vineri, 9 februarie 2018

Cele doua state si planul viitorului


Pe vremea lui Ceauşescu, într-o şedinţă a Comitetului Politic Executiv, a pornit o discuţie legată de posibilitatea deschiderii graniţelor României. Concluzia care s-a tras atunci a fost că o asemenea decizie ar fi sinucigaşă deoarece efectiv ţara s-ar goli de români. Planul alternativ luat atunci în discuţie prevedea ridicarea treptată a nivelului de trai, astfel încât să fie depăşită, într-o primă fază, naţiunile surori din Estul Europei, urmând ca, treptat, să se încerce umplerea golului dintre noi şi Occident.


Când Ceauşescu a anunţat plata tuturor datoriilor, a vrut să facă din asta o victorie a sa personală, resimţită de toată lumea. La urma urmei, după un deceniu de suferinţe în numele unei greşeli strategice, sosise momentul „revanşei”. Personal a ordonat rezolvarea problemei alimentare ca prim element care trebuie constatat de către populaţie în ceea ce priveşte proaspăta independenţă pe care o obţinuse. De altfel, întreaga populaţie aştepta asta. După atâta amar de vreme de cartelare şi înfometare în numele datoriilor, lumea aştepta o îmbunătăţire a situaţiei. Ei bine, ceea ce s-a întâmplat este o lecţie clasică despre cum funcţionează statul paralel.


Oricine a trăit acele vremuri ştie că, în ciuda penuriei din magazine, nu era nimeni care să moară de foame. Oamenii aveau stocuri serioase de carne, brânză, ouă s.a.m.d. De altfel, congelatoarele erau printre cele mai căutate electrocasnice. Oamenii îşi rezolvaseră problema aprovizionării atât prin celebrul PCR(Pile Cunoştinţe Relaţii) cât şi prin găsirea surselor alternative. Mai un ţăran de la care luai lapte şi ouă, mai un altul care tăia la negru viţei, mai un magazin de la ţară(funcţionau în regim cooperatist) de unde te lipeai de-o cafea naturală s.a.m.d. Dincolo de aceste surse, exista o mafie naţională care parazita întregul sistem socialist de distribuţie. Astfel, mărfurile căutate nu ajungeau în magazine deoarece erau preluate de un sistem paralel de bişniţă care funcţiona la nivel naţional.


Încă din fabrică exista o linie „ascunsă” de producţie. Se produceau mărfuri la negru care erau preluate de un sistem ce-i avea în centru chiar pe gestionarii magazinele. Mărfurile nu ajungeau în magazine, ci se dădeau „pe sub mână”. Pentru un televizor color te înscriai pe liste de aşteptare şi, dacă aveai noroc, în 6 luni-1 an îl aveai. Dacă însă acceptai să dai un preţ dublu, gestionarul magazinului te introducea pe lista sa şi-ţi livra în câteva zile unul nou nouţ, dar produs la negru. Fără nicio formă.


În ceea ce priveşte alimentele, lucrurile erau şi mai şi. Se fura începând de pe câmp. În timp ce unii se chinuiau să umfle producţia la hectar pentru a se încadra în directivele tovarăşilor, alţii îşi puneau imaginaţia la lucru pentru a fura înainte de ajungerea produselor în depozite. Din depozite totul mergea spre ICRA(Întreprinderile de Comerț cu Ridicata pentru Produse Alimentare). Însă, cu ocazia transportului se mai volatiliza o parte din marfă. La ICRA, o altă mafie prelua produsele care existau în stoc şi le distribuiau prin canale alternative, astfel încât în magazine ajungea doar praful de pe tobă. Desigur, pentru a nu perturba prea mult spiritele, din când în când, mărfuri de proastă calitate, ajungeau şi-n magazine. Dar nici aici lucrurile nu erau limpezi. Vânzătoarele opreau partea leului pentru a o vinde la suprapreţ(aşa-zisa vânzare pe uşa din spate), iar puţinele produse rămase erau subiectul imenselor cozi pe care şi le aminteşte orice trăitor în comunism. De altfel, dacă n-aveai relaţii erai cam vraişte.


