luni, 23 aprilie 2018

Cine suntem noi, cine eşti tu?

Înecaţi într-o supă propagandistică radicală, dependenţi din ce în ce mai mult de „cordonul ombilical” media, ajungem să ne rătăcim chiar şi atunci când vine vorba de propria identitate. Din punctul meu de vedere, extrem de mult, dacă nu tot din ceea ce ni se întâmplă, este cauzat de o proastă percepere a identităţii proprii. Multe dintre răfuielile politice, dintre „poziţiile ideologice ireconciliabile” sunt cauzate de faptul că participanţii efectiv n-au habar despre identitatea lor.

sâmbătă, 21 aprilie 2018

Războaiele momentului

Atacul SUA asupra Siriei n-a avut doar un rol simbolic, marcând „depăşirea liniei roşii” de către al Assad. E o prostie, o enormitate să credem aşa ceva. Mai ales în condiţiile în care ruşii prezintă dovezi conform cărora „atacul chimic” a fost o operaţiune clasică sub steag fals. La fel ca şi otrăvirea lui Skripal. La fel ca multe alte minciuni ale contemporaneităţii. Şi dacă n-a fost ceea ce s-a pretins a fi, atunci ce-a fost?

joi, 19 aprilie 2018

Burlănizarea României

Ceea ce s-a petrecut ieri la FRF este simptomatic şi mai mult decât relevant pentru ceea ce înseamnă amestecul securităţii în orice. Gândiţi-vă ce-a însemnat în trecut Federaţia Română de Fotbal şi ce mai înseamnă acum. Mai ţineţi minte marile victorii ale „naţionalei” autohtone? Mai ţineţi minte perioada de glorie a fotbalului nostru? Ironia amară face ca reprezentantul singurei generaţii care a făcut cu adevărat performanţă la nivel mondial să fie învins la scor de către un tablagiu de care n-a auzit nimeni niciodată nimic. Un tablagiu care conduce de ceva vreme destinele Federaţiei spre prăbuşirea definitivă.

marți, 17 aprilie 2018

Cascada dezastrelor

Am început cu un preşedinte care lua lumina de la Moscova, capabil abia în al treilea mandat să înţeleagă că s-a schimbat farul călăuzitor chiar şi pentru părticica asta de lume.

Am continuat cu un aerian care nici el nu ştia ce căuta în viaţa lui. Incapabil să înţeleagă realităţile simple, a fost jucat de securişti fix cum au vrut ei. S-a distrus economia, s-au distrus băncile, s-a făcut praf totul. De-atunci datează şi primele semne de servilism bălos. După ce Ceauşescu avusese curajul să spună verde-n faţă lucrurile şi să stea vertical în faţa oricui, nea Nelu se aplecase mai cu discreţie, dar extrem ca ghiocelul în faţa Moscovei, a venit rândul ţapului să ne arate cu poziţia caprei în faţa americanilor. Atunci ne-am făcut praf din punct de vedere al demnităţii, stând capră la americani şi alimentându-i pe la spate pe sârbi, ca o confirmare a curvăsăriei noastre. Şi, mai mult, ca să arătăm că suntem conformi, am acceptat planul de distrugere programatică a întregii economii, o răzbunare post-mortem a marii finanţe pe bietul Ceauşescu. Pesemne omorârea lui ca pe un câine nu le fusese îndeajuns, economia pe care-o ridicase stându-le ca un ghimpe în inimă. Până la urmă, ţapul incompetent, lansatorul politicii curvo-căprismului a sfârşit-o ca bătaie de joc a gradaţilor plictisiţi.

luni, 16 aprilie 2018

Audierea şi bostănăria viitorului

Ocupaţi cu treburile războiului sirian am uitat de audierea din Senat a lui Zuky, chestiune care mi s-a părut un fel de punere bombastică în scenă a unei piese bulevardiere de extrem de prostă factură. Practic te-apucă râsul atunci când îi auzi pe unii umplându-şi gura de „ce-a păţit Zuckerberg” la Senat, ce i-au făcut ăia s.a.m.d.

Păi totuşi, ce-a fost acolo? Gigel ăla s-a dus pentru că altfel era penal, şi-a pus poalele în cap într-un mod oligofreno-patetic, ceva de genul „îmi asum eu, eroul, toată vina”, prostovanii au fotografiat, filmat şi transmis celorlalţi prostovani din fotolii ceea ce trebuiau să audă: că Senatul e puternic şi că Zuki, bietul de el, a fost îngenuncheat. Şi proştii au crezut! 

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Siria la cald

Rămân surprins de noua obsesie de după atacul coaliţiei agresoare formate din SUA, Anglia şi săracii de Francezi. Începând cu Trump şi până la băsescu(imaginaţi-vă cât de jos s-a ajuns) este lăudată precizia nimicitoare a rachetelor. Măi să fie, în toată această chestiune e ceva de-a dreptul ciudat. Din ceea ce ştiam până acum despre rachetele americane este că sunt destul de bune în teren, testele arătând că-şi ating destul de bine ţintele. De altfel, asta chiar nu mai e nicio chestie. Dac-o pot face dronele nu înţeleg de ce ar fi aşa o mare ştiinţă precizia unei rachete?

vineri, 13 aprilie 2018

Pensii private şi iluzii

Beneficiind de o campanie PR agresivă(probabil bine finanţată deoarece la mijloc sunt o grămadă de bani), cei din „industria” pensiilor private, vânează orice mişcare a Guvernului care le-ar putea ştirbi ceva din purcoiul de bani pe care îl păstoresc. Pentru a elimina confuziile o să mă opresc astăzi asupra acestui domeniu deoarece sunt extrem de multe petarde împrăştiate de către cei interesaţi.

