luni, 19 noiembrie 2018

Prăbuşirea pieţei auto

În septembrie vânzările globale de automobile au scăzut cu 23%(YoY). În octombrie, „doar” cu 7%, însă am avut o premieră absolută: scăderea vânzărilor în China. Ţineţi cont că aceasta se petrece pentru prima dată în ultimii 30 de ani.

Lucrurile însă nu arată nici pe departe realitatea. Când ne uităm pe aceste cifre trebuie să înţelegem că toţi producătorii recurg la tehnici de „fake sales” pentru a da bine în cifre. Astfel, scăderile pe care le afişează sunt mult mai mici decât în realitate. Însă nu poţi abuza la nesfârşit de tehnicile menţionate. După ce-ai terminat de umplut parcurile logistice, după ce-ai burduşit parcurile dealerilor, la un moment dat nu mai ai unde să-ţi depozitezi junk-urile şi astfel eşti obligat să priveşti în faţă dezastrul.

Cam asta e ceea ce urmează pentru întreaga industrie auto. În ciuda scăderii voite a fiabilităţii autovehiculelor, producătorii nu mai reuşesc să împingă vehiculele noi în piaţă. Tocmai slaba fiabilitate a produselor livrate, complexitatea extremă şi costurile piperate de întreţinere sunt duşmanii care-i fac să-şi piardă clienţii. Dacă punem faţă în faţă autovehiculele produse acum 15-20 de ani cu cele actuale vom observa că parametrii tehnici nu diferă prea mult. Consumul real de combustibil este, în mare, acelaşi, iar poluarea, aşa cum am văzut în scandalul „Dieselgate”, e cam tot aia. Despre parametrii dinamici la fel, n-avem mari revelaţii în ceea ce priveşte acceleraţia sau viteza maximă. Avem însă o scădere consistentă a cantităţii de tablă în favoarea plasticului, o degradare teribilă a calităţii materialelor utilizate. Singura diferenţă vizibilă este cea de design.

Toate acestea, puse cap la cap, îi fac pe consumatori fie să nu-şi mai vândă autovehiculele vechi, fie să fie tentaţi să-şi cumpere mai degrabă o maşină veche, mult mai ieftină şi mult mai solidă.

Scăderile accentuate de vânzări se manifestă şi în Germania unde, suplimentar, statul exercită o presiune infernală asupra consumatorilor pentru schimbarea parcului auto. În încercarea disperată de a impulsiona vânzările de maşini noi, autorităţile germane au pornit o vânătoare de vrăjitoare împotriva diesel-ului. Sperau astfel că vor da un nou impuls producătorilor locali în vânzarea de făraşe cu benzină sau hibride. Aiurea! Nemţii sunt reticenţi în a-şi schimba maşina. Mai mult, nu sunt dispuşi să renunţe la diesel, iar asta se vede în multitudinea de procese deschise împotriva autorităţilor locale care au interzis circulaţia maşinilor diesel în interiorul oraşelor. Şi cum la ei justiţia merge mână în mână cu statul, procesele se pierd, dar consumatorii, după ce pierd procesul, iau cu asalt statul cerând despăgubiri pentru că a fost permisă comercializarea autovehiculelor poluante. Iar aici treburile sunt greu de cosmetizat întrucât odată ce ai recunoscut că ai permis vânzarea rahatului, trebuie să-ţi asumi cumva asta. Un subterfugiu a fost o schemă de compensare la achiziţia unui autovehicul nou(ceva gen programul rabla de la noi), dar posesorii de autovehicule diesel nu sunt mulţumiţi deoarece aceştia, la achiziţie, au plătit mai mult decât varianta pe benzină. Aşa a apărut ideea unei asociaţii de a cere statului despăgubiri în vederea înlocuirii motorului diesel al maşinii proprii cu unul cu benzină.

La cum arată lucrurile, nu se văd mari realizări în industria auto. Scăderile vor continua din ce în ce mai accentuat, iar forţarea trecerii la „noile” tehnologii electrice ar putea rezerva surprize de proporţii pentru producătorii tradiţionali. Dat fiind faptul că tehnologia electrică e mult mai simplă, investiţia într-o fabrică de la zero e şi ea suportabilă. Probabil n-aţi auzit de Nio, concurentul chinez al lui Tesla. N-aveaţi cum, e proaspăt pătruns în liga mare. La fel ca în cazul Nio, vă puteţi trezi peste noapte cu un atelier local care vă propune o maşină electrică ieftină, cool şi mult mai OK decât cea a unui producător tradiţional. Exagerez, desigur, dar tehnologia electrică e atât de simplă încât, cu excepţia caroseriei, îţi poţi construi maşina acasă.

