din cauza tentativei de „lovitură”
      pe care credea că putea să ne-o dea.
      4. M-am gândit că nu-şi va călca pe inimă pentru a se întoarce la noi, de-aia am amintit de zborul din job în job. Intuiam o posibilitate destul de mare de-a începe migraţia din corporaţie în corporaţie fără nicio satisfacţie.
      Eşti în eroare şi când spui că e antitalent. Nici pe departe! E foarte OK. Însă e neşlefuit. Cu toate că mai are multe de învăţat, pariez pe el.

      Ștergere
    2. 1. Am uitat sa pun ghilimelele la "anuntase".
      2. Ok
      3. Usa deschisa nu trebuie confundata cu scaunul rezervat.
      E clar ca eu vorbesc doar pe ce ai prezentat tu, fara sa cunosc persoana ca sa pot sa-i fac o caracterizare proprie. Totusi, sunt mirat de pozitionarea ca doar tu il poti slefuii. In fine, poate ca nu citesc eu in cheia care trebuie.

      Ștergere
    3. Eu ce nu înțeleg e de ce insistența pe tineri că sunt spălați la creier? Dar bătrânii care protestau împotriva lui Iohannis nu erau? Eu cred că majoritatea nu suntem spălați la creier ci sătuli de faptul că în 27 de ani de post-comunism în țară nu s-a schimbat nimic pe partea cu corupția. Și pe vremea la răposatu se lua șpagă/atenție etc. pentru diverse, iar acum e la fel...

      Ștergere
    4. Dragoane, tată, între şpăguţa măruntă care-ţi deschide uşi şi corupţoiul prin care, bazându-se pe legi cu cântec, multinaţionalele te elimină de pe piaţă şi-şi externalizează ca nesimţiţii profiturile, dă-mi voie să aleg şpăguţa! E muuuult mai nevinovată decât golăneala practicată acum pe faţă!

      Ștergere
    5. Acuma îmi pare rău că sunt de altă părere, dar între 1989 și 2002-2003 nu prea au existat multinaționale în România, și sincer nu-mi e deloc dor de acele vremuri. Lucrurile se schimbă. Vreți să interzicem Uber doar că sunt nemulțumiți taximetriștii? De ce nu s-au interzis mașinile, că presupun și crescătorii de cai/căruțași aveau de pierdut. Progresul și globalizarea e inevitabilă pentru că nu trăim într-o lume unde îți faci un zid în jurul țărișoarei tale și nu lași pe nimeni să intre. De fapt s-a încercat în istorie, vezi China în secolul 15-16, Japonia în secolele 17-19, și ce le-a adus? Sărăcie și înapoiere față de alții. Soluția pentru noi e de a deveni cât mai moderni, de a folosi ultimele tehnologii. De aceea administrația e varză. Pentru că niciodată nu s-a dorit eficientizarea. Că altfel n-ar avea cum să justifice sutele de mii de frecători de mentă profesioniști, rude al politrucilor.

      Ștergere
    6. Hai să vezi cum e cu „progresul” ăsta despre care vorbeşti tu în cazul Uber. Din exterior ai tot dreptul să urăşti taximetriştii, o tagmă compusă, în mare, din personaje dubioase. Dar, hai să pătrundem ceva mai adândc în problemă: taximetristul este reglementat de o lege, se mişcă într-un cadru strâmt, e limitat de autorităţi(există un număr maxim de taximetre autorizate într-o localitate) s.a.m.d. Peste ăştia vine „progresistul” uber căruia i se rupe de legislaţie(ăia practică ascuns taximetria), n-au nicio limitare şi, culmea, nu plătesc niciun impozit. Taximetristul clasic e obligat să plătească impozit anticipat, e oprit în trafic de toţi miliţienii pentru a i se verifica autorizaţiile, în timp ce ăluia de la uber i se rupe de toate „nimicurile” astea.
      Din punctul meu de vedere ăsta nu progres ci concurenţă neloială. Dac-ar exista stat, uber ar trebui ori interzis, ori reglementat similar cu taximetria(în Franţa doi executivi Uber au făcut şi ceva bulău pentru practici ilegale de business). Altfel e haiducie!
      Aşa că, dragul meu, mai uşor cu progresul şi globalizarea pe scări. Nu de alta, dar dacă se rupe ambalajul frumos s-ar putea să iasă monstrul la lumină.

