luni, 16 iulie 2018

O întâlnire istorică

Trump se vede cu Putin într-o întâlnire mult prea mult amânată. Aceasta ar putea fi principalul titlu al momentului în condiţiile în care, deep state-ul american a făcut tot posibilul pentru ca o asemenea întâlnire să nu aibă loc. Motivul? Se va juca un joc direct, cu cărţile pe masă. În ciuda fake news-urilor care au tot bombardat perioada premergătoare summit-ului ruso-american, o să încerc în cele ce urmează să creionez principalele elemente care vor sta la baza discuţiei dintre cei doi.

joi, 12 iulie 2018

Doar un simplu filtru

Există un individ de un comic dezarmant, pe care am putea să-l prezentăm copiilor ca model negativ de tipul „iată ce-ai putea să ajungi dacă vei continua să tratezi cartea cu superficialitate”. Se numeşte Câţu, îşi zice economist şi este parlamentar PNL. Face parte din grupul care, la un moment-dat, era considerat cel al „lupilor tineri” din economia autohtonă. Pe vremea aceea era extrem de bine înfipt la ING şi, de asemenea, prieten cu un alt reprezentant al acelui grup, Ionuţ Dumitru de la Raiffeisen.

marți, 10 iulie 2018

Despre furtişaguri şi alte minuni

Ieri s-a încercat o lovitură de stat. Destituirea Cicloapei chiar în ziua discuţiilor pe marginea Legii Offshore miroase rău a blat. Mai ales în condiţiile în care legea venise de la Senat cu nişte prevederi atât de laxe încât se reuşea vinderea pe gratis a întregii rezerve de gaz din Marea Neagră.

Nu ştiu ce s-a întâmplat, cum de-a scos Dragnea proiectul nou nouţ despre care n-a ştiut mai nimeni. Din punctul meu de vedere, de om aflat pe moment în afara oricărui cerc informaţional, sunt două variante. Prima este aceea că Dragnea l-a jucat pe Plăvan lăsându-l în fundul gol, cea de-a doua că, de fapt, a fost un blat în care cei prostiţi am fost chiar noi. O să le explic pe rând.

duminică, 8 iulie 2018

Pregăteşte-te să fii jefuit!

Te întreb simplu: cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar fura 1000 EUR? Ai sta imobil, ţi-ai spune că asta e soarta şi cu asta basta? Probabil te-ai duce la Poliţie să faci reclamaţia, doar e un jaf. Dar ce-ai face dacă, în drumul tău spre Poliţie, ai observa că toţi oamenii din cartierul tău se-ndreaptă spre Secţia de Poliţie? Cu siguranţă te-ar surprinde coincidenţa, dar cum ai reacţiona atunci când ai afla că fiecăruia dintre acei oameni li s-au furat câte 1000 EUR. Dar dacă-ai afla că acelaşi lucru se-ntâmplă peste tot în România, că toate secţiile de poliţie sunt asaltate de cetăţeni indignaţi că fiecăruia i s-au tras hoţeşte din buzunar câte 1000 EUR?

sâmbătă, 7 iulie 2018

Prima casă şi ultima iluzie

Cei care cred că am scăpat de dezastrul generat de băsescu se înşală. Plecarea ticălosului de la Cotroceni a lăsat în urmă un adevărat dezastru: servicii a căror putere s-a întins ilegal asupra întregii societăţi, o justiţie bolnavă, definitiv compromisă şi o economie distrusă, cu un inacceptabil grad de dependenţă de importuri. Sunt rele aproape iremediabile, care ne vor da de furcă mult timp de-acum înainte.

Vă voi aduce acum în atenţie un element de care aproape aţi uitat: programul guvernamental „Prima Casă”. A fost iniţiat de boc, umilul servant,  nulitatea absolută cocoţată la cârma guvernului. Aparent, programul permitea accesul tinerilor la o finanţare facilă pentru achiziţia unei locuinţe. Practic, programul a fost iniţiat pentru a avea doi câştigători: investitorii imobiliari confruntaţi cu spectrul falimentului de criza începută în 2008(mulţi dintre ei cu o puternică expunere politică) şi băncile, aflate oarecum în aceeaşi oală. Prin intermediul programului „Prima Casă”, băncile au fost impulsionate să acorde credite ipotecare persoanelor fizice, beneficiind de garantarea acestora de către stat într-un procent de 100%. Tradus, băncile dădeau credite şi-şi înregistrau profiturile, iar, în cazul în care clientul devenea rău platnic, statul era cel care închidea expunerea băncii şi se ocupa de recuperarea pagubelor. Să tot faci asemenea afaceri în care statul ocupă cu frenezie rolul de păgubit absolut!

joi, 5 iulie 2018

Ziua judecăţii

Într-adevăr, adoptarea Codului Penal e revoltătoare, Plăvane! E o ştire de-a dreptul zguduitoare şi, când spun asta, chiar nu spun vorbe mari. E o nenorocire care prevesteşte multe rele.

În primul şi-n primul rând, hoardele ţinute în frâu de protocoale, înţelegeri secrete, acoperiri ilegale şi alte tehnici dubioase, vor fi eliberate. Ştim, mulţi dintre ei nu-şi doresc asta deoarece scopul lor e fix slujirea lanţului de care sunt legaţi(oare de-asta o fi poreclit-o Liky pe Cicloapa „Slujirea”?). Odată distrus lanţul, se duce de râpă menirea lor, iar supravieţuirea în ceea ce se numeşte „sistem” devine problematică întrucât mulţi sunt prea proşti pentru a fi capabili de a lucra corect. Nu-i o jignire, chiar dacă sună dur. Observaţi-le luările de poziţie, interpretările aberante şi modul în care se deconspiră şi veţi deduce cu uşurinţă că uneltele actualului sistem nu au prea mulţi neuroni în dotare.

miercuri, 4 iulie 2018

Demascare

Dacă ai descoperit că te înşală nevasta sau amanta ţine bine minte ceea ce-ţi spun acum: ruşii sunt de vină. Dacă te doare capul, dacă suferi sau dacă, pur şi simplu, ai luat de undeva gripă, să fii convins că asta ţi se-ntâmplă de la ruşi.

