marți, 16 ianuarie 2018

Despre iluzii şi alte idealuri incerte

Un prieten virtual(căruia nu-i dau numele pentru a nu-l expune vreunui atac aiuristic, mai ales în condiţiile în care eu îl consider un om onest) îşi exprima opinia conform căreia viitorul omului constă în creşterea extremă a capacităţilor sale cognitive printr-o interfaţă cu maşina. Astfel, omul ar urma să fie dotat cu infinit mai multă memorie, cu un acces facil la informaţii vaste şi, ajutat probabil de algoritmi eficienţi de inteligenţă artificială, se va transforma într-un soi de supraom, capabil de aventuri intelectuale imposibile omului de azi. Interesantă este şi concluzia, anume că „cei care nu-şi vor permite financiar tranziţia o să rămână precum cimpanzeii sau gorilele pentru noi, nişte chestii care seamăna cu noi”.

Când am publicat, cu ceva vreme în urmă, articolul referitor la mizeriile introduse de Grupul de la Frankfurt, Tavistok Institute, etc. m-am gândit că oamenii, odată puşi în faţa adevărului, vor realiza eroarea în care rulează. Asemenea iluzii sunt însă false! Chiar dacă te-apuci să arunci în luptă toată puterea ta de convingere, chiar dacă aduci argumente raţionale, jocul e din start pierdut şi sunt mai multe elemente care concurează la acest fapt.

În primul şi-n primul rând e imposibil să te lupţi cu sistemul educaţional care, realmente, distruge oamenii. Nu te poţi împotrivi unui sistem care inoculează la bază idei false, lăsând apoi individului „libertatea” şi „creativitatea” de a construi absolut orice. E logic pentru oricine că a porni de la premise false n-are cum să te conducă spre adevăr. Însă de ce oare omul, pus în faţa adevărului, e incapabil să-l recunoască? Aici avem o situaţie extrem de interesantă.

Multă vreme specialiştii au fost interesaţi să afle care-i motivul vânzărilor record ale mobilierului produs de IKEA. Un prim răspuns ar fi preţul, mult mai mic decât în alte părţi. Însă, dincolo de preţ, s-a observat că oamenii se ataşează în mod special de mobilierul de la IKEA, preferând uneori chiar să-l ia după ei când se mută din locuinţă(sau, după caz, din birou). Care-o fi totuşi mobilul acestui ataşament, cunoscut fiind că, în majoritatea lor covârşitoare, elementele de mobilier de la IKEA sunt de o urâţenie legendară(sau, dacă nu urâte, banale până la absurd). Ei bine, la pachet cu mobila de la IKEA mai vine şi „obligaţia” de a-ţi asambla singur mobila. Aparenta corvoadă este însă elementul care aduce „lipiciul” mobilei de la IKEA. În momentul în care ai terminat de asamblat, ai sentimentul că tu ai construit respectiva mobilă, fapt care-ţi provoacă ataşamentul faţă de ea: frumoasă, urâtă e „făcută” de tine. Aşa se obţine ceea ce în psihologie poartă denumirea generică de „IKEA effect”.

La fel stau lucrurile şi cu celelalte „produse” ale noastre, cele ale intelectului. Indiferent de cum arată, ele sunt ale noastre şi ţinem de ele. Faptul că un raţionament propriu porneşte de la ipoteze complet false - ipoteze cărora în şcoală li s-a dat valoare de axiome - şi că ajunge, în final, la un rezultat complet eronat, asta nu ne împiedică să nu fim ataşaţi de el. E în firea lucrurilor. Mai mult, în momentul în care ţi se pune „oglinda” în faţă, eşti tentat să găseşti „argumente” şi dacă n-ai să le produci, indiferent cât de contondente ar fi ele.  

