vineri, 4 mai 2018

Iluzia de a exista

Te retragi seară de seară în confortul căminului tău aşteptând ca prin intermediul televizorului sau al internetului să-ţi vină revelaţiile supreme, deciziile eliberatoare sau mai ştiu eu ce binecuvântare salvatoare. Cineva ţi-a înşurubat în cap ideea că de-acolo, dintr-una dintre cutiile pe care le ai în casă, ţi-ar putea veni eliberarea. Şi, seară de seară te pierzi între iluziile breaking news-urilor şi falsitatea „dezvăluirilor”. Zi de zi, seară de seară te droghezi cu iluzia unui ceva care va veni şi care, de fapt, nu va veni niciodată.

Te-ai gândit că nu eşti decât un puşcăriaş care-şi ispăşeşte pedeapsa? Spre deosebire de el, care-i ţinut cu forţa în carceră deoarece e conştient de situaţia sa, tu îţi execuţi cu stoicism pedeapsa. Seară de seară te-ntorci spăşit în celula ta, porneşti „cutia cu minuni” şi te droghezi cu iluzii. Exact cum ţi-a fost prescris. Iar dimineaţă te scoli grijuliu pentru a-ţi plăti meticulos tributul în muncă pentru privilegiul de a te întoarce în celula ta şi de a te droga cu iluzii.
Nu ţi s-a luat de această „fake life”? Nu realizezi că zi de zi te scufunzi tot mai adânc în mocirlă? Ai realizat că ai mii de prieteni virtuali şi niciunul real? Că toate reacţiile tale se canalizează spre virtual, acolo unde roboţei destoinici le analizează şi-ţi „prescriu” doza de drog necesară calmării tale? Ai înţeles că eşti prins într-un lanţ invizibil? Nu, n-ai înţeles şi nici nu vrei s-o faci!

Dacă mă-ntrebi ce trebuie să faci pentru a ieşi din capcană îţi voi spune că e simplu, dar că e nevoie de un efort monumental. Sună ambiguu, însă asta e realitatea. E simplu şi, în acelaşi timp complicat de ieşit din noroiul în care te scufunzi. N-ai nevoie de bani, n-ai nevoie de absolut nimic: doar de voinţă şi de luciditate.

Cel mai mare duşman al tău e propria ta izolare. Spre asta te conduce societatea actuală, spre izolarea de celălalt. În urma unui plan sau a unei întâmplări, societatea s-a atomizat. Absolut toate elementele concrete care reprezentau garantul unei sănătăţi sociale temeinice s-au transformat în iluzii. „Iubeşte-ţi aproapele!” s-a transformat în „iubeşte umanitatea!”. Aproapele e ceva concret, omul pe care-l ai în faţa ochilor. Umanitatea e ceva abstract, un praf în ochi. Astfel se ajunge aberant să te fereşti de aproapele tău, chiar să-l urăşti, calmându-te cu iluzia că „iubeşti umanitatea”. Vei şti oare vreodată că această „umanitate” în realitate nu există? Sau, mai bine spus, că drumul spre „umanitate”, indiferent ce-o fi ea, nu poate trece decât prin „aproapele” tău?

Exemplul pe care şi l-am dat e reprezentativ pentru fiecare aspect al vieţii tale. Ţi se spune să-ţi faci treaba bine. Te-ai întrebat însă vreodată dacă treaba aia te reprezintă cu ceva? Te-ai întrebat dacă treaba aia e cu adevărat a ta? Te calmezi spunându-ţi că o faci „doar pentru bani”. Dar banii la ce-ţi folosesc? Ca să trăieşti bine, după cum spunea un circar recent? Ştiai că nu de bani ai nevoie pentru a trăi? Poate-ţi spun o noutate, însă repet, nu banii sunt cei care te fac să trăieşti. E o iluzie care ţi-a fost întipărită eronat în minte. Dacă banii ar fi responsabili pentru viaţă, am avea o groază de nemuritori printre noi. Şi-atunci?
 
Şi-atunci o luăm de la capăt: ştiind că eşti sclav şi, în acelaşi timp, condamnat la propria-ţi puşcărie, ce e de făcut? E simplu: ieşi din izolare! Încearcă să-l vezi pe cel de lângă tine, să-l înţelegi, să-l asculţi cu adevărat. Şi el e ca şi tine: un alt sclav condamnat inconştient de situaţia în care se află. Diferenţele dintre voi sunt iluzorii dacă ai puterea de a trece de „blocajul” reprezentat de bani. Înţelege că în cazul în care diferenţa dintre voi e dată doar de bani, atunci nu e nicio diferenţă! Secretul e că, în momentul în care aţi reuşit să depăşiţi falsa barieră dintre voi, aţi reuşit împreună să rupeţi o bucată din infamul lanţ. Pe măsură ce-ţi descoperi aproapele, te apropii din ce în ce mai mult de tine reuşind să te eliberezi. E un secret pe care societatea de azi nu vrea să-l ştii. Ea te vrea acolo, lângă cutiile care-ţi sunt drog şi, în acelaşi timp, puşcărie.

