luni, 25 martie 2019

Democrația ticăloșilor

Iată că s-a încheiat și cea mai mare circotecă a istoriei SUA, anume ancheta specială a procurorului Mueller privind influențarea alegerilor de către Rusia. Orice om cu scaun la cap s-ar prăpădi de râs când ar citi ipotezele de la care s-a pornit și acuzațiile care s-au adus. O totală deviere de la realitate, care însă a costat enorm.

De-a lungul investigației, tiripliciul Mueller a intervievat peste cinci sute de martori, a obținut aproape patru mii de mandate și citații și a făcut vreo treisprezece solicitări către guverne străine în vederea strângerii probelor. Care probe au condus la chestii halucinante: că unul din echipa lui Trump, de frica anchetei, a ascuns că s-a întâlnit cu un oficial rus, că altul ar fi mințit sau că Trump a fost în tinerețe cam curvar. Per total, numai chestii „groaznice”, de parcă ar fi fost lucrate de Ciorduța.

Raportul Mueller e incapabil să acuze de ceva. Pur și simplu, Gigel ăla a păpat o căruță de bani fără să facă nimic. Mă întreb sincer, dacă i s-au alocat acele imense fonduri pentru a demonstra o prostie de asemenea dimensiuni, de ce oare nu se alocă fonduri investigării intruziunii fantomei lui Barbă Neagră în alegerile americane. Nu de alta, dar e la fel de plauzibil.

Ceea ce rămâne din toată această afacere e poziția descoperită a flașnetelor aruncătoare cu căcat. Scânteia capitalismului - Washington Post(bine i-a zis Constantin Gheorghe), Neo-Izvestia - New York Times, TVR - CNN și toate celelalte instituții media au demonstrat cu vârf și îndesat că nu sunt nimic altceva decât o extensie a statului subteran care parazitează societatea. Chiar dacă „au fost dovedite”, asta nu e nimic, cum n-a fost nici la noi nimic atunci când, în 2009, băsescu a băgat gaz în toți acoperiții pentru a fi reales. Chiar dacă asta s-a lăsat cu paradirea iremediabilă a ceea ce s-a numit presă scrisă, propaganda a migrat-o către net.

Ceea ce vedem în SUA e spectacolul jalnic al propagandei scăpate de sub control, al imbecililor otrăviți care chiar cred ceea ce li s-a turnat în ureche. Așa cum pe-aici sunt imbecili care sunt gata să se detoneze din motive de „neconstituționalitate” și „control politic” generate de celebrele Ordonanțe 13 și 7, la fel și în SUA, o târlă de imbecili au pus botul la spectacolul macabru instrumentat de FBI. Să ne reamintim totuși că FBI este instituția care-a pus în scenă la noi farsa DNA, care-a ținut-o în brațe pe nulitatea Koveși și care-a sponsorizat toată propaganda dezgustătoare la adresa acestui serviciu. 

Văzând cum a lucrat „echipa Mueller” poate c-ar fi timpul să vedem ce are de spus ticălosul care-a pus la cale întreg spectacolul, ex-directorul FBI, James Comey. Într-un editorial din  New York Times, spune că n-are habar de concluziile raportului și nici nu-l interesează care-s acestea, ci că, pentru el, e important să constate că justiția lucrează corect. Păi cum, băi, ticălosule, după ce-ai otrăvit lumea, după ce ai inundat media cu acuze abracadabrante, acum stai liniștit și zici că te mulțumește că justița lucrează? Nu merge așa, cocoșel!

Practic, dacă justiția americană ar lucra într-adevăr, ar trebui ca de-abia de-aici înainte să se vadă. S-au cheltuit aiurea niște bani mulți pe acuze mincinoase ceea ce ar trebui recuperat. De asemenea, ar trebui investigat cum de comisia tiripliciului Mueller nu s-a atins o iotă de democrați. Asta deoarece, dacă ar fi să demonstrăm relații cu rușii, abia de-acolo ar fi trebuit să se înceapă. Însă lăbuță ăla de Mueller a fost și el un prostovan scos la lumină de statul subteran și pus să o facă pe dehontologul. 

Nu trebuie uitat că întreaga investigație a parazitat mandatul lui Trump, blocând de mult prea multe ori funcționarea Casei Albe. Practic, tot ceea ce s-a întâmplat a fost o formă mascată de presiune exercitată ilegal de statul subteran. Până când ilegitimii conducători de facto ai SUA nu și-au așezat cozile de topor în funcțiile cheie nu s-au lăsat, iar Mueller a fost folosit pe post de berbece. Degeaba acum s-a pronunțat ticălosul că n-are de adus nicio acuză, programul politic al lui Trump a fost deturnat, iar întregul mandat i-a fost făcut franjuri.