joi, 12 aprilie 2018

Ecuaţia siriană

Trimiterea fără notificare în vecinătatea Tartus-ului a distrugătorului USS Donald Cook a fost, fără doar şi poate, o provocare menită a umili Rusia. De altfel, răspunsul diplomatic rusesc a fost pe măsură. Apoi, notificarea oficială transmisă liniilor aeriene că zona de deasupra Mediteranei nu este foarte sigură a avut ca scop plusarea de către SUA, iar anunţul lui Trump de pe Twitter - ceva de genul „păzea că dăm cu bombardeaua” - a arătat încă odată că lucrurile nu stau deloc roz. Culmea, în loc să se calmeze, evenimentele au continuat să se dezvolte. Zvonurile răspândite de către bâzâitorii profesionişti vorbeau despre ore până la începerea oficială a conflictului. Cu toate acestea, până la momentul de faţă nu s-a întâmplat nimic. Şi totuşi, ce urmează?

miercuri, 11 aprilie 2018

O lume care moare

În general, în dictaturi, sărăcia e tabu. E ascunsă cu dibăcie în ciuda faptului că e omniprezentă. Ţin minte cerbicia securiştilor din anii 80 care burduşeau vitrinele de fiecare dată când Tovarăşul avea un discurs. Vitrinele mimau bunăstarea, dar magazinele erau închise. Şi, după terminarea discursului, mărfurile se retrăgeau cu grijă pentru a se retrimite la magazinele cu circuit închis.

Trecând pârleazul, constatai contrariul. Magazinele burduşite cu marfă, o bunăstare reală afişată peste tot, care-ţi lua ochii. Mai mai c-ai fi crezut că te afli în Paradis. Era totuşi ceva care-ţi spunea că lucrurile nu-s atât de dulci precum par. Te dumireai imediat ce luai contact cu lumea reală. Vedeai boschetari cerşind, seara oameni trăgând cartoane după ei şi căutându-şi un loc de refugiu, dacă te rătăceai dincolo de traseele turistice dădeai peste câte-o zonă jerpelită s.a.m.d. Chestiile acestea erau la vedere, neascunse şi înţelegeai că Paradisul pe care îl experimentai venea cu problemuţele lui la pachet.

marți, 10 aprilie 2018

Cu bugetul la control

După intense emoţii, cauzatoare de şocuri celebrale(sic!), Fitch Ratings a confirmat ratingul suveran al SUA la AAA. Vai, ce surpriză! O agenţie americană de rating ne spune că SUA e cea mai performantă economie a lumii. E de poveste.

Tot acest festivism(că altfel nu ştiu cum să-l numesc!) se desfăşoară în condiţiile în care deficitul bugetar al SUA este prognozat să depăşească 1 tln. $ în 2020, cu doi ani mai devreme decât fusese anterior estimat. În anul curent, pe fondul scutirilor de taxe operate de Trump, deficitul bugetar va creşte de la 500 mld. $ la peste 800 mld. $, urmând ca anul viitor să depăşească 900 mld. $. Aceasta este sursa disperării care a condus la declanşarea războaielor comerciale de către Trump.

luni, 9 aprilie 2018

Deşertul prostiei absolute

La vreo două zile după ce o televiziune rusească a dat o înregistrare a unei convorbiri dintre fiica lui Sergei Skripal cu o prietenă, din care reieşea limpede că mega-şpionul e gata de liberarea din spital, iată că şi liberele televiziuni occidentale au început să injecteze ştirea cum că otrăvitu' se simte mai bine. Nici vorbă c-ar fi pe picior de plecare. Doar mai bine şi-atât. Şi asta, desigur, nu din cauză c-ar fi greşit ticăloşii de otrăvitori, ci datorită profesionalismului medicilor englezi.

Chestia e cusută cu aţă albă şi pute a propagandă jegoasă de la o poştă. Aşadar ăla fu otrăvit cu otrava sovietică. Păi bine, bre, dacă trăieşte, de ce nu permiteţi şi unor experţi ruşi să participe la recoltarea probelor biologice? Bănuiesc că dacă e şi un cetăţean agreat de Moscova prezent la recoltarea probelor se poate lesne demonstra că otrăvitu' a fost făcut perdaf cu otrava X. Dar inglejii nu şi nu. Cică n-ar fi moral. Să mori tu, măi pervers Albion, că ai avut de-a face vreodată în existenţa ta cu morala! Aproape că mă tăvălesc pe jos de emoţie simţind cum lacrimile de „cracadil”(крокодил) îmi năvălesc brusc pe obraji.

sâmbătă, 7 aprilie 2018

Sufocarea prin euroizare

După frăţia transpartinică al cărei efect a fost privatizarea Petrom, o nouă frăţietate perversă se formează. Indiverent că e vorba de molusca-preşedinte, de băieţii de la „serviciuri”, de BNR, de partide, toţi s-au unit într-o ciudată coaliţie având ca target lovitura de graţie pentru România: adoptarea monedei Euro.

Nimeni nu are la bază vreo analiză, nimeni nu se bazează pe vreun studiu, nimeni nu cuantifică impactul. Nu mai contează că la modul public membrii „frăţiei” sunt duşmani sau că - cel puţin la modul declarativ - au diferenţe majore ideologice. Toţi, într-o horă perversă, „uniţi în cuget şi-n simţiri”, s-au hotărât să pună împreună ştreangul la gâtul ţării, s-o sugrume definitiv, aruncând-o în cea mai crâncenă robie a istoriei sale.

vineri, 6 aprilie 2018

Agentul Zero-Zero-Coldea şi disperarea unei naţiuni

L-aţi văzut ieri în toată plenitudinea lui. Da, el e Coldea, cel în faţa căruia tremurau toţi politicienii, tot sistemul juridic, tot ce mişca în ţara asta. El e Coldea, ultimul dictator al României, cel care învârtea funcţiile şi trimitea pionii prostovani la sacrificiu.