8 comentarii:

  1. buna ziua ! pot pune pe facebook postarea dvs. ? de fapt link-ul catre aceasta ? multumesc, zi buna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, se poate. Oricum am pus-o si eu pe FB.

      Ștergere
  2. Eu cred ca ne-am indepartat de Dumnezeu.Cati se mai roaga inainte de masa?Cati mai dau de pomana?Cati mai au un "memento mori"?Daca il regasim pe Dumnezeu si ne sacralizam existenta il vom regasi si pe aproapele nostru.

    RăspundețiȘtergere
  3. Referitor la ultimele 2 postari... nu se va intampla ceva de la sine. Daca nu vin catastrofe, razboaie, incapacitate de plata a pensiilor si salariilor oamenii se vor descurca individual. Elita continua sa fure, cei in putere vor emigra iar restul se vor descurca cu putinul care il au si vor privi la emisiunile de divertisment.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Pe măsură ce-ţi descoperi aproapele, te apropii din ce în ce mai mult de tine reuşind să te eliberezi."
    Se poate detalia putin cheia prezentata in final?

    Pana la aceasta fraza inteleg ca sclavia (munca contra bani pentru plata hrana+chirie+internet 3G etc.) e de neinlaturat, dar ca putem sa eliminam macar barierele ce ne fac sa suferim de sclavie in mod individual, in izolare. Cu ce ne ajuta daca ne stim sclavi neputinciosi de autoeliberare, dar suferind “la comun”?
    Cum sa te eliberezi apropiindu-te de sclavul de langa tine? Ajung la intrebarea lui Marin Preda referitor la versurile Internationalei „Și dacă o să vă uniți rob cu rob, ce-o să fie?“
    Ideal ar fi sa schimbi robia in libertate. Vrei sa spui ca vei fi liber interior sa te apropii de cine vrei, incalcand doar unul din principiile morale ale inrobirorilor, desi vei continua sa stai in lanturi exact la fel?

    Pentru cine face parte din sistem (munceste pentru sistem, traieste cat si din cat ii permite sistemul sa traiasca), catastrofele nu vor schimba modul de viata, nici relationarea dintre oameni. In loc sa traiasca saracacios si bolnavicios cu ochii atintiti individual la divertisment, se vor uri fatis presati de nevoile comune pe care sistemul nu le va mai carpi sub nicio forma. Nu vor descoperi compasiunea ci ura individuala si/sau la comun. Asta pentru ca avem abilitati nule de comunicare/relationare, caile psihice sunt formate si batatorite DOAR in acest sens. Cand i-ai taiat celui dependent portia de drog, nu se va scutura si te va recunoaste subit ca frate. Poate doar din punctul de vedere specific lui Cain.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sclavia este posibila datorita indiferentei si prostiei. Unii nici nu inteleg iar altii desi inteleg nu vad ce pot face iar altii profita. Constientizand problema in numere mari apar o intelegere comuna si se naste aderenta pentru o solutie comuna si coerenta.

      Ștergere
    2. Realitatea adauga inca un ingredient indiferentei si prostiei: inechilibrul de putere. Daca tu vrei sa faci o treaba cinstita si constati ca ai de platit "n" taxe, ca ti se pun pe fata sau neoficial recunoscut "n" bariere, ca companii straine sunt ferite de plata acelor "n" taxe (sau ca nu se aplica nicio lege care sa le traga la raspundere, in timp ce tu esti executat public, linsat mediatic etc.) neindiferenta si inteligenta, forta ta creativa la ce au folosit?

      Daca tu ai, poate, o ocupatie culturala pentru ca asta a fost darul tau de la Dumnezeu, valorificat de tine prin efort, dar nu corespunzi agendei celor ce activeaza cu granturi $oro$, si esti maculat/linsat de "vectorii sociali/media" respectivi, care au audienta online si pot teleghida multimea de tefelisti iubitori de telecomenzi "spontane" primite via fakes-book, cam cum poti contracara valul de dejectii ce-ti vor urla trisilabic DE-MI-SIA! (desi are "decat" 4 silabe)?

      Poti incerca evitarea sclaviei, dar caderea sau recaderea in ea e datorata de prea multe ori "indiferentei si prostiei" altora, nu neaparat ale tale.

      Ștergere