Opinia pe care am amintit-o la începutul articolului, este una căreia i se văd de la o poştă originile în Grupul Cibernetic, fondat de Frank Fremont-Smith în cadrul conferinţei „Şedinţa de inhibare cerebrală”. Titlul conferinţei cred că este mai mult decât transparent în ceea ce priveşte adevăratele intenţii ale proiectului. În fapt, ceea ce doreau tartorii de la Tavistock Institure şi asociaţii lor din Grupul de la Frankfurt era crearea cadrului care, prin mijloace paşnice, să îndobitocească populaţia, să o canalizeze către nonvalori, având scopul declarat de a pregăti muncitori exemplari şi docili ai „lumii noi”. S-a încercat pentru asta utilizarea drogului sintetice(vezi LSD-ul care a inundat anii 60) sau a celor uşoare care încep să fie legalizate, treptat, în prezent.  Însă, în paralel, a fost introdusă propaganda delirantă care-a avut ca efect distorsionările realităţii pe care le constatăm în prezent: minorităţi din ce în ce mai exotice, cu drepturi abracadabrante, garantate de norme care, în trecut, ar fi fost considerate rod strict al imaginaţiei bolnave, corectitudinea politică, cenzura mascată s.a.m.d.

Grupul Cibernetic a venit cu o altă abordare: subordonarea omului maşinii astfel încât supravegherea şi cenzura să ajungă la limite greu de imaginat cu ceva vreme în urmă. Tot ceea ce s-a realizat, de la maşinile rudimentare de calcul până la internetul de mare viteză şi telefoanele ultracapabile de azi, absolut toate sunt invenţii care-şi găsesc originea în numitul grup. Atunci când rămâi perplex în faţa perfecţiunii unei imagini HD sau te simţi copleşit observând imensa cantitate de informaţie pe care o îngrămădeşte Wikipedia ai tendinţa de a te întreba dacă toate acestea au vreo limită. Te simţi copleşit şi uiţi să-şi mai pui întrebarea obligatorie anume dacă toate acestea au într-adevăr vreun sens.

Un individ educat în spiritul progresismului îţi va arunca mereu în faţă ideea că fără acest extraordinar progres acum ai fi fost în „epoca de piatră” sau undeva pe-acolo. Ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă n-ar fi fost dezvoltat „zeul automobil” care-a topit distanţele domestice, dacă transporturile n-ar fi cunoscut o asemenea revoluţie care face posibilă ajungerea fizică în câteva ore în orice punct de pe planetă? Ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă n-am fi avut posibilitatea să ştim la orice moment cum este vremea în orice colţişor al lumii? Chiar aşa, ce s-ar fi întâmplat?

Ne-am pus oare cu adevărat întrebarea care-i diferenţa dintre un om care trăieşte muncindu-şi pământul şi unul care se bucură de toate binefacerile vieţii contemporane? Cu ce-i superior unul care mânuieşte cu dexteritate telefonul mobil îngurgitând tone de informaţie inutilă faţă de sălbaticul dintr-un trib amazonian care ignoră toate acestea? Cu ce-i superior un vajnic mânuitor de telefon în faţa acelui sălbatic? La prima vedere balanţa înclină în faţa omului-progres. Însă, într-o situaţie extremă, mai degrabă supravieţuieşte sălbaticul, mult mai aproape de instinctele naturale, mult mai legat de natură şi de esenţele noastre.

Dar să lăsăm supravieţuirea de-o parte. La urma urmei, societatea dezvoltată ne pune la dispoziţie atâtea instrumente/servicii/alternative care suplinesc adormirea instinctelor naturale. Să mergem la punctul de la care-am început acest articlol, anume de la omul „perfecţionat” de tehnologie. Oare un om normal va mai putea face faţă unuia supertehnologizat, care are acces instantaneu la bănci de informaţii, care poate procesa cu viteza luminii? Cum ar putea un biet om, cu creierul lui „istoric”, să se pună în faţa unui zeu tehnologic? Cine vei fi tu în faţa unuia care, în afara abilităţilor naturale, va putea să proceseze în fracţiuni de secundă tonele de informaţie pe care le are în spate? Din punct de vedere teoretic meciul e pierdut din start. Absolut toate avantajele sunt de partea „tehnologicului”. Însă, oare din punct de vedere practic chiar aşa stau lucrurile?