L-aţi văzut şi-aţi înţeles. Individul, în cel mai bun caz, se poate califica la categoria penibili furioşi. Asemeni tuturor dictatorilor, în momentul în care e neputincios şi scos din context, devine demn de milă. Indiferent cât se înfoaie, cât încearcă să-şi dea importanţă, individul e castrat. Cînd bravează e la fel de penibil ca şi cocoşelul pitic umflându-se-n pene. Şi asta pentru că, la momentul imediat următor bravadei, e cuprins de disperarea celui care, ducându-se la curve pentru a-şi confirma bărbăţia, e trădat de ţuţurelul care nu-l mai ascultă, refuzând cu indiferenţă să-i confirme statutul. Ăsta e Coldea. Aproape că ţi-ar fi milă de el dacă n-ai ştii câte ticăloşii îl au drept punct de pornire.

marți, 3 aprilie 2018

Balonul imobiliar

În februarie anul trecut, o micro-criză imobiliară le-a dat fiori reci „investitorilor” de pe piaţa canadiană. O scădere bruscă a preţurilor proprietăţilor a condus la un blocaj instantaneu care a demonstrat cam care e nivelul speculativ al imobiliarelor de-acolo. Nu ştiu ce-a fost atunci, dar cert e că ceea ce părea a fi începutul unei crize de proporţii s-a stins la fel de repede pe cât începuse. Totuşi, descărcările încep să se vadă. În Toronto, spre exemplu, numărul de tranzacţii a scăzut cu 35%(YoY) în timp ce, raportat la aceeaşi perioadă, preţurile au scăzut cu 12%.
 
Cei care mă citesc ştiu că am atacat în mai multe rânduri problema imobiliarelor canadiene. N-am o obsesie legată de ei, ci doar o aşteptare: în timpul crizei imobiliare piaţa canadiană a stat neclintită datorită structurii monopoliste a ţării. De-atunci, balonul imobiliar de-acolo s-a tot umflat atingând limite de negândit . În suveica propusă de „stăpânii” ţării au intrat cu voioşie atât localnicii, cât şi „investitorii” străini - în majoritatea lor asiatici cu intenţii clar speculative.

luni, 2 aprilie 2018

Maşini şi iluzii

Industria auto este unul dintre senzorii importanţi ai economiei. Valoarea mare a produselor finale, precum şi marea dependenţă a economiei de „mişcare”, transformă sectorul într-o vedetă a economiei şi, în acelaşi timp, într-un teritoriu perfect de unde se poate lua „temperatura”. Atâta vreme cât lucrurile stau bine în automotive, putem spune că societatea, în ansamblu, e „pe val”.

Urmărind fenomenul economic, putem observa că perioadele de exuberanţă ale industriei auto coincid cu cele ale vârfurilor economiei. Atunci se înregistrează vârfurile de producţie, managerii uzinelor fac previziuni mai ceva decât pe vremea lu' nea Nicu, iar preţurile explodează în ritm cu creşterea producţiei. Ştiu, pare ilogic, dar fix aşa se întâmplă.

vineri, 30 martie 2018

Noul far(II)

Până în 2016, cel mai puternic supercomputer din lume era Tianhe-2, proiect realizat de Centrul National de Supercomputingdin Guangzhou. Era de aproximativ două ori mai puternic decât următorul clasat, Piz Daint(ştiu că sună ca naiba!) aparţinând elveţienilor şi livrat de Cray. Cu toată diferenţa de putere, primii doi clasaţi au fost dezvoltaţi cu tehnologii similare, având ca miez procesoare Xeon E5-269X. Şi mai era o diferenţă: cu toate că era substanţial mai puternic, supercomputerul chinezesc fusese livrat în 2013, în timp ce ocupantul locului secund abia în 2016.

luni, 26 martie 2018

Noul far

Chiar dacă nu aţi simţit nimic, de ieri lumea a devenit multipolară. Aşa-i că pare ciudat că o asemenea mişcare epocală s-a petrecut peste noapte, fără tunete şi fulgere, fără ştiri cu flash-uri, fără „breaking news”-uri? E ca şi cum te-ai trezi într-o dimineaţă şi ai constata că lumina soarelui nu mai are culoarea pe care-o cunoşteai, ci bate puţin spre o altă nuanţă. De fapt, asta se întâmplă acum.

Cu toate că ştirile n-au pedalat, lucrurile se întâmplă. Şi se întâmplă treptat, conform unui plan, transparent pus în aplicare şi cunoscut dinainte de către toată lumea. Acesta este modul de acţiune al noului lider. Spre deosebire de stilul bombastic american, care trebuie să fie strident, să sară în ochi, să atragă atenţia, modul de acţiune al Chinei - căci despre ea este vorba - este unul al paşilor mărunţi, perfect previzibili şi unanim recunoscuţi.

duminică, 25 martie 2018

O moarte care nu dovedeşte nimic

După ce lui Gheorghe i s-a făcut priveghiul cu poza şi cu vodca, trupul a fost livrat perfect septic la crematoriu unde i s-a făcut o slujbă de către un preot(?) al Bisericii Ruse din Exil, „absolut autonomă”(conform declaraţiilor „preotului”). Sesizaţi hilarul situaţiei? Omul fusese ateu, înjura Biserica pe unde-apuca, îi porcăia pe credincioşi din orice poziţie, însă familia a ţinut să-i facă slujbă. De ce?