Femeile care nu pot face copii, dar îşi doresc asta, cele ai căror bărbaţi sunt beţivi, cele frustrate sau obsedate, cele supărate sau doar stresate n-au nici cel mai mic habar că de la ruşi li se trag toate nenorocirile.

Copilul bolnav, cel care ia notă mică, cel bătut de smardoiul clasei, la fel ca şi cel care şi-a pierdut o jucărie la care ţinea, toţi aceştia au ceva în comun: problemele lor vin de la ruşi.

marți, 3 iulie 2018

Cui aparţin aceste servicii?

Ca să înţelegeţi cum merg treburile în ţara asta şi pentru cine luptă instituţiile de-aici o să vă readuc în atenţie un avertisment lansat de SRI zilele trecute. Cică au ei informaţii că Rusia ar încerca să anexeze Insula Şerpilor după modelul Crimeei, urmând ca, după aceea, să exploateze resursele adiacente zonei, prin încălcarea deciziei Curţii de la Haga. Ca să nu avem discuţii, vă dau mai jos pasajul din comunicatul serviciului:

luni, 2 iulie 2018

Semnele spălării creierului

Ştii că e ceva în neregulă cu tine, dar nu-ţi explici ce e. Urmăreşti ştirile cu înfrigurare, cauţi tot ce se poate găsi despre un subiect, trăieşti într-o continuă tensiune. Când nu se întâmplă nimic din ceea ce te-ai aştepta te-apuci să postezi pe unde apuci. Prietenii tăi sunt la fel ca tine. Vă simţiţi bine împreună, cu toate astea vezi totul cam ca prin ceaţă. Îţi sunt cunoscute aceste stări? E posibil să fii victima spălării creierului.

duminică, 1 iulie 2018

Apostolii fake news-ului

Nu-l suport deloc pe generalul izmană, acel individ sec, dar infatuat, care, prin comparaţie, l-ar face până şi pe Moş Teacă să pară academician. Chemat din nou de superiorii pe linie de „să trăiţi!” în prim planul politicii, izmană şi-a desenat după capul lui un plan de acţiune întru recâştigarea electoratului pierdut. Fie vorba între noi, de fapt el nu a fost niciodată în prim-planul politicii întrucât existenţa sa a fost una strict de şurubelniţă, sculă folosită de ticăloşii din spatele scenei.

vineri, 29 iunie 2018

Radiografia stalinismului juridic

Pare că trăim un coşmar de proastă factură în condiţiile în care, după halucinantele dezvăluiri ale abuzurilor incredibile din „câmpul tactic” al justiţiei, multe dintre metehnele trecutului par a reveni cu brutalitate. Am crezut că după deconspirarea nefastelor protocoale pe care SRI le-a încheiat cu „tot ce mişcă”, uşor, uşor, lucrurile vor intra în normalitate. Aiurea, după o emoţie de moment treburile au scăpat din nou de sub control. Şi asta pentru că e o iluzie să crezi că prin simpla devoalare a realităţii poţi reuşi să corectezi un sistem aproape iremediabil viciat. 

joi, 28 iunie 2018

Teroarea legii şi alienarea omului

Stând la o discuţie relaxată cu subiecte largi, aud la un moment-dat exasperanta formulare: „avem nevoie de legi în ţara asta!”. Nu ştiu de unde mi se trage, dar în momentul în care detectez „slogăneală” simt că mi se scurtcircuitează creierul şi-mi vine să mă urc pe pereţi. Şi, pentru a evita eliberarea cuvintelor grele care-mi vin la gură, prefer să termin abrupt discuţia retrăgându-mă.

Avem nevoie de legi şi de respectarea lor!” Aşa-i că sună bine? Până la urmă e o chestie de bun simţ, de ce a ajuns să mă enerveze? Fără legi ajungem în haos şi cine şi-ar dori să trăiască în haos? Pare corect, însă nu e deloc aşa pentru că dintr-o asemenea discuţie nu rezultă nivelul de legiferare.

marți, 26 iunie 2018

Justiţia asta a cui este?

Din nou Vanghelie a scurtcircuitat lumea politică în momentul în care a detonat bomba: judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost la Coldea acasă pe 19 iunie pentru a discuta dosare aflate pe rol, printre care şi pe cel al lui Liviu Dragnea. Aşa cum ştirea referitoare la dependenţa de droguri a Liviei Stanciu a şocat, de data aceasta dezvăluirea lui Vanghelie a venit ca un uragan deoarece a dezgolit brutal statul paralel al cărui pilon central încă este Coldea.

luni, 25 iunie 2018

Terorismul noii lumi

Reuniunea Bilderberg de anul acesta a alocat o secţiune discutării realităţilor în lumea post-adevărului. O exprimare pompoasă pentru un fenomen atât de grav încât nu poate fi rostit. Post-adevăr - v-aţi întrebat totuşi ce reprezintă el cu adevărat?