Pentru a răspunde ultimei întrebări ar trebui să facem apel la experienţa recentă. Este omul tehnologic de azi superior celui din anii 30. Sau celui din secolul XIX? Greu de spus fără a fi subiectiv. Avem însă o perioadă la care ne putem raporta cu uşurină: cum este omul actual faţă de omul anilor 70-80, atunci când tehnologia nu era atât de dezvoltată. A evoluat omul de azi? Să luăm câteva exemple: în vremea aceea ştiai dintr-o suflare telefoanele a cel puţin o duzină de cunoscuţi. Câte numere de telefon mai eşti capabil să reproduci acum? Cei care lucrau cu cifre aveau o capacitate extrem de dezvoltată de calcul. Alţii, care deprindeau „tehnica abacului”, ajungeau la performanţe incredibile. Câte calcule mai eşti capabil să faci azi în cap? Aşa-i că pentru a calcula cât fac 27*11 dai fuga la calculator în loc să spui natural, dintr-un foc, că rezultatul este 297? Aşa-i că n-ai habar să extragi radicalul? E-adevărat că ţi-e greu să faci o împărţire pe hârtie? Chiar aşa, mi-ai putea calcula pe hârtie cât fac 2754/23,7? E un calcul banal pe care un şcolar al anilor 80 îl făcea dintr-o suflare. Să mergem mai departe. Mi-ai putea spune anii între care a domnit Ştefan cel Mare? Ştiu, înainte de asta ar trebui să afli cine-a fost Ştefan cel Mare. Dacă zâmbeşti te-aş putea întreba cam printre ce ani a vieţuit Hammurabi. Ştiu, vei afla căutând pe Google, dar unuia care ştie, instantaneu îi va veni în minte celebrul cod de legi şi chiar dacă nu-şi va aminti cu exactitatea calculatorului anii, va şti să-l situeze corect pe scara istoriei. Şi, cu siguranţă, nu va uita informaţia la următorul „ciclu de procesare”.

Dacă suntem obiectivi observăm că „omul tehnologic” de azi nu este altceva decât un dobitoc. Nu-s cuvinte grele, ci realităţi. Ce-a făcut măreţul om al zilelor noastre? Şi-a inhibat nişte funcţii pentru a le înlocui cu tehnologia. Nu mai învaţă pentru că informaţia se află „pe net” sau, mai nou, „pe facebook”. Ce sens are să înveţi despre Platon, îţi va spune omul tehnologic de azi, când Wikipedia „ştie” deja totul? Ce sens are să înveţi să socoteşti atunci când un rahat de calculator de buzunar o face mai bine decât ai putea s-o faci tu vreodată? Iată marea eroare şi-n acelaşi timp oroare! Ce om mai e ăsta? Se mai poate numi om? Cu siguranţă nu! E doar o copie nefericită, un urangutan ţinut în viaţă de algoritmii rudimentari ai tehnicii de calcul. Iar aceea, cu siguranţă nu mai e viaţa lui. Este adevărat că un om dotat cu tehnologie calculează mai repede, dar pentru el semnificaţia calculului e nulă, îi e exterioară şi rece. E-adevărat că accesează o groază de informaţii, dar ce face cu ele? Absolut nimic deoarece nu poate merge la pasul următor. Nu poate face „dezvoltarea”, corelarea informaţiilor şi transformarea lor în ceva util. E-adevărat că are informaţia dar e incapabil să facă ceva cu ea. Pentru el acea informaţie, aşa cum am spus, rece. Diferenţa dintre afirmaţia conform căreia „a-l descoperi pe Făcătorul sau Ziditorul acestui Univers este un lucru tare greu, dar după ce l-ai descoperit, este peste putinţă ca să-l împărtăşeşti(să-l faci cunoscut) tuturor”(Timeu, 28C) şi faptul că o vedetă TV şi-a luat chiloţi mov, nu există. Sunt două chestiuni egale pentru el. Ba, mai mult, s-ar putea(unii mi-ar spune că s-ar întâmpla cu siguranţă!) ca informaţia despre vedetă să stârnească mai multe emoţii şi să aibă o greutate mai mare conform propriei scări de valori. Aşadar, cu ce-ar putea fi superior un asemenea om?