Poate vă întrebaţi cum era posibil în comunism un furt la o asemenea scară. Oricine ştie că disciplina era incomparabil mai mare decât în prezent, iar furturile erau aspru sancţionate. Şi totuşi, cum se fura? Extrem de simplu deoarece, în realitate, nu se fura nimic. Aparentul mister e mai mult decât simplu de înţeles: pe vremea aceea existau bani, dar nu erau produse. Preţurile mărfurilor erau extrem de mici deoarece, în economia socialistă, se practica un adaos comercial corect, care nu ţinea cont de „oportunitate”. Astfel, un Pepsi, costa 1,5 lei, preţul fiind compus din costul de producţie la care se adăuga un adaos comercial considerat corect. Problema nu era costul care putea fi suportat de orice om. Problema era că nu găseai produsul. Aveai bani, dar n-aveai produse, astfel încât ai fi dat fără probleme, doi sau trei lei pe sticla de Pepsi. Ei bine, aici, prin fracturarea lanţului oficial, se producea „furtul”. Orice individ implicat în lanţul producţie-distribuţie subtiliza o parte din mărfuri, punând banii, dar deturnând marfa. Astfel încât, la nivel oficial nu se fura nimic deoarece preţul reprezentând contravaloarea mărfurilor era plătit. Numai că mărfurile luau un alt traseu, desfacerea făcându-se pe canale alternative, unde preţul era cel de oportunitate, mult umflat şi producând profituri fabuloase celor implicaţi în acest sistem.


Practic întreg comerţul socialist era parazitat de o mega-mafie a speculei. Exista un comerţ paralel în care găseai orice, important fiind însă să-i apaţii. Mărfurile nu erau vizibile, comerţul acesta se desfăşura discret, „pe sub mână”. În acest mod făceai rost de cafea, ţigări, banane, portocale, ciocolată s.a.m.d. Ideea e că, dincolo de peştii mici care făceau „ilegal” specula, existau marii mahări care coordonau la nivele mari hălci întregi din mega-traficul paralel cu alimente şi produse. Şmecherii veneau din rândul Securităţii şi aveau spatele asigurat. Când trebuia să mai pice câte-o victimă care să fie arătată prostimii, era simplu: cei fără spate picau ca guşterii şi, dacă aveau noroc, înfundau puşcăria. Asta dacă nu erau trimişi în faţa plutonului de execuţie pentru „furt din avutul obştesc” sau „subminarea economiei naţionale”.


Reîntorcându-ne la momentul declarării independenţei financiare de către Ceauşescu, trebuie să înţelegem că evenimentul se petrece după un deceniu de consolidare a unui comerţ paralel, practic a unui stat paralel patronat de către Securitate. Ordinul lui Ceauşescu de „umplere a magazinelor” ar fi reprezentat o dinamitare a acestui mecanism complex „de piaţă” răsărit pe spatele vlăguitului comerţ comunist. Imaginaţi-vă câtă lume era implicată şi era interesată în funcţionarea comerţului paralel. Astfel, ordinul lui lui Ceauşescu a fost deturnat în două moduri: pe de-o parte structura paralelă de speculă şi-a făcut rost mai uşor de marfă, iar de cealaltă parte, Securitatea, direct interesată ca structura sa paralelă să funcţioneze fără probleme, s-a ocupat să-i furnizeze lui Ceauşescu o imagine falsă a realităţii. Cei mai în vârstă ştiu cum se umpleau vitrinele magazinelor la vizitele de lucru ale „Tovarăşului”. De ce se întâmpla asta e simplu: în tinereţea sa Ceauşescu mai avea obiceiul să oprească aiurea coloana pentru „a lua pulsul poporului”. Prin operaţiunea de umplere a vitrinelor securiştii se asigurau că, în cazul în care „Tovarăşul” o ia prin mulţime ca să vadă starea de la firul ierbii va avea parte de priveliştea pe care a ordonat-o.