Cineva care s-ar grăbi ar putea spune că este vorba despre minciună. N-ar greşi însă noţiunea în sine este mult mai largă. Minciuna, din fericire, este doar opusul adevărului. Ea este un neadevăr, însă unul care, printr-o demonstraţie mai mult sau mai puţin riguroasă se dezvăluie ca nefiind adevăr. În sine, noţiunea de minciună are în „codul său genetic” lipsa adevărului, negarea acestuia.

joi, 21 iunie 2018

USR şi pericolul paraziţilor

La constituire, USR a fost marketat ca partid al tinerelor elite locale. Era un plan vechi. Dacă mai ţineţi minte, în negura băsismului, Mihai Neamţu ieşea pe piaţă cu o asemenea construcţie care-şi dorea să frapeze cu CV-urile sclipitoare ale membrilor săi. După acelaşi tipar, în aceeaşi perioadă, Bogdan Naumovici anunţă că-şi face un partid de dreapta ai cărui membri sunt numai „tineri de Oxford”.

Cele două mişcări politice au rămas la coşul de gunoi al istoriei recente. Asta pentru că ele erau nişte foamfe politice, menite strict a salva băsismul prin distragerea atenţiei de la adevăratele probleme. N-au reuşit nimic din ceea ce şi-au propus deoarece aveau o pseudo-ideologie. Însă, sub nicio formă, nu trebuie considerate eşecuri. Mai degrabă ele au fost experimente, focus grupuri menite a regla mecanismul astfel încât grefa parazită pregătită să se poată instala cu succes pe organismul ţintit.

luni, 18 iunie 2018

În sfârșit și ceva pentru populație

Ministerul Finanțelor Publice a lansat vineri o emisiune de de titluri de stat pentru populație. Este prima din ultimii ani și, spre deosebire de cea anterioară lansată de către Guvernul Ponta, termenii acesteia sunt mai mult decât generoși: o dobândă de 5% pe an și scadența la 5 ani. Spre deosebire de depozitele bancare, dobânzile titlurilor de stat nu sunt impozabile, rezultând astfel un profit suplimentar pentru client. Este o revoluție și, dacă va continua așa, Ministerul de Finanțe va deveni cel mai mare adversar al băncilor locale.

Până acum mecanismul vânzării datoriei României era cumva diferit. Ministerul de Finanțe se împrumuta de la bănci care, la rândul lor, plasau disponibilitățile populației, încasând diferența. Asta în cazul în care erau dispuse să plaseze la stat întrucât diferențialul real de dobândă dintre depozite și credite sare - în unele cazuri - de 10%. Era un monopol bancar bine statutat de o groază de vreme. Fără o concurență reală, băncile au tot scăzut dobânzile. 

sâmbătă, 16 iunie 2018

Destructurarea țării pas cu pas

Dacă în urmă cu câțiva ani cineva m-ar fi întrebat ce calități ar trebui să aibă omul care-și propune să destructureze țara, m-aș fi apucat să creionez un portret machiavelic. Un personaj inteligent, capabil să de planuri tenebroase și veșnic înconjurat de crema ticăloșilor pe care o țară ca a noastră o poate da. M-aș fi gândit la un om cu o gândire sprintenă, mereu stând în șah și răspunzând categoric oricărei acțiuni, un individ rațional-instinctiv, capabil să-și împuște adversarul aflat chiar și după colț, un geniu al răului. De asemenea, aș fi văzut personajul în cauză ca unul charismatic, un manipulator de clasă, capabil să-i fascineze pe mulți, să-și radicalizeze un nucleu dur și, utilizând masa de manevră, să ajungă la rezultatul scontat.

joi, 14 iunie 2018

A face baie

A face baie poate părea pentru unii banal, în timp ce pentru alții este o pierdere de timp. Avem o întreagă istorie în care omul s-a raportat la apă în diverse feluri. O istorie în care apogeele civilizației au coincis(au fost determinate?) de importanța pe care om ul a dat-o apei în general și băii în special.

marți, 12 iunie 2018

Fratele cel mare din ţara cea mică

Kim Jong Un a sosit în Singapore cu o navă aparţinând Chinei, flancată de avioane militare puse la dispoziţie tot de către China. Costurile cazării delegaţiei coreene au fost suportate de autorităţile locale din Singapore. Nici limuzina cu care a sosit la întâlnire nu a fost achitată de Coreea de Nord, ci tot de o combinaţie cu autorităţile singaporeze.

În timp ce inelul zero de securitate e asigurat de forţele nord coreene, inelul unu e asigurat de China, iar cel exterior de ... SUA. Aţi auzit ceva vorbindu-se despre Rusia? Bineînţeles că nu. Ei lucrează în spatele scenei şi asigură delegaţiei lui Kim o parte a suportului în zona de intelligence. Alături de China, desigur.

luni, 11 iunie 2018

Schizofrenia nu vă va salva!

Articolul de ieri l-aş fi dorit singurul dedicat mitingului organizat de către PSD. Cred că am enumerat acolo principalele observaţii la cald despre ceea ce s-a întâmplat în Piaţa Victoriei. Hazliu este că, din disperare, partea adversă a încercat o contramanifestaţie, de bună seamă tot neautorizată, sfârşită într-o banalitate atât de penibilă încât până şi Digi - rămas fără cele câteva sute de telespectatori ieşiţi să protesteze - a trecut-o la capitolul „şi altele”. 

Aşa cum era de aşteptat, motoarele propagandei s-au supraturat în momentul în care mitingul s-a terminat. Scenariile penibile, minciunile gogonate, sloganele repetate până la epuizare sunt aşa-zisele reacţii ale presei cu trese. Ele însă nu rămân doar aici, unde omul ştie bine cam prin ce ape se scaldă fiecare, ci se propagă prin aceleaşi canale otrăvite în media externă. De-acolo, informaţiile false sunt baza comunicatelor de presă belicoase sau a declaraţiilor unor oficiali - de cele mai multe ori aceiaşi - care, de fiecare dată, îşi exprimă îngrijorarea în termeni patetici.

duminică, 10 iunie 2018

Punct şi de la capăt

Când văd tefelimea disperată, căutând orice motiv pentru a contesta mitingul de aseară, aproape că m-apucă râsul. Ba că ăia ar fi fost cam de la ţară, ba c-ar fi făcut mizerie, ba că n-ar fi rezonat, bacă hâr, ba că mâr. E clar că i-a deranjat pe micuţi(la propriu). Nici în coşmarele lor nu s-au gândit c-ar putea ieşi atâta lume. Însă acesta e doar începutul veştilor proaste pentru tefelişti.