Tehnologia e sclavul nostru, un sclav care, aşa cum demonstrează istoria, îşi acaparează stăpânul şi, treptat, prin dependenţa pe care-o dezvoltă faţă de sclav, stăpânul devine în mod paradoxal victima sclavului. Aşa se întâmplă şi cu omul „stăpân” al tehnologiei. Cei peste cincizeci de ani de dezvoltare iraţională a domeniului IT au adus la pachet cea mai brutală sacrificare a naturii în favoarea unui ideal din ce în ce mai incert. Am modificat planeta, ne-am modificat obiceiurile şi trăim în cea mai risipitoare dintre lumi. Ne e greu să mulgem vaca din curte şi să facem brânză pentru că „e mai ieftin” să cumperi de la supermarket brânză frumos ambalată şi produsă în ... Polonia. Nu vi se pare totuşi un nonsens să fie „mai ieftin” un produs de la sute sau mii de kilometri faţă de unul pe care l-ai putea avea din curte? Ne plângem că ouăle sunt scumpe, dar suntem incapabili să hrănim o găină care ni le-ar face aproape gratis. Nu creştem un porc pentru că „e mai ieftin” să cumperi carne gata tranşată de la magazin. Carne care, la origine, provine din carcase livrate de la Viena. Realizaţi ce vă spun? Porcul crescut printr-un colţ de Europă şi tăiat la Viena e mai ieftin decât cel din curte! De ce se-ntâmplă asta? Răspunsul e simplu: de la „paletizarea economiei”. Transportul a devenit o nimica toată. Mărfurile le muţi pe suprafaţa Pământului asemeni unui vrăjitor. De ce? Pentru că e „mai ieftin aşa”! Şi-o fi pus cineva întrebarea de ce e mai ieftin? Cu siguranţă nu, dar în mod sigur, mai devreme sau mai târziu vom afla cât de scumpă este această ieftinătate aparentă. Şi, mai mult, vom afla cu adevărat preţul timpului nostru care, voit, ne este sacrificat în numele aceleiuiaş iluzoriu zeu tehnologic. Dacă vă preocupă lipsa de timp în care rulaţi, aflaţi că principalul vinovat este acest zeu inutil căruia, prin propagandă şi obişnunţă, am ajuns să-i dedicăm hălci din ce în ce mai mari ale existenţei noastre.

Spunea Platon într-o epistolă că „despre acest subiect eu n-am scris niciodată nicio scriere şi nici nu voi scrie, căci el nu se lasă cuprins în cuvinte ca alte învăţături, ci numai după ce te-ai familiarizat cu el multă vreme, trăind oarecum cu el laolaltă, adevărul răsare în suflet pe neaşteptate, cum ţâşneşte lumina din focul aprins şi se hrăneşte singură”(341C). Indiferent ce sistem de calcul vei căra în spate în anii următori nu, vei putea cuprinde esenţa celor spuse de acest maestru al gândirii. Adevărul va fi pentru tine ceva atât de străin încât vei scuipa plictisit şi vei trece mai departe. Însă, faţă de Om tu, cu toate interfeţele tale artificial de sofisticate, vei fi furnica neajutorată, dependentă de-o maşină care-i va spune când e momentul să se ştergă la fund şi când trebuie să urineze. Fără senzorii ciudatei maşinării care te va poseda vei fi mai prost decât o râmă şi mai neajutorat decât un şoarece prins în ghearele pisicii.

Dincolo de toate utopiile promise, realitatea ne arată că tehnologia ne face mai mult rău decât bine. Îngropându-ne în ea vom decădea de la nivelul de oameni la cel de maşini idioate care, pentru a se mişca, vor avea nevoie non stop de „conectivitate” şi de o inteligenţă externă extrem de nenaturală. Iar faţă de aceste caricaturi oamenii reali vor fi nişte zei. În niciun caz invers!