      Ștergere
    7. Hai să fim serioși, problema nu e la uber ci e la statul mioritic care efectiv sufocă taximetria cu un milion de proceduri birocratice din care toată lumea are de pierdut.

      "număr maxim de taximetre autorizate într-o localitate" este una din cele mai mari aberații posibile, așa ceva n-ar trebui să existe.

      liberalizează taximetria și-o să vezi reală concurență și îmbunătățirea permanentă a calității.

      Ștergere
    8. Asta e o prostie cu crăci, specifică gândirii tefeliste. Spre deosebire de alte ţări, în România taximetria chiar a avut o lungă perioadă de libertate absolută în anii 90. De îmbunătăţit calitatea nici n-a fost vorba, în condiţiile în care absolut orice posesor de orice maşină putea să se facă taximetrist. O droaie de rable sau de maşini improprii(vezi perioada Tico) au inundat trotuarele in aşteptarea clienţilor. E probabil perioada cea mai tembelă în care preţurile erau mari, parcul auto un dezastru şi numărul mare de taximetre sufoca zonele aglomerate.
      Reglementarea domeniului a eliminat haiducii care practicau preţuri aberante, a adus un parc auto îmbunătăţit şi a profesionalizat domeniul.
      Taximetria e reglementată peste tot în lume, iar numărul companiilor sau al taximetrelor este, de asemenea limitat.

      Ștergere
    9. http://m.evz.ro/uber-italia-justitie.html

      Ștergere
  2. Hmmm...O mica poveste, adevarata, din perioada interbelica.

    Strabunicul meu avea atelier de cizmarie. Printre lucratorii lui, avea unul de genul celui descris de tine. Toata ziua bodoganea: "Las' ca vin ei comunistii, si o sa vedeti pe dracu'! Iar eu nu o sa mai stau sa muncesc aici ca un rob! O sa ma scape comunistii de aici!"
    Clientii ii spuneau strabunicului: "Mai nea George, ce-l mai tii pe asta? Nu-l vezi cum e? Pana si pe tine care-i dai de munca, te uraste!"
    Iar el raspundea: "Nu pentru el il tin, ci pt nevasta-sa aia care e la pat, si pt. aia 6 copii pe care-i are acasa..."
    Am auzit de multe ori povestea asta de la bunica mea (fiica strabunicului :)), anti-comunista pura si dura inca de pe atunci. Atitudinea nu i s-a schimbat dupa ce au venit comunistii, cand pe bunicul meu l-au saltat (deh, strangea ajutoare pt banditii din munti), iar pe ea nu o mai angaja nimeni, copiii ei (maica-mea, unchii si matusile) nu aveau voie la facultate caci aveau "origine sociala nesanatoasa"...

    In fine, revenind...daca ai fost obiectiv in ceea ce ai scris, tipul din povestea ta e prost. Rau! Mult mai prost decat acel angajat al strabunicului meu. Urlau in el frustrarile.

    Asta nu inseamna ca cei care au fost in piata sunt ca el. Dimpotriva chiar. Si eu si cei vreo 60-70 de prieteni/colegi ce am trecut prin piata in diverse seri, am avut o atitudine total diferita.
    Mersul la protest era un fel de plimbare de seara, avand un plus un anumit scop...sa-i zicem mai abstract...:)

    Caci niste intrebari se pun in acest context: merita sa iesi in strada pt a protesta si pt a apara niste principii? Daca da, care sunt ele, si in ce conditii?