În primul şi-n primul rând s-au cam dus de râpă şabloanele propagandei. Nu, nu bătrâni în baston au venit la manifestaţie, ci o groază de tineri. Majoritatea covârşitoare au fost oameni de sub 40 de ani, ceea ce nu prea se întâmplă pe la mitingurile tefeliste, unde tinereţea e doar clamată. Să mă scuze cei care-o ţin cu hârş-ul propagandist, dar eu unul n-am văzut întreţinuţi social acolo. În schimb am văzut o groază de maşini de lux cu numere de provincie. Şi nu de-aici din zonă, ci din Botoşani, Suceava, Maramureş, etc., tocmai de la capetele îndepărtate ale ţării. Să te pui în maşină ca să vii la miting la Bucureşti, asta înseamnă că, dincolo de carnetul de membru de partid - dac-o exista şi ăla - e ceva mai mult. Mai ales atunci când banul nu te supără. E clar că e vorba de o nemulţumite, de o revoltă pe cale să se reverse.

marți, 5 iunie 2018

Despre ceea ce vine

Uitându-mă la cum se duce de râpă Deutsche Bank nu pot să nu mă gândesc la asemănările cu 2008. Totul se petrece aproape după acelaşi scenariu, singura deosebire fiind că lucrurile critice nu mai sunt doar în economia SUA, ci sunt disipate în toate marile economii. Practic nu există economie mare care să nu aibă mizerie bine ascunsă sub preş.

La criza din 2008 a mai fost un fenomen interesant pe care ar fi trebuit să-l remarcaţi: acţiunea concertată a Băncilor Centrale. A fost prima criză în care lucrurile s-au mişcat atât de simultan, atât de bine corelat, asemeni instrumentelor sub bagheta dirijorului. Şi, cu toate acestea, nu s-a făcut mare lucru. S-a reuşit doar acţiunea de ascundere a mizeriei.

sâmbătă, 2 iunie 2018

Privatizarea acoperiţilor

De mai multă vreme circulă neoficial o ipoteză pe care, de altfel, a spus-o şi Vanghelie într-un interviu, anume că asasinarea lui Adamescu s-a făcut deoarece Sebi Ghiţă dorea să preia Astra Asigurări. Cum Astra oricum era pe marginea prăpastiei, scandalul tocmai ce-a dus-o în faliment. Mă rog, e vorba din nou de strategii imbecile ale unor securişti proşti care joacă la rupere fără să-şi facă nici cel mai mic calcul în ceea ce priveşte consecinţele.

În aceste condiţii, Sebi şi Kiorduţa sunt în aceeaşi barcă, devenind astfel perfect explicabile motivele pentru care refugiatul din Serbia are rezerve în a publica filmul cu tartoriţa. Ghiţă poate furniza o groază de alte informaţii care-ar îngropa-o definitiv pe Kovesi şi DNA-ul, dar n-a făcut-o şi n-o va face!

vineri, 1 iunie 2018

Ne-aţi făcut de râs, ticăloşilor!

România trebuie să plătească unui cetăţean torturat ilegal pe teritoriul său 100 000 EUR. E o decizie definitivă a CEDO împotriva statului român. Începând de la această decizie trebuie pornită o discuţie vastă referitoare la această realitate jenantă.

În primul rând devine clar, fără nicio urmă de îndoială, că în timpul regimului băsescu România a găzduit pe teritoriul său închisori ilegale ale CIA. Este cât se poate de limpede că oficiali români s-au implicat direct în acest proiect şi această implicare trebuie cercetată cu maximă responsabilitate.

joi, 31 mai 2018

România la răscruce

Deşi previzibilă, hotărârea de ieri a CCR este una revoluţionară. Ştiu, sunt cuvinte mari, mai ales în condiţiile în care vorbim de o reinstaurare a normalităţii. Însă nu trebuie să ignorăm faptul că realitatea în care trăiam era atât de deformată încât normalitatea părea un vis mult prea frumos şi mult prea îndepărtat.

În primul şi-n primul rând, hotărârea de ieri a CCR reinstaurează statutul de republică parlamentară a ţării. Regimul Iliescu şi, mai pregnant, cel al lui băsescu, instauraseră ideea conform căreia România ar fi o republică semiprezidenţială. În vremea lui băsescu, prin şmecheriile sale specifice de golan de port, România aproape că se transformase într-o republică prezidenţială, fără a exista niciun fundament constituţional în acest sens. Aceasta conducea la abuzuri incredibile comise de către preşedinte în numele unui iluzoriu caracter „prezidenţial” al ţării.

miercuri, 30 mai 2018

Bâlciul deşertăciunilor

Urmărind scena politică îmi e din ce în ce mai clar că lupta care se dă este una pe viaţă şi pe moarte. Dintre toate năzbâtiile războiului politic de la noi, poate că cea mai flagrantă este reşaparea lui Ponta şi împingerea acestui pion inept din nou în linia întâi a luptei pentru scindarea PSD. Paralel, pe „culoarele justiţiei”, se fac presiuni pentru condamnarea forţată a lui Dragnea şi, astfel, pentru uşurarea muncii imberbului. Cam acestea sunt piesele jocului pus în scenă la momentul actual. Mai e însă ceva ce trebuie cunoscut?