Dacă şi-ar fi dorit să joace la propria-i moarte o ultimă farsă nu cred că i-ar fi ieşit atât de bine! Să apari cu un preot „absolut independent”(parcă ar fi România Mare a lui Vadim) şi să generezi, chipurile, controverse legate de riturile Bisericii, tu ateu fiind, asta chiar că e o situaţie hilară. Care însă se repetă de fiecare dată când mai moare câte-o personalitate de acest tip.

joi, 22 martie 2018

Cambridge Analytica vs Facebook


La ora actuală este un imens scandal în jurul firmei britanice Cambridge Analytica. Care-i problema cu ei? Cică ar fi avut date ilegal luate de la Facebook şi, prin intermediul acestor date, ar fi reuşit influenţarea alegerilor din SUA şi a campaniei pentru Brexit. Serios, bre? Păi cred că ar cam fi cazul să ne tăvălim cu curul de pământ şi să plângem pe la colţuri cum că Putin, că caracatiţa(sic!) rusă, etc. etc.

Lumea întreagă e crăcănată de frică. S-a descoperit un monstru atât de mare încât până şi Theresa May a rămas ca viţica la poarta nouă. În paranteză fie spus, mă şi întreb cum de până acum nu observase nimeni că duduia premier e cam viţică spre vacă pur sânge.

vineri, 16 martie 2018

Care-i schema cu media?

Intrate în penurie de finanţări, hoiturile deontologice de presă încep să capoteze rând pe rând. Realitatea TV - o televiziune fără audienţă, dar cu propagandişti isteroizi - îşi vede sfârşitul previzibil odată cu penalizarea şi înlocuirea judecătoarei care-a reuşit să întindă un faliment dincolo de limitele bunului simţ. România Liberă, la presiunea lui Alexander Adamescu, a aruncat peste bord divizia de propagandişti. Evenimentul Zilei, de asemenea, s-a eliberat de mare parte dintre ciurucurile de presă. La HoitNews, cei doi tartori - Tapalabă şi Pantazi - au şters-o şi ei englezeşte. Au mai rămas neschimbate de val doar ziare.com şi Digi 24, instituţii oricum organizate parcă în regim de cazarmă. Ultimele bastioane ale bălsismo-securismului infect, ale internaţionalismului progresist de sorginte radical-marxistă. Doar două instituţii dintr-o multitudine de ziare, bloguri, site-uri, agregatoare, s.a.m.d. 

joi, 15 martie 2018

Despre finante personale

Am fost profund impresionat de articolul de ieri al lui Cristi Dogaru(Alături de creditori până la moarte şi dincolo de ea). Cred că este unul dintre articolele pe care ar trebui să le citească oricine pentru a şti cum şi ce să nu faci cu banii. Într-adevăr, vremurile în care trăim aduc după sine multe iluzii pe care, dacă le urmezi, rişti să-ţi ratezi întreaga viaţă. 

Cu ceva vreme v-am adus în atenţie faptul că, în conformitate cu un studiu al Credit Suisse(Global Wealth Report, 2015), cei care au 10$ în buzunar şi nu au datorii sunt mai bogaţi decât 25% dintre americani! Situaţia nu este cu mult diferită nici în vestul Europei sau în ţările „iconice” care apar constant în statistici gen „cele mai bune în care să-ţi trăieşti viaţa”. E o caracteristică generală a societăţii actuale. 

marți, 13 martie 2018

America si Tesla lui Musk

Dacă vreţi să înţelegeţi economia americană trebuie să priviţi şi să înţelegeţi un singur om: Musk. Elon Musk! Nu cred că există o altă imagine a Americii care să fie mai relevantă, mai clară, mai fidelă decât cea a lui Elon Musk.

Cine-i Musk? E vizionarul, omul care te inspiră, cel care face lucruri minunate din nimic. E stindardul imperiului, cel care le demonstrează americanilor prin ceea ce face că se poate, că dacă-ţi doreşti poţi muta munţii din loc. Desigur, ar mai fi trebuit ca toate aceste cuvinte să fie puse pe o melodie însufleţitoare. Aşa, ca să meargă la inimă.

miercuri, 7 martie 2018

Justiţie şi-atât!

În condiţiile în care pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul a încercat, prin solicitarea încuviinţării unor probe, să combată învinuirile aduse, în ceea ce priveşte afirmaţia că ar fi primit 30.000 EUR nu a adus vreo probă care să infirme veridicitatea ei.”

Citiţi vă rog de două sau de mai multe ori citatul cu care am început acest articol. Dacă aveţi impresia că face parte dintr-un referat al vreunui student repetent de la drept, vă înşelaţi. Citatul este luat din motivarea condamnării la patru ani cu executare a fostului ministru Constantin Niţă. Poate că individul, cu faţă lui de chelner, nu vă place. Dar nu despre asta este vorba.

marți, 6 martie 2018

Iluzia intimităţii

Te afli în puşcărie şi vrei să evadezi. Într-o dimineaţă te trezeşti cu o cheiţă sub pernă şi, lângă ea un bileţel pe care scrie că, utilizând acea cheiţă, poţi deschide toate uşile, calea ta spre libertate fiind astfel substanţial uşurată. Ce faci în acest caz?

Dacă eşti tefelist, probabil în următoarea noapte vei folosi acea cheie pentru a ieşi din puşcărie. Dacă eşti „tefelist raţional” îl vei întreba pe gardian dacă e posibil ca o singură cheie să deschidă toate uşile şi-abia după ce vei avea confirmarea acestuia vei încerca să evadezi. Dacă însă eşti om normal vei înţelege că e imposibil ca o cheie spre libertate să se materializeze sub perna ta de puşcăriaş, fără ca acest lucru să fie cunoscut de către administraţia puşcăriei. Astfel, vei sta în banca ta, eventual raportând ciudata „materializare”, şi vei căuta propria metodă de evadare.

luni, 5 martie 2018

Cum îţi construieşti duşmanul

Pe holurile coclite ale administraţiei americane, orice învârtitor de mătură poate deveni un posibil făcător de istorie. Poate v-aţi gândi că lucrurile aşa sunt de când lumea. Cum la curtea Franţei, cel care-l spăla pe rege pe mâini era de o importanţă colosală, având - prin ceea ce-i putea strecura regelui - drept de viaţă şi de moarte asupra unora, la fel probabil că ar fi normal să se întâmple şi în America de azi. 