11 comentarii:

  1. si mai grava este situatia in care accesul la wikipedia/google/gps/aplicatiile de pe telefon iti este brusc luat sau interzis (de catre cei care le controleaza)

    mai stii drumul catre casa dupa ce ani intregi ai fost condus de altii ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Vezi ca exista si un trend al DIY (Do It Yourself). Sunt unii mult mai priceputi decat au existat vreodata.
    "IKEA effect" e fix sa substiuie senzatia omului din 70-80.
    In alta ordine de idei, daca nu scriai articolul asta, "Chiar aşa, ce s-ar fi întâmplat?" Nimic :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Tehnologia actuală este gândită și construită strict pentru a ține OMUL sub control informațional și fizic!
    Întrebarea cheie este dacă OMUL fără tehnologie poate supraviețui secolului XXI!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai ca nu e asa rau. Majoritatea din trecut erau si fara informatie si mai controlati. Daca te uiti la control, calatoritul e mai facil ca niciodata. Acum 40 de ani era aproape imposibil sa ajungi pe alt continent. Acum 100 de ani trebuia sa fii elita sa poti pleca prin Europa. Acum 200 de ani mureai pe drum spre Suceava... Azi, doar sa vrei si peste o luna esti in alta parte a lumii, departe de toti si de toate.
      Am eu impresia sau ati imbatranit cam devreme?!

      Ștergere
    2. Imi pare rau, dar acum esti mai controlat. Pe cat de repede ajungi acum in cealalta parte a lumii, pe atat de repede esti gasit si ajuns din urma. Inainte mai reuseai sa iti pierzi urma, acuma, ba.

      Ștergere
  4. O realitate personala, software din zilele noastre care iti consuma semnificativ mult mai mult timp ca sa il folosesti in timp ce beneficiul utilitatii sau al luarii deciziilor este marginal mai bun decat acum 10 ani, da avem mai multa portabilitate/mobilitate si cam atat (excludem aici situatia in care face parte din echipa elefantilor care evident au multe date colectate), deci din nou e pentru ei nu pentru tine. Tu trebuie sa inveti sa le dai ce date vor.

    RăspundețiȘtergere
  5. descriere sumara a duhului acestor vremuri. nu e musai sa urmezi directia.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest "nu e musai" are in spate ce solutii?
      Eu am cantarit teoretic sansele de neinregimentare in fluxul tehnologizarii vietii (adica a omului). Mereu imi da un rezultat de minim spre zero.
      A trai inseamna a plati pentru asta. Cu ce, daca refuzi sa fii in norma tehnologica ce mereu avanseaza? Daca refuzi sa ai un cont si un card si sa faci operatiuni on-line? Fara moneda fizica (care oricum nu mai avea acoperire in realitate, dar iti dadea oarece grad de sustragere de la supraveghere)?

      Un exemplu de rezistenta: eu am incercat sa nu mai pun botul la telefoane. O fac din ambitie. Asta dupa ce mi-am luat unul peste mediu prin anii 2000. Pe-atunci imi luam electronice separate (satisfaceam “nevoi” induse de modernitate), dedicate: GPS, camera foto. Aveam cont pe hotmail si yahoo. Azi nimeni nu mai foloseste sculele astea, doar eu. Refuz inca sa-mi iau telefon modern, dar ma simt prost cand raspund sau sun pe mobil si orice amarat (sau chiar varstnic care cu mai mult de-un rebus nu-si zdreleste neuronii) are in mana un smartfon in ton cu sec. XXI, cu toate aplicatiile posibile pe el. Nimeni nu mai foloseste GPS pe aparate dedicate. Nimeni nu te mai contacteaza pe messenger. Unii n-au idee cum sa scrie un e-mail, sau o scrisoare; sau sa scrie.. Dar sunt online! Daca n-ai “ua-țap” si “feisbuc” esti mai rau decat mort, e ca si cum nici n-ai existat vreodata.
      A, si stiti cum e cand esti derutat ca nu stii unde esti pe harta, sau nu ai idee unde e cutare lucru, cand orice tantalau are googlemap si waze? Sau ca nu poti poza un act si-l trimite “pa meil” de pe strada? Nimeni nu te crede ca ceri o asa informatie pe strada, poate doar sub prisma presupunerii ca ai fost jefuit de organul vital unic de orientare, informare si interactionare cu lumea: telefonul.