Cu alte cuvinte, asta e democrația: ori mergi pe dunga desenată de ăia care conduc în realitate, ori ești supus unor presiuni aberante până când revii pe dungă. Altfel, dacă te încăpățânezi, poți afla precum Kennedy că glonțul e al naibii de rece.

sâmbătă, 23 martie 2019

Până aici, ticălosule!

O să încep abrupt prin a afirma că nu sunt adept al unirii cu Basarabia. Mai precis, nu acum. Ca să înțelegeți și mai bine cât de tranșant sunt în opinia mea, vă voi spune că dacă mâine s-ar face un referendum pentru unirea cu Basarabia, eu aș vota împotrivă. Nu-s cinic și nici vreun tembel înfierbântat. Îmi place să mă consider un om cu picioarele pe pământ, care preferă o judecată corectă în locul unei acțiuni instinctuale.

Am mai multe motive pentru a mă opune unei uniri cu Basarabia, cele mai importante ținând de modificarea structurii etnice de-acolo - operată de către Stalin - dar și a concepțiilor românilor de-acolo care, după o intensă propagandă întinsă pe patruzeci de ani, n-au cum să vadă unirea cu țara ca pe o opțiune viabilă. În aceste condiții, unirea Basarabiei cu România ar avea toate șansele să se constituie într-un dezastru pentru țară, aducând după sine grave probleme care ne-ar putea fi fatale.

Acestea fiind spuse, o să trec direct la dandanaua oligofrenului național. Mie, așa antiunionist de moment cum sunt, nu mi-a trecut niciodată prin cap că am avea de-a face cu două popoare. Sau cu două națiuni, cu două limbi, cu două orice. E un tembelism fără margini. Orice om care are toți boii acasă știe că atât în stânga cât și în dreapta Prutului e vorba de același popor care vorbește aceeași limbă și care trăiește pe același pământ al aceleiași țări. Când cele trei provincii istorice se aflau sub stăpâniri diferite - și asta, din nefericire, s-a tot întâmplat în istoria noastră - aveam de-a face cu un singur popor, atât de unitar încât nicio tentativă de asimilare nu a reușit.

Spune Vlahuță atât de frumos: „Am fost trăit, pe vremuri, în graniți mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins- noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și-a trebuit- ca sa putem trăi- să ne mai strângem tara, și de la miazănoapte și de la răsărit.” Asta însă n-a însemnat nicipodată că cei rămași în afara granițelor vremelnice n-ar fi tot „ai noștri”.

Așadar, ca politician al României, nu poți avea la nivel oficial decât o singură opinie, anume cea normală: există un singur popor român având o singură țară. Chiar dacă poate părea paradoxal, asta nu implică nicio revendicare teritorială. Pot accepta că istoria ne-a jucat un renghi, pot semna tratate de pace în care să nu revendic teritorii însă niciodată nu-mi poate fi permis să pronunț „două popoare” pentru că așa ceva nu există, fiind o invenție a propagandei sovietice. La fel ca și acea aberantă „demonstrație” conform căreia româna se trage din rusă. 

Să auzi însă de la președintele țării exprimarea „cele două popoare” atunci când e interpelat despre unirea Basarabiei cu România e mai mult decât o simplă prostie și, din punctul meu de vedere, se înscrie în categoria infracțiunilor de înaltă trădare. Însă, celor care acum sunt înfierbântați, le voi spune că nu le înțeleg înfierbântarea. Nu suntem la prima infracțiune de înaltă trădare comisă de către Plăvan. Mai țineți minte vizita prietenească din Ucraina în care n-a deschis subiectul drepturilor minorității române de-acolo și, mai mult, n-a vrut să se întâlnească cu reprezentanții românilor? Aia ce-a fost, oare nu tot înaltă trădare?

Cred că ar trebui să tăiem o dată pentru totdeauna coada câinelui și să ne recăpătăm cel puțin demnitatea. Oficial România e obligată să-și protejeze poporul indiferent unde se află. Din poporul român fac parte cetățenii români ai Republicii Moldova, mult prea asupriții români din Ucraina, cei din Banatul Sârbesc, dar și multitudinea de români care se află prin Italia, Spania, Germania, Canada, SUA s.a.m.d. Poporul român este unul și indivizibil. Afirmarea apăsată a unicității sale, indiferent de contextul istoric, ține de demnitatea noastră și cred că a venit timpul să redevenim demni.