Putem totuşi să ne gândim că nobilimea de curte din Franţa avea o lungă descendeţă(anterioară anului 1400), că, după naştere, cel care urma să stea la curtea Franţei avea parte de o lungă pregătire şi că, până la urmă, totul se desfăşura în cadrul unui foarte interesant raport de forţe menţinut în echilibru de către rege. Astfel parcă avem o cu totul altă imagine. Spun asta pentru a nu se face, din eroare, vreo comparaţie cu ceea ce se întâmplă în SUA. Acolo, orice ghiolban terminând o universitate zisă de prestigiu(în realitate o fabrică de memorizare a unor rezumate ultracondensate şi prost făcute) se poate trezi încadrat în infernala maşinărie guvernamentală şi poate deveni, printr-un cumul de factori, cauza unor dezastre la scară planetară.

marți, 27 februarie 2018

Vrem spitale, nu catedrale?

Un slogan de un prost gust înfiorător a tot bântuit mediul comunistoid al rezistenţilor. Nu întâmplător cei care „vor spitale, nu catedrale” sunt aceiaşi cu cei care-o vor pe Ciorduţa, cu cei care ies la manifestaţie cu steagul SUA sau al altor puteri „de bine” sau cu cei care, telecomandaţi, ies la apel mai ceva decât soldaţii din detaşamentele speciale.

Oamenii aceştia nu gândesc. Nu-i jignesc, doar constat. Pur şi simplu n-au creier. Dacă ar avea puţin creier, doar foarte puţin, ar putea trece dincolo de slogan şi-ar face un calcul sumar în urma căruia ar putea înţelege goliciune sloganului.

luni, 26 februarie 2018

Noutăţi de pe frontul otrăvii

În Grecia e un mega scandal care are în centru producătorul de medicamente Novartis. Motivul? Un „banal” prejudiciu de vreo 23 mld. EUR produs statului grec. Cercetările au început încă de anul trecut, însă, dată fiind amploarea acuzaţiilor şi rangul celor implicaţi în scandal, probabil că vor mai dura mult timp. Dacă nu cumva până la calendele greceşti.

miercuri, 21 februarie 2018

Cu tributul la control

În istoria noastră persistă complexul tributului plătit turcilor. Faptul că timp de 400 de ani am cotizat la Înalta Poartă pentru a fi lăsaţi în pace pare a fi una din paginile cu care efectiv nu ne putem împăca. Dar oare a fost atât de crâncen acel tribut?

Încă din vremea cuceririlor arabe, după ce populaţiilor cucerite li s-a permis trecerea la islam, în imperiu s-a încetăţenit o taxă pentru cei de altă religie: dacă nu erai musulman, plăteai o taxă modică şi erai lăsat să-ţi practici religia fără oprelişti. Imperiul Otoman a moştenit această practică, iar în cazul Ţărilor Române, tributul plătit era de fapt o taxare a religiei. În schimbul plăţii tributului, cele două state - Muntenia şi Moldova, care nu erau paşalâcuri! - erau lăsate să-şi practice libere religia. Mai mult, în interorul celor două ţări legislaţia interzicea practica musulmană, iar ţările aveau un regim de largă independenţa în raport cu Înalta Poartă!

luni, 19 februarie 2018

Lăsaţi orice speranţă

În timp ce probele devastatoare efectiv îngroapă DNA, factorii politici gen Plăvanul se declară mulţumiţi de activitatea instituţiei. Cu toate că se constată limpede că numai justiţie nu se face acolo, absolut niciun fir de păr din capul lui Koveşi nu se clatină. Şi nici nu se va clătina! Mai mult, pentru ca sfidarea opiniei publice să fie şi mai mare, şefa DNA începe să-şi şteargă în văzul tuturor urmele, prin închiderea marilor dosare de corupţie: Microsoft, Alro, EADS. Mai vreţi altă imagine mai sugestivă pentru zicala „câinii latră, caravana trece”?

joi, 15 februarie 2018

Falsa libertate în acţiune


Ca să înţelegeţi cum merg lucrurile pe planetă, cum e cu libertatea economică, cu pieţele libere şi cu progresul, iată o întâmplare recentă. Peste Ocean - unde altundeva - e scandal mare generat de serviciile secrete. Cică niciun oficial al SUA nu ar trebui să folosească telefoane Huawei. În sine ştirea pare una mult prea importantă pentru a putea fi ignorată. Ea vine dinspre servicii şi e multiplicată la absurd de către vuvuzelele media.

Ce să fie? I-au prins pe chinezi iar la furat prin SUA? Încercau să bage vreun virus distructiv la bătaie? OK, dacă-i aşa de ce nu au interzis definitiv telefoanele Huawei? Dacă descoperi o chestiune grosolană ar trebui să o cureţi definitiv.

miercuri, 14 februarie 2018

Cu justitia la control

Pentru ceea ce a ieşit până acum la lumină, demiterea grupului infracţional de la DNA Ploieşti şi a capului DNA, Laura Codruţa Kovesi, este mult prea puţin, de-a dreptul insignifiant. Sunt mulţi cei care aşteaptă cu înfrigurarea zburarea capilor acesti instituţii, însă, personal, consider această abordare total greşită.

vineri, 9 februarie 2018

Cele doua state si planul viitorului


Pe vremea lui Ceauşescu, într-o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, a pornit o discuţie legată de posibilitatea deschiderii graniţelor României. Concluzia care s-a tras atunci a fost că o asemenea decizie ar fi sinucigaşă deoarece efectiv ţara s-ar goli de români. Planul alternativ luat atunci în discuţie prevedea ridicarea treptată a nivelului de trai, astfel încât să fie depăşită, într-o primă fază, naţiunile surori din Estul Europei, urmând ca, treptat, să se încerce umplerea golului dintre noi şi Occident.