      Nu pot sa ma gandesc ce-ar fi sa o mai tin asa doar in privinta telefonului, d-apoi si-n a celorlalte aspecte ce-ti bareaza accesul la o viata normala.

      Cine fenteaza inca sistemul, cred ca se foloseste doar de cei care fac parte din el: bani, plati, informatie. Profita de cei care nu se pot opune inregimentarii in valul tehnologizatilor.

      P.S. Ati inteles ca sunt din casta saracilor. Circul si cu metroul. Nasol de tot. Dar oriunde se simte boarea tehno! Aseara, una in metrou i se “plangea” colegei de bara ca si-au pus comanda vocala “decat” in bucatarie, inca. Si-i spunea cum e. Star-treck, frate! In bloc comunist. Minunata lume noua soft imbracata peste ciolanele hard ale aleia vechi.

      Ștergere
    2. https://soldatducontingent8308.files.wordpress.com/2014/01/gouverner_par_le_chaos.pdf

      Ștergere
  6. Acum 20 de ani cine memora mai bine avea un avantaj pentru ca informatia nu se gasea la orice colt sua pe orice telefon. Si mai departe de foloseai de aceasta informatie pentru a fi mai bun in diverse domenii. Insa scopul nu e sa memorezi. Cu ce ma ajuta sa stiu exact perioada de viata a lui Hammurabi? Daca esti pasionat de istorie atunci ok, foarte bine (si ai acces la informatii gramada). Altfel informatia este acolo ca sa o gasesti repede si sa te ajute sa mergi mai departe. Faptul ca unii stau doar pe telefon pe facebook inseamna adictie/aspecte psihologice/interes de dezvoltare zero (nepasare). Si ajungem iarasi la educatie/psihologie si modul in care te construiesti pe tine singur si vrei sa te dezvolti. Totul se rezuma la ce faci cu informatia si tehnologia si cum o folosesti. De exemplu pe metrou: unii freaca menta si se joaca mereu pe telefon, altii profita de telefon sa mai citeasca lucruri caci nu au timp altfel sa le citeasca. Scopul final conteaza, informatia exista pentru toti.
    PS1: tehnologizarea omului il va ajuta sa traiasca mai mult sau sa sa se rupa de realitate mai mult. Fiecare va decide ce vrea. Insa eu as spune ca ideea ca fiecare va avea un robot care ii va face treaba nu e o optiune imposibila.
    PS2: Si da, un om care asambleaza singur mobila de ikea e normal sa fie multumit cat de cat de el, pentru ca totusi a facut ceva spre deosebire de cel caruia ii este livrata acasa in timp ce bea o bere pe canapea. Este vorba de a face ceva versus a nu face nimic si a te bucura ca ai mai pierdut timpul uitandu-te la Maruta la TV.

    RăspundețiȘtergere
  7. De ce e nevoie sa stiu despre codul lui Hammurabi eu si nu calculatorul meu? Pentru ca sa-i pot explica copilului meu atunci cind ma intreaba pentru tema de la scoala si sa adaug lucruri si explicatii pe care nu le poate gasi pe wikipedia, sa stiu anii domniei lui Stefan cel mare pentru ca sa-i maipot spune eu, parintele sau (al copilului) despre victoriile si bataliile lui si sa ajung, eventual, la romanul minunat al lui Sadoveanu Fratii Jderi... Pentru om, in multe cazuri informatia inseamna comunicare, poate si comuniune. Informatia pe care o detinem ne construieste, ne face ceea ce suntem. Refuz sa fiu doar o vinturatoare/sita prin care informatiile trec si eu le deletez pentru ca nu mai sint utile.
    Refuz fie si numai pentru ca in cazul unei pene de curent/avarie imi pot totusi ajuta copilul la teme sau am ce discuta pina se remediaza avaria.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)