Însă, afişarea vitrinelor ireal de pline creştea frustrarea populaţiei. Dar asta puţin conta într-o vreme în care Securitatea te sălta pentru vina de a fi spus „bancuri cu Tovarăşul”. De asemenea, relaxarea ordonată de Ceauşescu a mai avut un efect: capacitatea Securităţii de a trage mai uşor valută. Astfel au apărut diverse „fonduri” şi conturi prin bănci elveţiene ştiute doar de insideri, conturi alimentate din activitatea structurii paralele de putere a ţării. Întrucât exista o frică teribilă de „Tovarăşul”, diversele conturi erau destul de bine documentate, astfel încât, la un control strict, s-ar fi găsit explicaţii relevante referitoare la existenţa lor. Însă, atenţie!, cei care ştiau despre aceste conturi erau doar marii şmecheri din Securitate.


Creşterea frustrării populaţiei, în paralel cu schimbările politice începute la Moscova, au făcut să se îndeplinească fără probleme scenariul din decembrie 1989, cu toate că Ceauşescu făcuse tot posibilul pentru a-l evita. Astfel, planul său de creştere treptată a nivelului de trai s-a dus de râpă, iar deschiderea graniţelor ne-a pus în faţa îndeplinirii scenariului horror din discuţia - mai mult sau mai puţin accidentală - din Comitetul Politic Executiv al PCR: România realmente s-a golit de populaţie.


De ce v-am spus toată această poveste? Ca să înţelegeţi cele ce urmează. Ţara se confruntă cu o lipsă acută a forţei de muncă. Populaţia plecată nici nu se gândeşte să se întoarcă aici deoarece, în mare parte, trăieşte într-o realitate fabricată, asemănătoare celei fabricate de Securitate lui Ceauşescu. Tot ce e România îi pute unui emigrant, cu toate că marea majoritate a celor plecaţi ar trăi infinit mai bine dacă s-ar întoarce în ţară. Însă interesul noii Securităţi este ca ei să stea acolo, acţionând ca element de presiune pentru populaţia rămasă. Aşa se explică „bombele electorale” care detonează fix atunci când Securitatea are interesul să-şi aducă sau să-şi menţină marionetele în funcţii. La fel se explică şi psihologia revanşardă a emigrantului care-i înjură pe cei rămaşi în ţară de toate frustrările sale. Dacă veţi urmări limbajul folosit de trompetele securiste de peste hotare veţi înţelege exact de ce atitudinea românilor plecaţi este cea de care vă loviţi pe reţelele sociale sau prin rubricile de comentarii ale ziarelor sau blogurilor.


Securitatea de azi luptă acum cu toate forţele pentru menţinerea românilor plecaţi acolo unde sunt. Este noua misiune care i s-a încredinţat. Aşa cum în 1989 l-a trădat pe Ceauşescu pentru a-şi proteja propria reţea de speculă din care şi-a asigurat capitalul necesar naşterii miliardarilor de carton de după Revoluţia din 1989, acum luptă pentru menţinerea stării de fapt de aici deoarece un nou scenariu e pus în aplicare. Treptat, forţa de muncă plecată trebuie înlocuită cu imigranţi pentru că, nu-i aşa?, trebuie cumva susţinută creşterea economică. Astfel se importă masiv forţă de muncă din Asia care, cu siguranţă, va înlocui românii plecaţi de-acasă. Români care, când se vor trezi din falsul univers în care i-a teleportat securitatea, nu vor mai avea unde să se întoarcă. Efectiv nu vor mai avea loc. Iar atunci va fi deja prea târziu, atât pentru cei plecaţi cât şi pentru cei rămaşi, deoarece nu se va mai putea face nimic. Vom intra în partea a doua a scenariului care ne-a fost pregătit şi pe care comuniştii nu-l cunoşteau, dar pe care, instinctiv, au vrut să-l evite: cel al adevăratei colonizări. E vorba, dacă vreţi, de sosirea stăpânilor care va urma imediat ce forţa de muncă activă va fi reprezentată de o majoritate dezrădăcinată, efectiv străină de ţară. Atunci veţi înţelege cu adevărat miza acestei noi decapitări a elitelor practicată de către instituţii abuzive precum Securitatea şi prelungirile sale din Justiţie. Atunci însă va fi prea târziu. Veţi înţelege cum merg lucrurile, dar veţi înţelege degeaba.