Când Ceauşescu a anunţat plata tuturor datoriilor, a vrut să facă din asta o victorie a sa personală, resimţită de toată lumea. La urma urmei, după un deceniu de suferinţe în numele unei greşeli strategice, sosise momentul „revanşei”. Personal a ordonat rezolvarea problemei alimentare ca prim element care trebuie constatat de către populaţie în ceea ce priveşte proaspăta independenţă pe care o obţinuse. De altfel, întreaga populaţie aştepta asta. După atâta amar de vreme de cartelare şi înfometare în numele datoriilor, lumea aştepta o îmbunătăţire a situaţiei. Ei bine, ceea ce s-a întâmplat este o lecţie clasică despre cum funcţionează statul paralel.

joi, 8 februarie 2018

Plavanul in vacanta

Mai zilele trecute mi-a atras atenţia o fotografie care circula prin reţelele sociale. Un individ cu moacă de semi-boschetar, trăgând la nişte plase „de-un leu” prin München. Iniţial am crezut că e vorba de vreun colaj făcut în photoshop, dar nu, poza era reală. Cei doi piţiponci naţionali se aflau la München, într-o repriză de shopping. După care, spunea „sursa”, urmau să meargă la Palma de Mallorca într-un hotel de cinci stele.
Văzând fotografia horror mi-am pus întrebarea sinceră „ce s-a întâmplat cu noi?”. Poza celor doi nătărăi trăgând precum proletarii la plase mi-a făcut efectiv greaţă. Totuşi, cât de jos poţi coborî ca preşedinte, cât de rău poţi să-ţi baţi joc de postul în care-ai fost numit de nişte imbecili?

luni, 5 februarie 2018

Ce urmează

Săptămâna trecută a fost una dintre cele mai slabe din punct de vedere bursier. De fapt, privind spre piaţa americană, putem spune că a fost cea mai proastă din ultimii doi ani. Scăderea DOW cu 666 puncte(ce număr!) trage semnalului de alarmă referitor la atingerea punctului de maxim absolut.

Nu putem şti care vor fi evoluţiile de la momentul acesta, în special din cauza „necunoscutei FED”. În mod normal, dată fiind atingerea unor ţinte de preţ greu previzibile(sau, mai bine spus, greu imaginabile în urmă cu doi ani), FED ar putea lăsa pieţele libere la corecţie. O corecţie care poate însemna - dacă va rămâne controlabilă - o „recesiune tehnică” mai mult decât necesară stării actuale a economiei.

miercuri, 31 ianuarie 2018

Polul viitorului

Apple Pay se lăuda în noiembrie 2017 că şi-a dublat numărul de utilizatori, ajungând la 86 milioane. Ştirea a provocat optimism în rândul acţionarilor Apple. Poate fi interesant pentru cel captivat strict de ştirea livrată de Apple, dar mă întreb totuşi, cum se văd cei 86 milioane utilizatori ai lui Apple dinspre Alibaba al cărui serviciu similar, Alipay, are peste 520 milioane de utilizatori. Da, nu e nicio eroare: chinezii au de peste şase ori mai mulţi utilizatori!

Probabil veţi spune că utilizatorii Apple sunt mult mai bogaţi decât cei ai Alibaba, astfel încât tranzacţiile americanillor sunt mult mai valoroase. Iar vă grăbiţi! Apple n-a făcut publice niciun fel de cifre concrete referitoare la serviciul propriu de plăţi. Doar procente evazive. Spre exemplu, spuneau că în 2016 volumul tranzacţiilor efectuate prin sistemul propriu de plăţi a crescut cu 450%. Impresionant, dar mult mai important e să ştim faţă de ce a crescut cu acel procent. De la 2$ la 1000$ avem o creştere de 50 de ori mai mare. E mare, dar totuşi e vorba de doar 1000$!

joi, 25 ianuarie 2018

Eterna şi chinuita Romanie

În timp ce ţările din jur fac paşi hotărâţi către recâştigarea independenţei, noi mergem pe buruienosul drum al servilismului total faţă de orice limbric din afara ţării. Nu-ţi trebuie prea multă minte să vezi că lucrurile stau de-a dreptul dezastruos: orice curvă de prin vreo ambasadă îşi permite să-şi scoată chiloţii în faţa Parlamentului şi să dicteze ce trebuie făcut în conformitate cu doleanţele propriei păsărici, orice imbecil dintr-o multinaţioanlă poate urla isteric şi, imediat, dinspre Guvern i se răspunde cu plecăciuni, la fel cum orice politician de mâna a zecea de prin Comisia Europeană sau SUA îşi permite să trimită scrisori imbecile, fără o brumă de logică, iar Sekuritatea, în loc să asigure protecţia internă, pune umărul la destructurarea ţării asigurând audienţa aberaţiilor sosite sub formă de edicte ultimative. Orice om cât de cât normal înţelege că suntem o naţiune destructurată. Ce poate fi mai sugestiv în acest sens decât impunerea unei nulităţi în fruntea ţării, un idiot gata să execute fără crâcneală orice i-ar cere stăpânul său extern, în timp ce el şi maimuţa din dotare îşi trăiesc visul umed de grofi întronizaţi peste o naţiune eşuată.

miercuri, 24 ianuarie 2018

Filosofii impozitelor

De fiecare dată când vine vorba despre impozitarea celor care fac un ban în plus, adică despre mica evaziune care se presupune că, însumată, ar fi de fapt una foarte mare, taberele se împart. Unii sunt pro, alţii contra. Există însă şi o tabără a aşa-zişilor înţelepţi care spun ceva de genul: „dacă activitatea femeii care-ţi face curat în casă, a celor care-ţi spală rufele, a celor de la care cumperi brânză, ouă, pătrunjel, etc. ar fi fiscalizată, altfel ar arăta această ţară.”