Ceea ce vedem în industria auto e doar vârful unui teribil dezastru economic generat de o doctrină economică fantezistă bazată pe ipoteze false. Şi care a ajuns la punctul final al ficţiunii, punct în care, de obicei, scapă cine poate.

sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Altă rezoluţie ticăloasă împotriva României!

Ştiu că n-aţi aflat, aşa că vă anunţ cu mândrie că Parlamentul European a mai adoptat o moţiune cu cântec. Cică statele membre trebuie să instituie un control mai strict al exporturilor de arme. Corect, am spune, e chiar necesar ca armele să nu mai ajungă pe mâna oricăror descreieraţi ai planetei.

Numai că, ce să vedeţi, dintre toate statele membre, bravii croitoraşi europeni au găsit şi oile negre, anume România şi Bulgaria. Cică noi n-am reuşit să instituim un control strict al exporturilor şi de-aia ar trebui să fim sancţionaţi. Iată cum golănia devine o mizerie ticăloasă.

miercuri, 14 noiembrie 2018

Ticăloşia europeană şi prostia autohtonă

Aşa cum estimam la începutul săptămânii, România intră într-o zonă neagră în care cozile de topor servind interese absolut străine de ţară joacă pe faţă împotriva noastră. Dacă în urmă cu câţiva ani „a fost nevoie să moară oameni” pentru ca oligofrenul naţional să aibă „guvernul meu”, de data aceasta nu se mai foloseşte tactica incendierii unui club, ci aceea a incendierii unei ţări. Nu e posibil ca reprezentanţi ai ţării, coordonaţi de Plăvan via servicii secrete, să se unească „în cuget şi-n simţiri” pentru a da o lovitură crâncenă intereselor naţionale doar din dorinţa de a acapara puterea.Putere pe care, după cum veţi vedea în continuare, n-o iau pentru ei.

joi, 8 noiembrie 2018

Conspiraţia ilegitimilor

Constatarea conflictului de natură constituţională între Guvern şi ICCJ ar trebui să genereze scoaterea securistei(„şefa structurii de securitate”) Tarcea din magistratură şi începerea urmăririi penale împotriva sa. Refuzul de a aplica o lege doar pentru că „aşa vrea pălăria ei de sistemistă” este un fapt de o gravitate excepţională. Ce aşteptări să ai de la un magistrat care refuză să pună o lege în aplicare doar de dragul unei execuţii politice?

marți, 6 noiembrie 2018

Poveste cu un ceas

De la bunicul mi-a rămas moştenire un ceas Patek Philippe. Din ce-mi spunea, dăduse pe el foarte mulţi bani, dar destul de în linie cu preţurile din acea vreme. E un ceas simplu, superb şi care, datorită metalelor preţioase din care e făcut, continuă să arate impecabil şi să funcţioneze perfect în prezent. De altfel, e ceasul pe care-l iau când trebuie să particip întâlniri importante. Nu-i un ceas obscen, menit a-i lua faţa interlocutorului, ci un ceas discret, dar care mie îmi dă foarte multă încredere.

duminică, 4 noiembrie 2018

Mitul maşinii germane

Nu cred că există eroare mai mare de gândire decât arhetipul mental numit „maşina germană”. Dacă ar fi să facem un sondaj, probabil că peste 80% dintre cei întrebaţi ar fi de acord că cea mai bună maşină e cea făcută de nemţi. Românaşii noştri, de la ţigan valutist până la 'telectual cu ştaif, de la vlădică la opincă, toţi au implementat în cap mitul maşinii germane. Iar mult prea cinstiţii nemţi profită până la refuz de această adevărată boală mentală a românului.

joi, 1 noiembrie 2018

A trebuit să moară oameni - faza pe justiţie

După achitarea Marianei Rarinca, DNA a făcut recurs în anulare cu o motivare de tot râsul. Cică o judecătoare din complet s-ar fi răzbunat pe şefa de atunci a ICCJ din cauză că n-ar fi acceptat-o la Înalta Curte. Iar ca dovadă a apărut „pă surse” un clip anemic în care respectiva judecătoare abia îngăima două vorbe irelevante într-un interviu. Atât. Suficient pentru sistem pentru a declanşa jihadul. Aleator(cum o fi aleatorul ăsta?), completul de judecată compus din Ana Maria Trancă şi Dorel Matei o execută pe Rarinca: trei ani de închisoare cu suspendare. Motivul real al întregii tevaturi era cât se poate de limpede. După ce fusese achitată, cazul Rarinca era o mizerie mult prea mare pentru doamna şăfă de la ICCJ. Mai mult, Rarinca făcuse absolut aiurea puşcărie în timpul urmăririi penale, astfel încât se putea îndrepta împotriva sistemului pentru represiune nedreaptă. Iar sistemul, pentru a o potoli, i-a tras o smetie prin cei trei ani cu suspendare. Acum totul se tranşează la CEDO.