duminică, 5 noiembrie 2017

Eroi şi erori

Când tata era copil, din când în când, un avion mai arunca câte-un teanc de manifeste. Erau manifeste mici, impecabil tipărite, în care oamenilor li se spunea să reziste pentru că vin anglo-americanii. De fiecare dată, bunicul lua manifestele şi le împăturea cu grijă. Le strângea ca pe-o comoară. Ele, prin limbajul utilizat, îi spuneau că nu e totul pierdut, că există speranţă şi că bolşevicii sunt doar o chestiune temporară.

Apoi bunicului i-au bătut comuniştii la poartă. I-au spus că are mult pământ, iar el le-a spus că-l are pe munca lui. Ei i-au răspuns că nu e bine şi că ăia care-au dat pământul „la colectivă” o duc mai bine. Bunicul le-a spus că el nu face asta. Vedea lanul de grâu îmbelşugat şi ştia din manifestele lui că prostia asta cu comuniştii n-o să dureze mult. Doar avioanele acelea care dădeau manifeste intrau ca-n brânză. Cât să mai reziste ruşii?


A doua oară s-a trezit cu perceptorii la poartă. Nu i-au luat nimic, i-au spus doar că după ce culege lanul trebuie să treacă să-şi plătească cotele, altfel e infractor. Aşa a făcut, doar era om cinstit şi nu ocolea legea. La urma urmei, câtă cotă să-i ia? Dumnezeu îi dăduse recoltă îmbelşugată.

A cules lanul, s-a dus să-şi plătească cotele şi s-a întors doar cu ceva paie. „Aşa zice la lege, i-a spus perceptorul scuipând mahoarcă printre dinţi. Vezi, dacă dădeai la colectivă nu mai aveai treaba asta!”. S-a uitat lung la perceptor, şi-a îndreptat spatele şi-a zis la plecare: „Eu asta nu fac! Oricum nu mai durează mult.”

Şi n-a mai durat. A treia oară au venit miliţienii şi securiştii la poartă. L-au legat ca pe un câine, i-au pus lanţuri la picioare şi l-au judecat în faţa întregului sat. Judecător era un ţigan beţiv, iar procuror-acuzator un pierde vară al satului transformat în propagandist. L-au găsit vinovat de chiaburie şi l-au trimis la canal. N-a apucat să spună decât că „n-o să mai dureze mult!”.

Şi n-a mai durat. A murit acolo, într-un şanţ, omorât în bătaie şi privind cerul de unde, din când în când un avion mai arunca manifeste în care li se spunea oamenilor că nu mai durează mult şi „anglo-americanii îi vor elibera”. Aşa a murit bunicul, cu ochii la cer şi făcându-şi speranţe deşarte. Lăsând-o pe biata bunică-mea cu plozii în bătătură şi cu speranţa că „n-o să mai dureze mult”. Lăsându-şi copiii de izbelişte, cu „dosarul pătat”, să se descurce singuri în bătaia vremurilor.

Şi n-a mai durat decât vreo patruzeci de ani. O nimica toată la scara istoriei. Copiii i-au crescut, în ciuda tuturor problemelor au răzbătut, doar erau os din osul lui. Au văzut eliberarea şi, din păcate, au înţeles prea târziu că bunicul n-a avut dreptate, c-a fost înşelat şi că totul n-a fost decât o minciună, o parşivenie. Dar ceea ce ne-a umplut pe noi de scârbă a fost faptul că jigodia care se afla în spatele acestui spectacol anost, care pregătea „partizanii” şi-i paraşuta în munţi, trăia bine mersi şi, mai mult, era şi este considerat un cetăţean respectabil, un om finuţ, de ale cărui opinii se ţine cont. O jigodie de om, o mizerie, un imbecil. Mii, zeci de mii de oameni înşelaţi de el şi de şleahta pe care-o servea au putrezit în puşcăriile comuniste. Familii distruse, terminate, au suferit teroarea acelor ani doar din cauza unor minciuni inutile ale acestui nemernic.

Culmea e că, în prezent, nemernicul, alături de odrasla unuia împotriva căruia pe-acea vreme tuna şi fulgera, sunt aliaţi şi mint cu aceleaşi scheme imbecile tinerii din ziua de azi. Şi uite-aşa, alte victime nevinovate, intră precum oile în stânele terorii desenate de aceşti imbecili. Cu siguranţă că bunicul a greşit nevinovat, nivelul informaţional de atunci fiind precar. În teroarea comunistă, de multe ori, orice cale de evadare, chiar şi cea onirică, reprezenta o binecuvântare. Îmi imaginez ce simţea bunicul atunci când, obosit după o zi de plug, găsea în ţărână un manifest în care i se spunea că nu mai e mult. Însă cei de azi, având în vedere experienţa trecutului, n-au nicio scuză că pică în aceeaşi capcană şi, din punctul meu de vedere, îşi merită cu vârf şi îndesat suferinţele viitoare.

5 comentarii:

  1. Americanii's de vina, futu-i în gura sa-i fut. Lamentabil!

    RăspundețiȘtergere
  2. Partizanii au fost mințiți la fel ca bunicul tau.Sa încerci sa le negi eroismul este o dovada de micime sufleteasca.Șerban Nicolae,porumbel de arătură,care in condițiile unei Romanii normale ajungea cel mult muncitor necalificat are toate motivele sa își apere stăpânii bolșevici.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da...modelul de neo-lib american, scoala de la Chicago este de vina..corect de acord 100%...

    RăspundețiȘtergere
  4. Partizanii au fost mințiți la fel ca bunicul tau.Sa încerci sa le negi eroismul este o dovada de micime sufleteasca.Șerban Nicolae,porumbel de arătură,care in condițiile unei Romanii normale ajungea cel mult muncitor necalificat are toate motivele sa își apere stăpânii bolșevici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca cineva inca mai crede ca americanii sint altruisti in politica, ori e nebun ori e prost... Intreaga lor istorie geme de ticalosenii facute in aplauzele acestor naivi de pe toata planeta... In timp ce ei au prosperat, altii au murit pentru ideile promovate cu ipocrizie de catre ei... Cine nu cunoaste istoria este blestemat s-o repete

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)