luni, 28 mai 2018

Lumea mişcându-se

Îţi dai seama că un imperiu se scufundă atunci când, indiferent de ceea ce face, de deciziile pe care le ia în numele interesului său, până la urmă totul iese prost. Un imperiu are tendinţa de a deveni în timp o maşinărie complicată, cu prea multe rotiţe şi mâncat de prea multe interese pentru a putea supravieţui. E ceea ce se întâmplă încă de la începuturile istoriei şi nu are cum să nu se întâmple şi acum. „Complicarea mecanismului” a distrus Imperiul Roman, a scufundat Imperiul Otoman, a condus la explozia Austro-Ungariei, a dezintegrat Uniunea Sovietică. E un element pervers care se instaurează în orice societate, un fenomen similar îmbătrânirii care, până la urmă, sclerozează articulaţiile oricărei puteri, dărâmă orice societate, indiferent de principiile care-au făcut-o vreodată puternică.

vineri, 25 mai 2018

O completare la pensiile private

Întrucât tefelimea e în continuare revoluţionară şi, spălată pe creier de propaganda administratorilor de fonduri private, m-am gândit să pun pe masă ceva cifre, astfel încât să le mai răspândesc fluturii din cap. Şi, cum tocmai ce în februarie s-au împlinit zece ani de pensii private, putem să luăm ca etalon datele pe care le-am primit cu această ocazie. 

Unul dintre indicatorii esenţiali pentru analiza noastră este suma acumulată de participantul mediu la schema de pensii private. Aceasta este de 5944 lei. Presupunând că azi ar fi ziua în care ai ieşit la pensie, după ce ai fi contribuit 40 de ani, ai avea la dispoziţie 23 776 lei. Întrebarea care se pune imediat este cam cât ai de gând să trăieşti? Dacă te limitezi la zece ani ai dat lovitura: vei avea imensa sumă de aproape 200 RON pe lună(198,1, mai precis). Dacă în schimb ţi-e dragă viaţa şi te gândeşti s-o mai duci douăzeci de ani, iaca ce tocmai te-ai pricopsit cu imensa sumă de 100 RON/lună).Nu-ţi ajung nici de întreţinere, astfel încât ar cam trebui să-ţi iei adio de la mâncare sau medicamente. Dar eşti, „pă sistem privat”, ce mama naibii?

joi, 24 mai 2018

Iluzia privarizării pensiilor

La ora actuală, începând cu prostul naţional, trecând apoi prin influencerii guranişti, cartienişti, etc. şi terminând cu ultimul tefelist, subiectul la modă este cel al pensiilor, mai precis al „luptei” prostovănimii pentru ceea ce se numeşte „pensie privată”.

În mai multe articole(unul recent îl puteţi citi aici), am explicat că, în realitate, pensia privată este o şmecherie care nu face altceva decât să împingă nişte bani ai statului în buzunare private. Dar să încercăm să privim dincolo de personaje pentru a înţelege de ce calea tefelistă este greşită şi de ce totul se va întoarce, până la urmă, fix împotriva prostovanilor care mestecă nişte slogane fără a înţelege despre ce e vorba.

marți, 22 mai 2018

Coup d'état

Dacă ceea ce spune Mungiu-Pipidi este adevărat, anume că pentru depunerea plângerii penale a fost iniţial contactat Poliţeanu, care a refuzat acest rol, atunci lucrurile au luat-o rău de tot la vale. Şi tind să cred că ele sunt destul de puturoase pentru a mai putea rămâne mult timp în subsol, aşa cum doreşte plăvanul şi camarila sa.

Din declaraţiile papiţoiului politic Ludovic Orban se distinge liber un lucru cât se poate de simplu: habar nu are despre plângerea penală pe care se presupune că el ar fi redactat-o şi depus-o. Câteva întrebări cheie, referitoare la încadrarea infracţiunilor sesizate, arată cât se poate de limpede că tragicomicul personaj nici măcar n-a citit plângerea. Astfel încât bănuiala că halucinantul document ar fi fost redactat la Cotroceni e cât se poate de posibilă.

luni, 21 mai 2018

Lumea de azi

Trăim vremuri în care a avea o brumă de cultură nu înseamnă a avea un avantaj, ci din contră. Vremuri în care a gândi a devenit un soi de infracțiune, iar a-ți pune întrebări o chestiune nu departe de a fi incriminată de către Codul Penal. Prostia absolută, acest virus care se răspândește cu o viteză înfricoșătoare, a reușit acapararea întregii planete. Totul, dar absolut totul se află subjugat de arbitrarul absolut al prostiei pure.

Vremurile în care vocea experților avea un ecou prin capetele seci, producând cel puțin o tresărire, au trecut de mult. Aproape că nici nu ni le mai amintim. Acum lucrurile s-au schimbat, roata s-a învârtit. Orice idee care-ar putea fi bănuită ca având de-a face cu o minimă judecată rațională, orice teză articulată și argumentată, așadar orice mostră de gândire e rapid aruncată la gunoi și înăbușită din fașă ca nu cumva - Doamne ferește! - să producă pui.

vineri, 18 mai 2018

Stormy automotive

O să încep articolul de azi cu Tesla deoarece este reprezentata cea mai înaltă a iluziei economice duse la extrem. Așa cum spuneam în urmă cu ceva timp, mult prea mâncătoarea de bani publici companie a lui Elon Musk trece prin dificultăți financiare extreme care-o califică fără tăgadă spre faliment. Oricine om onest care se uită pe cifrele istorice ale companiei nu poate constata decât un singur lucru: Tesla sub nicio formă n-ar putea fi bănuita ca fiind capabilă să obțină profit. Mai mult, cu hibele de producție ale mult așteptatului Model 3, putem spune că Musk a făcut-o de băcănie. Desigur, dacă veți căuta date despre eșecurile „geniului” nu veți găsi mai nimic întrucât mediul informațional e bombardat de false știri. De altfel, așa cum am remarcat în alte ocazii, dacă e un domeniu în care Musk poate fi revoluționar, acela e ce al marketing-ului extrem. Numai un geniu al marketingului poate duce atât de sus iluzia unui produs încât să-i facă pe alții să arunce bani - mulți sau foarte mulți! - pe iluzoriile sale companii.