Desigur, e frumos să vorbim în slogane, s-o facem pe moraliştii acolo unde n-are sens să aducem în discuţie morala. Însă, presupunând că „evazionista” care-mi vinde pătrunjel, lovită de remuşcarea păcatului de a fi făcut obscen de mulţi bani din vânzarea ierbii respective, şi-ar dori să-şi regleze conturile cu statul român, cum ar face-o? Hai să ne-o imaginăm pe bătrânica aceea aproape arhetipală intrată în cotloanele infame ale fiscului pentru a-şi plăti „datoriile”. Ce-ar trebui ea să facă? Păi, în primul rând, să-şi treacă activitatea pe PFA, apoi să-şi ţină un registru, să-şi angajeze un contabil, să-şi completeze mormanul de declaraţii şi abia după ce toate acestea au fost îndeplinite cu o corectitudine demnă de o lume ideală, abia atunci ar trebui să poată să dea banii.

marți, 23 ianuarie 2018

Ai lor sunt mai ticăloşi şi ai noştri identici(sic!)

Încă de când a ieşit preşedinte, pe un model care deja ne este cunoscut, statul subteran american i-a tot inventat obstacole lui Trump. Marea majoritate ţin de domeniul hilarului, însă, puse fiind într-un anume context şi amplificate de vuvuzelele media de peste Ocean, toate acestea devin elemente de „interes naţional”, „extremă necesitate” sau altă denumire pompoasă menită a masca penibilul situaţiei. 

Amestecul Rusiei în alegerile americane şi presupusa susţinere de către Rusia a candidaturii lut Trump este din acelaşi registru. O chestie care, dacă ar fi luată în serios ar trebui să ducă la o singură concluzie: americanii sunt deosebit de proşti! În ciuda celor care cred că sunt lipsit de exigenţă atunci când spun „deosebit de proşti”, vă mărturisesc că efectiv nu prea reuşesc să găsesc un termen suficient de exact care să exprime prostia americanilor. Cum poate fi caracterizat un serviciu secret(FBI) care-şi scoate chiloţii în public, plângându-se precum copiii proşti că a fost penetrat până la prăsele, că ruşii au făcut ce-au vrut în campania electorală, c-au sucit minţile oligofrenului electorat amrican, reuşind să-şi impună candidatul favorit în ciuda protecţiei interne? Păi dacă tu, stat care te consideri meliţianul planetei, care plăteşti gras NSA-ul pentru a capta orice convorbire de pe planeta asta, care ai nenumărate servicii de informaţii, aşadar, dacă tu ajungi să te plângi că Rusia lui Putin, cu un buget infint mai mic decât al tău, nu doar că te-a lăsat în curul gol, dar te-a mai şi „violentat” la dos, atunci n-ar fi cazul să te laşi de meserie? Curat lucru, a fi prost la americani este o adevărată virtute!

luni, 22 ianuarie 2018

Între interes naţional şi propagandă

Vizita premierului japonez Shinzo Abe a fost bula de oxigen aruncată propagandei securiste mioritice. Soseşte japonezul pe tărâmuri mioritice, după ce ultimul strămoş al său o făcuse acum mai bine de o sută de ani, şi, ce să vezi, n-are cu cine se-ntâlni din cauză că Dracnea l-a dat jos pe Tudose. Vezi tu, Doamne!, dacă teroristul din Teleorman s-ar fi abţinut şi el vreo câteva zile, ar fi avut şi domnul Abe cu cine să dea mâna. Aşa, zice-se, Abe s-ar fi ales cu Labe, o altă denumire a Plăvanului.

Prezentată la modul isteroid, cu slogane repetate mai ceva decât la Marea Adunare Naţională, propaganda a prins. Şi uite-aşa nenea Abe, de pe tărâmul lui îndepărtat, a făcut atât capete de ziar(insolvent), breaking news-uri pâlpâitoare, dar şi discuţia beţivilor adunaţi la cârciuma din Cucuieţii de deal(sau de vale, nu mai ştiu exact). Iar ticălosul de serviciu, dictatorul de Tereolman, Dracnea, mai fu înfierat încă odată cu acelaşi avânt proletar.

marți, 16 ianuarie 2018

Despre iluzii şi alte idealuri incerte

Un prieten virtual(căruia nu-i dau numele pentru a nu-l expune vreunui atac aiuristic, mai ales în condiţiile în care eu îl consider un om onest) îşi exprima opinia conform căreia viitorul omului constă în creşterea extremă a capacităţilor sale cognitive printr-o interfaţă cu maşina. Astfel, omul ar urma să fie dotat cu infinit mai multă memorie, cu un acces facil la informaţii vaste şi, ajutat probabil de algoritmi eficienţi de inteligenţă artificială, se va transforma într-un soi de supraom, capabil de aventuri intelectuale imposibile omului de azi. Interesantă este şi concluzia, anume că „cei care nu-şi vor permite financiar tranziţia o să rămână precum cimpanzeii sau gorilele pentru noi, nişte chestii care seamăna cu noi”.

Când am publicat, cu ceva vreme în urmă, articolul referitor la mizeriile introduse de Grupul de la Frankfurt, Tavistok Institute, etc. m-am gândit că oamenii, odată puşi în faţa adevărului, vor realiza eroarea în care rulează. Asemenea iluzii sunt însă false! Chiar dacă te-apuci să arunci în luptă toată puterea ta de convingere, chiar dacă aduci argumente raţionale, jocul e din start pierdut şi sunt mai multe elemente care concurează la acest fapt.