    Si tu spuneai ca iesi la plimbare in jurul Cotroceniului, acum cativa ani. Aici pe blog. Poti spune ca tu nu ai fost manipulat la randul tau de catre televiziunile care indemnau la acele proteste?...:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea e că atunci când eu spuneam de plimbare, toţi, dar absolut toţi, au pus batista pe ţambal. Singurii care-au ieşit la plimbare am fost eu cu nişte prieteni(care stăteam în faşa porţii) şi Ghişe împreună cu grupul lui (care se-nvârteau în jurul Cotrocenilor). Şi nu îndemna nimeni să se iasă. Doar o scânteia dac-ar fi zis A3 sau altă televiziune era jihadul. Toţi au trădat atunci.

      Ștergere
    2. @Dan,
      Eu cred ca ori nu ai urmarit Antenele in acea perioada, ori...nu stiu...
      Erau spoturi din 10 in 10 minute care promovau plimbarea. Prezentatorii in emisiuni discutau despre plimbare si indemnau cetatenii sa iasa la plimbare.
      Gen:
      - https://www.youtube.com/watch?v=p9ENi_BR7V0
      - https://www.youtube.com/watch?v=B248gw7p2pQ

      Ștergere
    3. Și unde-i manipularea de ieșire la plimbare?

      Ștergere
  3. In viata am avut o politica tare clara, si adica ca ceea ce scuip nu ling dupa aceea...de asta cand am plecat dintr-un loc am avut grija sa nu las nici o usa deschisa.Ca pofta de lins iti mai vine, dar daca nu ai ce, nu lingi.
    VPX

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici junioru' nu și-a lăsat uși deschise. A zis că nu mai poate cu proștii. Dan e un pic mai sadic decât... orgolios. Bleah... l-aș fi lăsat pe tefelist pradă... vieții. :D

      Ștergere
    2. Dimpotriva, Dan a fost orgolios dar mai ales pragmatic ... ce bucurie mai mare decat sa vezi un om calificat muncind pe un salariu mic si mai ales satisfactia permanenta ca ai avut dreptate.

      Oricum, daca e asa cum zice Dan, ii recomand tefelistului o excursie de munca in uk... oamenii capabili si inaptati se numesc contractori aici si muncesc pe proiecte, platiti dublu fata un de un angajat permanent si fidel. Si, mai ales fara sa inghita mizeriile corporatiste sau fitzele patronului. Un soi de instalator in majoritatea domeniilor, de la it la management - vii, repari/dezvolti/livrezi si pleci.

      Ștergere
  4. Nu prea se incadreaza temporal povestea... nu au trecut atatea luni de la proteste cat sa acopere desfasurarea actiunii... daca am asteptai cel putin 3 luni pana publicai ar fi fost veridic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bă, ejt prost? Mai numără, poate până la urmă îţi iese tefeleala din tine!

      Ștergere
    2. Iti vine sa crezi ca nu prea se pricep la detalii baietii astia?! Incearca, se straduiesc, dar nu iese nimic si dupa se intreaba de ce nu-i place lumea...

      Ștergere
  5. @AC-Eu sunt de parere ca daca plec dintr-un loc, nu plec de bine.Dar pentru ca foamea e printre cele mai mari curve, se poate sa vreau sa merg inapoi (de unde am plecat ca nu era bine).Astfel, eu ma oblig pe mine insumi sa caut ceva mai bun prin faptul ca nu-mi las usi deschise.La mine personal nu tine de prostie, doar de determinare.
    VPX

    RăspundețiȘtergere
  6. E bine de pastrat. A demonstrat ca se duce pe opinia lui, ceea ce e bine, e hotarat si curajos. S-a intors, ceea ce demonstreaza ca nu insista in prostie. A invatat o lectie pe propria piele, ceea ce altii nu reusesc nici cand citesc din teancuri de carti! Intr-adevar, e de pastrat si slefuit! Brava ca i-ai dat o sansa (desi presupun un calcul pragmatic bazat pe cele dinainte).

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)