luni, 14 mai 2018

Reîntoarcerea banului rătăcitor

În toiul crizei grecești, când creditorii internaționali, cot la cot cu Uniunea Europeană, amenințau țara cu apocalipsa fiscală, Yanis Varoufakis, ministrul finanțelor de atunci, a avut o idee genială care le-a produs insomnii tuturor infatuaților care se credeau invincibili în lupta lor de jefuire a Greciei. Nici mai mult nici mai puțin, Varoufakis propunea emiterea unei noi monede.

sâmbătă, 12 mai 2018

Justiția terorii

Gabriela Bârsan, fost președinte al secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul ICCJ, acuzată de DNA de luare de mită a fost achitată de către ICCJ. Soțul său, la data începerii așa-zisei anchete judecător la CEDO, a fost interceptat ilegal pe un mandat de siguranță națională. Ceva atât de bizar nu s-a mai auzit: un demnitar de rang foarte înalt, reprezentant al României într-un for internațional, să fie interceptat pe mandat de siguranță! Dacă ar fi fost tovarăș cu vreun membru ISIS și și-ar fi propus să se detoneze la CEDO, poate ar fi fost justificat, dar altfel e un abuz atât de grosier încât efectiv nu există termen pentru a-l descrie. După o groază de ani de terfelire publică, judecătoarea Bârsan a fost achitată! Dosarul, pritocit de DNA cu sprijinul nemijlocit al SRI, a picat precum puiul de curcă sub roata tractorului. Nu-i foarte clar care-o fi fost scopul lor, al acestor deținători de creiere micrometrice, atunci când au pus la cale făcătura. Probabil o acțiune de intimidare a judecătorilor, un fel de avertisment de genul „dacă p-asta am făcut-o, atunci putem pe oricine”. Halucinant este că în dosar, printre altele, se aflau denunțuri ale deputatului Mihai Boldea, aflat în arest la acea dată. Dosarul lui Boldea a fost întocmit de DIICOT și s-a închis și el cu puțin timp în urmă cu achitarea pe motiv că „fapta nu există”!

joi, 10 mai 2018

Semne și sensuri

Lucrurile rimează, dar iraționalul din noi le ignoră. Pe 26 ianuarie a.c., Dow Jones a depășit 26 000 de puncte, cea mai mare valoare din istorie. „Ecoul” american a făcut ca, patru luni mai târziu, pe piața autohtonă indicele BET să depășească 9 000 de puncte. Media P/E a indicelui Dow Jones a depășit 20 sugerând mai mult decât limpede decolarea de la realitate a cotațiilor americane. La București, de asemenea, raportul P/E al indicelui BET se apropie de 15, o valoare extrem de mare dacă ținem cont de statutul nostru de piață emergentă.

marți, 8 mai 2018

Știința iluzorie

După ce terminase de vizitat Catedrala Saint Pierre, micuțul Hans avu parte de o nouă excursie care consta în coborârea sub pământ, într-un tunel gigantic. Impresionat de dimensiuni, micuțul Hans nu putu totuși să nu observe lipsa de formă sau, mai degrabă, ariditatea arhitecturală a locului pe care-l vizita. Și, în timp ce ghidul le torocănea date și cifre a cărăr relevanță chiar nu-l interesa, micuțul Hans își trase tatăl de mânecă întrebându-l:
- Totuși, ce-i monumentul acesta în care m-ai adus? Nu pare a avea nicio noimă.
- Ei, dragul meu, începu tatăl său zâmbind, prima dată te-am dus la catedrală ca să vezi locul în care oamenii se rugau la Dumnezeu. Atunci când n-au mai înțeles noțiunea, oamenii trecutului s-au apucat să se joace de-a Dumnezeu, iar această construcție impresionantă în care te afli acum era un fel de jucărie de-a lor pe care o foloseau pentru a-și demonstra falsele credințe și a-și hrăni orgoliul. Iar numele său este Large Hadron Collider.
- Și până când au făcut asta?
- Până când lumea falsă în care trăiau li s-a dărâmat sub picioare.

luni, 7 mai 2018

Șah la Iran

12 mai este data limită setată de către administrația Trump pentru luarea unei decizii în ceea ce privește „dosarul Iranian”, mai precis data în care se prefigurează o retragere a SUA din Acordul Nuclear Iranian. Ca și mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, și aceasta este o decizie care va fi tratată cu deja cunoscuta superficialitate de către Casa Albă, mai ales în condițiile în care instituția în cauză este plină ochi de indivizi care vor ieșirea din acord.

vineri, 4 mai 2018

Iluzia de a exista

Te retragi seară de seară în confortul căminului tău aşteptând ca prin intermediul televizorului sau al internetului să-ţi vină revelaţiile supreme, deciziile eliberatoare sau mai ştiu eu ce binecuvântare salvatoare. Cineva ţi-a înşurubat în cap ideea că de-acolo, dintr-una dintre cutiile pe care le ai în casă, ţi-ar putea veni eliberarea. Şi, seară de seară te pierzi între iluziile breaking news-urilor şi falsitatea „dezvăluirilor”. Zi de zi, seară de seară te droghezi cu iluzia unui ceva care va veni şi care, de fapt, nu va veni niciodată.