8 comentarii:

  1. Super analiza.
    Ai uitat sa mentionezi ca alimentele, alea procurate pe sub mana, ajungeau fix cat sa nu se revolte populatia.
    Contextul international a facut posibila manevra de la revolutie si intlegerile dintre marile puteri, securitatea a executat niste ordine asa cum au facut-o in tot lagarul comunist.
    Intoarcerea romanilor nu este posibila din cauza situatiei din tara, nu pentru ca exista un plan sa tina romanii afara. Importul de muncitori straini ar trebui sa fie de ordinul a 1-2 milioane de persoane ca sa poata produce un impact asupra tarii.
    La ora actuala nu exista resurse pentru a importa un numar atat de mare de oameni.
    intr-un orizont de 2030-2050 notiunea de stat european va fi diferita de notiunea de astazi in urma federalizarii.
    Pana acum Romania a fost un beneficiar net al integrarii in UE, fapt de necontestat in urma citirii datelor de la INS.
    Articolul tau seamna cu un jurnal de stiri de la un post nationalist pentru ca mistifici intentionat realitatile anului 1989 cand in tara asta se taia curentul la ora 8.
    Poate ca exista un plan de reducere treptata a decalajului est - vest dar dupa 10 ani de foamete si restrictii orice incercare de reconciliere era sortita esecului pentru ca 10 ani din punct de vedere a omului normal din aceasta tara sunt 10 ani pierduti, nu castigati.
    Poate mai putina propaganda nu ar strica si mai ales pe subiecte imaginare

    RăspundețiȘtergere
  2. Sistemul de pile, cunoștințe și relații nu era accesibil tuturor. În România anilor '80 s-a făcut foamea la propriu, Securitatea înfometându-i pe români.
    Pe la finalul anilor '80, gestionarii magazinelor ajunseseră elitele societății multisecurist dezvoltate, o societate întoarsă cu fundul în sus.
    Întreaga populație știa că Securitatea îl minte pe Ceaușescu, purtându-l pe prost prin zone dezvoltate cu o săptămâna înainte de vizită și desființate la câteva ore după.
    Dar cel mai mare concentrat de proști se afla_la Bucale, unde prostul statului chiar era ovaționat.
    În vara lui '89 l-a mâncat în fund să facă show la Iași unde nu se auzeau decât ovații înregistrate. :))))) "Actorii muncitorești" moldoveni rămăseseră neantrenați.

    Articolul prezintă o versiune fatidică a planului măreței Securități.
    Practic, adunătura de securiști proști care compune actualele structuri securiste se va lovi singură cu Tesla.
    Vedem ce se întâmplă cu securiștii prostovani din seoua. Prin lupte, strategii, blocaje, opoziții, scenarii, abuzuri, crime și hoții, securiști cei mai proști au reușit să ajungă în vârf, dar sunt zeci de ani de când stau cu neuronii singuratici complet neexersați.

    RăspundețiȘtergere
  3. Exodul romanilor va continua. Nu o sa mai aiba cine sa munceasca sa tina in spate parlamentari, colonei, judecatori cu pensii de lux si bugetari care nu fac nimic, si furaciuni la drumul mare care se practica din totdeauna. Vor vinde in continuare active (ce a mai ramas) sa plateasca pensii si salarii, pana nu vor mai avea ce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si ca sa nu fiu zgarcit in afirmatii: vor vinde in continuare active, gen privatizare de servicii medicale (privatizare dupa modelul capitalismului sangeros din America), privatizare de productie de energie electrica, gen Hidroelectrica (pe care era cat pe ce sa o bage in insolventa baietii destepti ca ala de are castel in Elvetia), ce dracu'- privatizarea chiar si a aerului, conform taxei medievale de fumarit la fiecare bordei.

      Ștergere
  4. Planul nu e facut de securistii nostri, e facut de Licurici, ai nostri doar il aplica. Exact cum lui Saddam, Gaddafi & Co, le-au corupt "structurile", o fac in fiecare tara vasala. Au sub control "Justitia" si Media, si fac ce vor.