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Adevarul viermelui

Problemele noastre au o rădăcină mult mai adâncă decât ne imaginăm. Suntem tentaţi să dăm vina pe realităţile imediate, pe politicianul pe care-l vedem mâncând rahat la televizor, pe funcţionarul care ne priveşte cu dispreţ de la „înălţimea” scaunului lui soios sau pe şefuţul dintr-o structură multinaţională care transformă propriile-i probleme de erecţie în coşmaruri pentru subordonaţi. Stând şi judecând acest strat superficial nu facem altceva decât să ne batem cu morile de vânt.

L-ai dat jos pe politicianul X? Simţi asta ca pe o mare victorie? Ghinion, cel care-i va lua locul va fi la fel de prost sau ticălos sau poate chiar mai rău. Vei ajunge iar la vorba „era mai bine pe vremea lui X”, uitându-ţi înverşunarea de atunci, uitând că pe vremea aia X era duşmanul tău personal, întruchiparea diavolului absolut. A căzut X şi, ghici ce, tu o duci la fel de prost sau chiar mai prost. De ce? Logic, pentru că nu X era, în realitate, problema ta.

vineri, 12 ianuarie 2018

Noua realitate China-Pakistan şi ce urmează

Gândindu-se că în Pakistan lucrurile vor funcţiona la fel ca-n Qatar, Trump a dat cu barda pe Twitter cum că pe-acolo nu e chiar limpede cum stă treaba cu teroriştii, că pe bin Laden armata americană ar fi trebuit să-l vâneze singură etc., obţinând cel mai mare eşec al politicii sale de până acum. Reacţia scontată de Trump ar fi fost una de servilism, în care Pakistanul, pentru a mulţumi Americii pentru cele câteva sute de milioane scuipate anual, ar fi comandat armament de multe zeci de miliarde.

Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Pakistanul a reacţionat violent dând dovadă, în primul şi-n primul rând, de demnitate naţională. Au luat decizia retrimiterii afganilor de pe teritoriul pakistanez înapoi în ţara de baştină, atacând radical interesele SUA prin intermediul „bombei migraţiei”. Ceea ce probabil se va vedea în perioada imediat următoare sub forma creşterii haosului în Afganistan. Iar atunci când vorbim despre haos, credeţi-mă că Afganistanul e modelul absolut! Despre toate acestea însă am vorbit într-un articol anterior. Între timp însă lucrurile au luat o întorsătură de-a dreptul spectaculoasă.

luni, 8 ianuarie 2018

De la cibernetică la Littleton: tehnici pentru controlul minții

de Jeffrey Steinberg
Industria jocurilor video din America, cu o valoare de aproximativ 9 mld. $ anual, care a contribuit din răsputeri la carnagiile din Littleton, Paducah și Jonesboro, este mai mult decât exploatarea comercială a tehnicilor și tehnologiilor dezvoltate ca tehnici „legitime” de instruire pentru armată și agențiile legale. Pentru a înțelege rădăcinile acestei noi forme de terorism programat de tipul „Candidatului manciurian”, este necesar să ne întoarcem în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și în cea imediat următoare, când a existat un efort concertat lansat de Școala de la Frankfurt și de către London Tavistock Institute pentru a utiliza marxismul, pervertirea freudiană a psihologiei și a altor științe sociale ca instrumente pentru controlul social al maselor și pentru spălarea creierului. Cei doi stâlpi ai asaltului asupra tradiției intelectuale americane au fost reprezentați de către cibernetică și subcultura drogului.

vineri, 5 ianuarie 2018

Dormi liniştit, cineva te controlează pentru tine

Când Putin a aflat despre amploarea operaţiunilor de supraveghere electronică efectuate de agenţiile de spionaj americane, ar fi zis, mai în glumă, mai în serios, că „e timpul să revenim la maşina de scris”. Aceasta pentru că întreg mediul electronic este controlat şi viciat de către SUA. Într-un fel e şi normal să fie aşa deoarece e vorba de invenţia lor, de „teritoriul lor”.

Un om normal, înainte de a merge undeva, îşi pune întrebări asupra destinaţiei, asupra gradului de securitate, asupra condiţiilor de-acolo. Raţiunea îţi spune că nu e cazul să mergi niciodată în vizită la un trib de canibali deoarece nu te poţi aştepta acolo la altceva decât la transformarea ta într-o delicatesă culinară. Fapt care, cu siguranţă, nu prea e plăcut.

joi, 4 ianuarie 2018

Variabila Pakistan

În contextul generării unui conflict iminent în Iran, a apărut ca teribil de nepotrivită reacţia lui Trump la adresa Pakistanului. Cu siguranţă, antitrumpiştii de meserie de-aici şi de peste Ocean, au pus-o pe seama comportamentului rudimentar al actualului preşedinte american. Ar fi totuşi o prostie să reducem lucrurile la şabloanele care ne sunt livrate de către propaganda ticăloasă din media.

Cu siguranţă, gestul de a ataca un vecin al Iranului pare o prostie fără margini în contextul iminentului război. Aceasta pentru că, indiferent de desfăşurările din teren, orice punct de „atingere” poate fi considerat unul strategic. Dar dacă, dincolo de meciul cu Iranul - care este mai mult un meci al Israelului - se află ceva mult mai grav? A-l face pe Trump un handicapat mental e simplu, dar mai greu e să explici cum de-i vin aceste chestiuni în minte în condiţiile în care nu prea avea ce să ştie despre Pakistan dacă asta nu ar fi un subiect fierbinte prin Administraţia SUA. Mult mai înţelept e să căutăm prin dezvoltările geostrategice din zonă. Există oare?