Te-ai gândit că nu eşti decât un puşcăriaş care-şi ispăşeşte pedeapsa? Spre deosebire de el, care-i ţinut cu forţa în carceră deoarece e conştient de situaţia sa, tu îţi execuţi cu stoicism pedeapsa. Seară de seară te-ntorci spăşit în celula ta, porneşti „cutia cu minuni” şi te droghezi cu iluzii. Exact cum ţi-a fost prescris. Iar dimineaţă te scoli grijuliu pentru a-ţi plăti meticulos tributul în muncă pentru privilegiul de a te întoarce în celula ta şi de a te droga cu iluzii.

joi, 3 mai 2018

E timpul pentru independenţă!

E ceva care te apasă, ceva care simţi că nu e la locul său, ceva care-i sursa tuturor frustrărilor tale. Simţi de fiecare dată că ai putea mai mult, că locul tău nu e cel umil pe care te fli aproape cu forţa. Ai încercat să faci ceva, dar, de fiecare dată, ai simţit că există o graniţă invizibilă imposibil de trecut. Îi vezi pe alţii plini de succes neînţelegând de ce ei. Şi, mai ales, cum de-au reuşit? Îi ştii de mici, inteligenţa era departe de ei şi, cu toate acestea se uită de sus la tine. E ciudat, e frustrant, e de neînţeles.

luni, 30 aprilie 2018

Proxy politics

Se dă următoarea ecuaţie simplă: cum poţi menţine la infinit o anumită dinastie la putere? Cum poţi face astfel încât tu să poţi controla tot ce mişcă, să ai puterea absolută, să dispui după dorinţă de absolut orice pe lumea asta? Răspunsul simplu e extrem de tranşant: nu se poate! Au existat dinastii puternice, tirani, conducători de succes s.a.m.d. Istoria e neiertătoare: toţi, dar absolut toţi, mai devreme sau mai târziu au eşuat în proiectul lor de a-şi menţine puterea la infinit.

Interesante ar fi cauzele pentru care toate aceste forme nu au rezistat. În mare, cam de fiecare dată, o criză, o fragilizare, un eveniment dramatic a produs ruptura definitivă dintre conducător şi supuşi. Lucrurile au luat-o razna, iar conducătorul - care prin supraexpunere devenise principalul vinovat pentru absolut orice - s-a trezit în faţa unei mase incontrolabile şi iraţionale care îl judeca pentru absolut orice: de la probleme de fertilitate a solului până la înaltă trădare(ca şi cum el s-ar fi trădat pe el). Acuzaţii aberante, imposibil de apărat într-un mediu exploziv.

vineri, 27 aprilie 2018

Cazinoul global

Sunt cel puţin două motive pentru care păcăliciul european Macron a fost atât de bine primit la Washington. Unul dintre ele ar fi faptul că este coada absolută de topor a americanilor în Europa. Un papagal gol, o carcasă care nu face altceva decât să execute comenzile care i se transmit. Însă nu e numai asta. Mai e ceva, anume faptul că Franţa n-a anunţat şi nici nu va anunţa că-şi repatriază aurul.

Care-i totuşi treaba cu aurul? Dincolo de înţelegerile oculte, nimeni nu poate justifica motivul pentru care ţările şi-au mutat aurul de la una la alta, având însă două centre preferate: Anglia(Londra) şi SUA. Putem spune că, din momentul în care s-a manifestat această „încredere” în capacitatea altuia de a-ţi păstra propriul aur, a început pierderea suveranităţilor naţionale şi înrolarea ţărilor lumii în schema în care există o monedă privilegiată şi o groază de alţi sateliţi. Aceasta a făcut posibilă existenţa unei tiparniţe privilegiate - cea de peste Ocean - şi a restului lumii gravitând în jurul unui model aberant.

miercuri, 25 aprilie 2018

Lupta hipersonică

În timp ce SUA anunţă bugete fabuloase pentru dezvoltarea armelor hipersonice, China construieşte o fabrică de motoare care va sta la baza viitoarelor vehicule hipersonice low cost. Oricine citeşte ceea ce am scris şi-ar putea imagina că la chinezi, aşa cum ne-a obişnuit comportamentul economic actual, s-a trecut rapid prin stadiile cunoscute, anume cercetare, concept, „producţie scumpă”, ajungându-se la optimizarea care conduce în final la produsele low cost. În realitate, de la cercetare şi concept, chinezii elimină faza de „producţie scumpă”, propunându-şi direct dezvoltarea produselor optime din punct de vedere al preţurilor. Este o revoluţie în sine.

marți, 24 aprilie 2018

Înapoi la RPR

Dacă vă întrebaţi care-i motivul pentru care procurorii au salarii cuprinse între 15 000 şi peste 30 000 lei, aflaţi că asta se întâmplă deoarece merită. Ştiu, vă veţi uita probabil surprinşi, dar vă spun că nu e nicio glumă în ceea ce priveşte afirmaţia mea: un procuror chiar merită banii aceia. Mai mult, vă voi spune că, dacă aş fi la butoane aş lua decizia măririi salariilor procurorilor. O sumă corectă ar porni de pe la 10 000 EUR/lună şi n-aş plafona-o. A fi procuror, oameni buni, e un lucru măreţ.

Recunosc, precum mulţi dintre dumneavoastră, am trăit în negură, aducând critici acestei brave îndeletniciri a omului. O făceam din neştiinţă! Sper totuşi că-mi va fi iertat acest episod de rătăcire, mai ales în condiţiile în care ieri m-a lovit iluminarea, realizând nobleţea acestei meserii şi faptul că reprezentanţii ei trudesc în folosul nostru pe nişte salarii care aparent sunt mari, în realitate ele fiind unele de mizerie, insuficiente pentru a răsplăti aceste suflete nobile.

luni, 23 aprilie 2018

Cine suntem noi, cine eşti tu?

