marți, 10 aprilie 2018

Cu bugetul la control

După intense emoţii, cauzatoare de şocuri celebrale(sic!), Fitch Ratings a confirmat ratingul suveran al SUA la AAA. Vai, ce surpriză! O agenţie americană de rating ne spune că SUA e cea mai performantă economie a lumii. E de poveste.

Tot acest festivism(că altfel nu ştiu cum să-l numesc!) se desfăşoară în condiţiile în care deficitul bugetar al SUA este prognozat să depăşească 1 tln. $ în 2020, cu doi ani mai devreme decât fusese anterior estimat. În anul curent, pe fondul scutirilor de taxe operate de Trump, deficitul bugetar va creşte de la 500 mld. $ la peste 800 mld. $, urmând ca anul viitor să depăşească 900 mld. $. Aceasta este sursa disperării care a condus la declanşarea războaielor comerciale de către Trump.
Vor reuşi însă aceste acţiuni economice nucleare să readucă sănătatea bugetului american? Greu de crezut. În primul rând, tunurile comerciale pe care le trage Trump îşi găsesc contramăsuri devastatoare pentru americani. Impunerea de către China a unui tarif vamal pentru soia importată din SUA a condus la reorientarea importatorilor chinezi către alte pieţe, dându-le producătorilor americani două variante: ori scad preţurile sub cele de producţie - adică intră în faliment - ori rămân cu marfa în curte, adică mor. În timpul acesta, un mega-proiect agricol rusesc va pune la punct pentru anul viitor creşterea producţiei locale de soia pentru a putea profita de golul generat de războiul comercial. Dacă Rusia va reuşi(greu de crezut!) nu să ia locul SUA, ci să ajungă la 5-7% din producţia mondială de soia, SUA este definitiv scoasă din jocul importurilor chinezeşti, cu afectarea economică iremediabilă fix a bazinului electoral al lui Trump.

Războiul agricol e doar o mică parte a întregii conflagraţii. Calea aleasă din disperare de către americani va conduce la o reconfigurare a întregului complex industrial mondial. Speranţa lui Trump că merge să impui doar tu sancţiuni, în timp ce ceilalţi privesc pasivi, mi se pare de-a dreptul oligofrenă. Şi că lucrurile se-ntâmplă aşa, este dovedit de o altă mişcare subtilă a Chinei: peste noapte a încetat să mai cumpere titluri de trezorerie americane. Mişcarea nu este în măsură a afecta pe moment pieţele americane, ci doar un avertisment care sună cam aşa: „potoliţi-vă deoarece opţiunea nucleară e în mâna noastră”.

Fiind cel mai mare creditor al SUA, China acum este în măsură să-i pună ştreangul de gât. Dar n-o va face! De ce, e lesne de înţeles: ar contrazice politica paşilor mărunţi. Preferă să „ţină mâna pe focos”, dându-i de înţeles celui din tabăra adversă că atunci când va arunca bomba va fi tragic pentru el. Iar pentru a nu face asta, îi solicită „partenerului” mici concesii. Concesii care, uşor, uşor ajung să-l sufoce pe adversar. Iar când lucrurile vor fi suficient de tranşate pentru a deveni iremediabile, puţin va conta dacă China va apăsa pe buton sau nu. Imperiul american va fi deja istorie. 
 
Poate vă întrebaţi ce înseamnă „apăsarea butonului”. E simplu: chinezii pot alege oricând să ceară plata datoriilor. Neavând banii, SUA ar avea două variante: ori să-i tipărească, aruncând dolarul în hiperinflaţie după „schema Mugabe” şi tăindu-şi craca de sub picior, ori să plătească „în natură”, adică să se recunoască morţi. Ar mai avea şi opţiunea războiului, însă diferenţele nu mai sunt atât de mari, iar lipitorile din spatele bugetului american vor face tot posibilul să evite un conflict deoarece asta le-ar expune propria corupţie şi incompetenţă.

Însă, până atunci, propaganda şi cheltuielile iraţionale se ţin lanţ. Aşa cum romanilor puţin le păsa că imperiul li se dărâmă teritoriu cu teritoriu pe măsură ce dezmăţul creştea în capitala Roma, la fel se întâmplă şi acum în SUA. Bugetul apărării va ajunge la aproape 900 mld anul viitor, de două ori mai m are decât în 2003! Vă imaginaţi că SUA cheltuişte cu armata aproape 1 tln. $??? Ce face cu toţi aceşti bani? Mai nimic. O mare parte se duc în propaganda complexului militaro-industrial şi cealaltă parte în profiturile tot mai groase a insiderilor. E corupţie pe faţă, dar cui îi pasă asta? Aferim, boierilor! Distraţi-vă cât mai puteţi. În scurt timp barbarii vă vor intra în case. Nu pentru a vă jefui sau a vă viola grăsancele, ci pentru a-şi recupera datoriile. Atunci se va vedea cu adevărat câte parale faceţi!

3 comentarii:

  1. Cu permisiunea dvs. aş avea câteva completări:
    1) Dacă SUA refuză plata datoriilor către China sau Japonia nu se întâmplă absolut nimic rău SUA! Pur şi simplu chinezii nu au cum să execute silit SUA!
    2)Masa fizicã de dolari este împărțită astfel: 1/3 pe teritoriul SUA, 1/3 pe teritoriul Federației Ruse (exact cum ați citit economia FRuse este dependentă de dolar) şi 1/3 pe restul mapamondului.Întreaga masă de dolari reprezintă doar 0.01% din cât ar avea nevoie economia mondială.Astfel că oricât ar tipări FED nu va exista hiperinflație.QEurile au avut succesul scontat dupa criza din 2007-2008 tocmai fiindca criza este una de lichiditate provocată artificial.QEurile ajută prin faptul că deblocheaza prin lichiditate piata ce e blocata.
    3)Atât timp cât Banca Poporului Chinez este o filială a BIS la Beijing, China este o colonie.
    Mulțumesc ptr ocazia de a-mi exprima punctul de vedere şi aşteptăm continuarea povestirii începute la Havana!

    RăspundețiȘtergere
  2. March 20, 2018: https://www.globalresearch.ca/us-planning-a-terrorist-false-flag-chemical-attack-to-justify-bombing-syria-russia-says-it-will-respond/5632791

    7 April 2018: a reported chemical attack was carried out in the Syrian city of Douma, with at least 70 people were killed by the attack.

    10 April: Syria 'chemical attack': Trump pledges 'forceful' US response.

    Coincidente...

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.usdebtclock.org

    http://www.debtdeflation.com/blogs/

    RăspundețiȘtergere