    In orice padure, vei gasi uscaturi gata sa vanda restul copacilor pentru o punga de galbeni. Licuricii in asta sunt experti, in a folosi uscaturile locale pentru a divide si cuceri, in general prin conflicte rasiale sau etnice. Nimeni nu sta sus fara acordul Licuriciului. Si cei de sus sunt uneori sacrificati pentru senzatia de "democratie" (vezi dosarele fabricate lui Ponta, in timp ce baselu, dupa un deceniu de presedentie si o groaza de indicii penale, e neatins).

    Nu poti acuza un popor intreg de faptul ca are si uscaturi. Orice popor are. Suntem prea mici si prea prost asezati geopolitic. Pana si rusii si chinezii, au probleme in a-si mentine respiratia in prezenta anacondei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scurt si la obiect. Ai pus in cateva fraze 20 de ani se sclavie atroce in slujba licuriciului. Pana natia asta imputina nu dispare, pe pamant nu va fi pace. este imposibil.

      Ștergere
  5. Articol bun. Ai uitat sa mentionezi gravele crize economice ale anilor 80, care au bintuit prin vest, unde inflatia era pe la 15%. Romanii, in imensa majoritate, n-au auzit de asa ceva nici in anul 2018! Ceausescu a fost o simpla marioneta, care a fost pedepsit atunci cind a incercat sa-si taie atele. La proces Elene a spus: uite-i Nicule aici pe toti cei pe care i-ai ridicat si pe care-i tineai toata ziua pe linga tine!
    Ce-a insemnat estul pt vest: bancile aveau in 1990 un capital in valoare de 10000 de mrd. $, iar in 2000, doar 10 ani mai tirziu, acestea s-au dublat, ajungind la 20000 mrd $.

    Este important sa stii si ce s-a petrecut in RFG, in anii 80:
    https://de.wikipedia.org/wiki/Willy_Wimmer

    Vezi capitolul despre NATO-Übung WINTEX 1986.

    RăspundețiȘtergere
  6. "Oamenii aveau stocuri serioase de carne, brânză, ouă s.a.m.d."
    Eu, multi prieteni de-ai mei si cam toate neamurile mele nu suntem de acord cu tine.

    Nu se murea de foame, caci o dadeam pe fasole si cartofi.
    Un pateu sau un parizer erau raritati. O friptura era o sarbatoare. Banane am vazut de cateva ori pana in 1990 cand aveam 15 ani; atunci am vazut ca snopii de banane din Cartile Junglei chiar exista in realitate. Am facut poza cu un snop de banane - atat era de incredibil. Am si acum poza.
    Cand aveam vreo zece ani am vazut prima (si singura oara pana in 1990) 2 chile de capsuni si unul de cirese la un loc. Ni le-a adus cineva printr-o relatie, intr-adevar candva dupa miezul noptii, intr-o noapte de vara torida; conspirativ. Imi aduc f bine aminte cum baleam cand am vazut alea 2 pungi cu fructe - incredibil!
    Ciocolata romaneasca era un kkt si chiar si asa se gasea greu. Aveam colegi, copii de securisti care aduceau din strainatate ciocolata adevarata. Colectionam ambalajele alea de ciocolata pe care le umpleam cu bucati de lemn (sa para ciocolata intreaga) si le puneam in vitrina ca o decoratiune.

    Cozile infernale de zile intregi la mancare, cu calcat in picioare la propriu...am vazut copii calcati in picioare de catre multimea inebunita la gandul ca pierde ciozvarta de carne.
    Cozile la benzina de cate o saptamana, intinse pe 1 km. Acolo imi petreceam ziele de vacanta, pus de catre taica-miu sa stau langa masina.

    Am vreo 2 prieteni care chiar au facut foamea pe vremea aia...vremea aia in care UNII se descurcau. Eu si prietenii mei ne-am descurcat dupa 1990 muncind in mediul privat. Fara relatii, fara pile, prin interviuri si concursuri, invatand, luand certificari.
    Aia 2 prieteni te-ar bate daca le-ai spune ce ai spus in acest articol. Nu e o metafora, te-ar bate. Au crescut in Ferentari printre tigani, ti-ar rupe oasele, futu-ti mortii ma-tii de securist pesedist jegos!

    RăspundețiȘtergere