Înecaţi într-o supă propagandistică radicală, dependenţi din ce în ce mai mult de „cordonul ombilical” media, ajungem să ne rătăcim chiar şi atunci când vine vorba de propria identitate. Din punctul meu de vedere, extrem de mult, dacă nu tot din ceea ce ni se întâmplă, este cauzat de o proastă percepere a identităţii proprii. Multe dintre răfuielile politice, dintre „poziţiile ideologice ireconciliabile” sunt cauzate de faptul că participanţii efectiv n-au habar despre identitatea lor.

sâmbătă, 21 aprilie 2018

Războaiele momentului

Atacul SUA asupra Siriei n-a avut doar un rol simbolic, marcând „depăşirea liniei roşii” de către al Assad. E o prostie, o enormitate să credem aşa ceva. Mai ales în condiţiile în care ruşii prezintă dovezi conform cărora „atacul chimic” a fost o operaţiune clasică sub steag fals. La fel ca şi otrăvirea lui Skripal. La fel ca multe alte minciuni ale contemporaneităţii. Şi dacă n-a fost ceea ce s-a pretins a fi, atunci ce-a fost?

joi, 19 aprilie 2018

Burlănizarea României

Ceea ce s-a petrecut ieri la FRF este simptomatic şi mai mult decât relevant pentru ceea ce înseamnă amestecul securităţii în orice. Gândiţi-vă ce-a însemnat în trecut Federaţia Română de Fotbal şi ce mai înseamnă acum. Mai ţineţi minte marile victorii ale „naţionalei” autohtone? Mai ţineţi minte perioada de glorie a fotbalului nostru? Ironia amară face ca reprezentantul singurei generaţii care a făcut cu adevărat performanţă la nivel mondial să fie învins la scor de către un tablagiu de care n-a auzit nimeni niciodată nimic. Un tablagiu care conduce de ceva vreme destinele Federaţiei spre prăbuşirea definitivă.

marți, 17 aprilie 2018

Cascada dezastrelor

Am început cu un preşedinte care lua lumina de la Moscova, capabil abia în al treilea mandat să înţeleagă că s-a schimbat farul călăuzitor chiar şi pentru părticica asta de lume.

Am continuat cu un aerian care nici el nu ştia ce căuta în viaţa lui. Incapabil să înţeleagă realităţile simple, a fost jucat de securişti fix cum au vrut ei. S-a distrus economia, s-au distrus băncile, s-a făcut praf totul. De-atunci datează şi primele semne de servilism bălos. După ce Ceauşescu avusese curajul să spună verde-n faţă lucrurile şi să stea vertical în faţa oricui, nea Nelu se aplecase mai cu discreţie, dar extrem ca ghiocelul în faţa Moscovei, a venit rândul ţapului să ne arate cu poziţia caprei în faţa americanilor. Atunci ne-am făcut praf din punct de vedere al demnităţii, stând capră la americani şi alimentându-i pe la spate pe sârbi, ca o confirmare a curvăsăriei noastre. Şi, mai mult, ca să arătăm că suntem conformi, am acceptat planul de distrugere programatică a întregii economii, o răzbunare post-mortem a marii finanţe pe bietul Ceauşescu. Pesemne omorârea lui ca pe un câine nu le fusese îndeajuns, economia pe care-o ridicase stându-le ca un ghimpe în inimă. Până la urmă, ţapul incompetent, lansatorul politicii curvo-căprismului a sfârşit-o ca bătaie de joc a gradaţilor plictisiţi.

luni, 16 aprilie 2018

Audierea şi bostănăria viitorului

Ocupaţi cu treburile războiului sirian am uitat de audierea din Senat a lui Zuky, chestiune care mi s-a părut un fel de punere bombastică în scenă a unei piese bulevardiere de extrem de prostă factură. Practic te-apucă râsul atunci când îi auzi pe unii umplându-şi gura de „ce-a păţit Zuckerberg” la Senat, ce i-au făcut ăia s.a.m.d.

Păi totuşi, ce-a fost acolo? Gigel ăla s-a dus pentru că altfel era penal, şi-a pus poalele în cap într-un mod oligofreno-patetic, ceva de genul „îmi asum eu, eroul, toată vina”, prostovanii au fotografiat, filmat şi transmis celorlalţi prostovani din fotolii ceea ce trebuiau să audă: că Senatul e puternic şi că Zuki, bietul de el, a fost îngenuncheat. Şi proştii au crezut! 

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Siria la cald

Rămân surprins de noua obsesie de după atacul coaliţiei agresoare formate din SUA, Anglia şi săracii de Francezi. Începând cu Trump şi până la băsescu(imaginaţi-vă cât de jos s-a ajuns) este lăudată precizia nimicitoare a rachetelor. Măi să fie, în toată această chestiune e ceva de-a dreptul ciudat. Din ceea ce ştiam până acum despre rachetele americane este că sunt destul de bune în teren, testele arătând că-şi ating destul de bine ţintele. De altfel, asta chiar nu mai e nicio chestie. Dac-o pot face dronele nu înţeleg de ce ar fi aşa o mare ştiinţă precizia unei rachete?

vineri, 13 aprilie 2018

Pensii private şi iluzii

Beneficiind de o campanie PR agresivă(probabil bine finanţată deoarece la mijloc sunt o grămadă de bani), cei din „industria” pensiilor private, vânează orice mişcare a Guvernului care le-ar putea ştirbi ceva din purcoiul de bani pe care îl păstoresc. Pentru a elimina confuziile o să mă opresc astăzi asupra acestui domeniu deoarece sunt extrem de multe petarde împrăştiate de către cei interesaţi.