De-aceea, în ciuda faptului că acum sunt împotriva unirii Basarabiei cu România, consider că molusca incompetentă din capul statului trebuie aruncată cât mai repede la groapa de gunoi a istoriei. Orice poate fi subiect de negociere. Însă poporul, familia și propria identitate niciodată! De-aceea cred că trebuie făcut cât mai repede ceva, în sensul eliminării cât mai rapide a inutilului. Acest trădător e o pată, o flegmă pe obrazul țării, iar situația jenantă în care ne aflăm trebuie rezolvată cât mai rapid.

Și, pentru a fi și mai clar înțeles, afirm, de asemenea, că toți cei care ignoră această stare de fapt se fac la fel de vinovați de înaltă trădare întrucât devin complici cu inutilul oligofren. E timpul să facem o listă a trădării și să încercăm să-i eliminăm cât mai rapid pe acești imbecili de pe scena politică pentru a nu ne mai influența negativ viețile.

vineri, 22 martie 2019

În spatele unor accidente

Nu pot să nu mă uit spre dezastrul numit Boeing 737 Max fără să constat ceea ce toată lumea vorbește, anume că a fost alungit aberant și că n-ar fi trebuit să apară. E simplu să vorbim acum, la spartul târgului, despre toate aceste probleme. Dezastrele deja s-au produs, astfel încât acum nu putem decât să constatăm și să inventariem.

În mod normal, Boeing ar trebui să reia totul de la zero și să proiecteze o aeronavă comercială adaptată vremurilor de azi. Poate vă întrebați de ce n-a făcut-o până acum. Răspunsul e de-a dreptul banal: din rațiuni economice. De ce să investești bani în cercetare în condițiile în care ai deja un design perfect funcțional care, în timp, și-a dovedit fiabilitatea și siguranța. Este tipul de judecată considerată „sănătoasă” în zilele noastre. 

În acest mod „sănătos” de a gândi ar trebui să căutăm toate problemele Occidentului în general și ale SUA în special. Fuga nebună strict după profit, pe fondul superficializării tuturor factorilor de decizie, sunt pietrele de moară legate de gâtlejul sleit al unei economii care abia se mai mișcă. Va avea oare Boeing puterea să reia totul de la zero?

Poate ar trebui să ne uităm în ograda principalilor lor concurenți, Airbus. Nici acolo lucrurile nu sunt tocmai verzi. Airbus A380 e mai degrabă un eșec, o construcție megalitică a prezentului pentru care interesul a fost manifestat doar în segmentele marginale ale pieței. Chiar dacă avionul reprezintă un succes al tehnicii, fiind proiectat de la zero cu scopul precis de a satisface cererile din ce în ce mai mari de transport, mie personal mi se pare un eșec comercial. Un eșec de care e responsabil, în special, „peticitul” 737 Max.

Există însă un jucător pe care nu-l vede nimeni întrucât toți ochii sunt ațintiți la lupta dintre Airbus și Boeing. Se numește Comac C919 și primul său zbor comercial este programat în 2021. Este proiectat de la zero, a fost supus unor teste intense și este rezultatul unui program strategic demarat în 2008 de autoritățile chineze. Pe moment, Comac C919 are comenzile asigurate de liniile aeriene chineze.

De ce-l aduc în atenție e limpede pentru oricine. Și pe teritoriul transporturilor aeriene se întâmplă ceea ce ce vedem la tot pasul: în economie, în politică, în industria militară. În timp ce „jucătorii dominanți” sunt sleiți de luptele din ce în ce mai aprige, la umbra acestor giganți se ridică viitorii lideri: mai mici, mai agili, mai optimizați. De-aceea vă rog să nu pierdeți prea mult timp cu scandalurile de la Boeing sau Airbus. Stelele viitorului trebuie căutate în Asia.

joi, 21 martie 2019

Sistemul creditului social

Foarte mulți dintre cei cu care intru în contact s-au arătat interesați despre sistemul creditului social din China și m-au rugat să le explic modalitatea de funcționare. Ce-i drept, de mult vreau să abordez subiectul, dar, prins cu diverse alte evenimente, l-am tot amânat.

miercuri, 20 martie 2019

Cenzură și manipulare

Probabil știți că am fost blocat pe Facebook. Este a treia oară când o iau și-o iau absolut aiurea. N-ar trebui să mă deranjeze prea mult, dar, în realitate, mă deranjează. De ce? Pentru un lucru care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: platforma asta a ajuns să conteze nejustificat de mult pentru noi.

Nu știu dacă arhitecții sociali s-ar fi gândit că omul poate ajunge să fie modelat atât de ușor. Nici nu mai contează asta. Certitudinea e că, prin propagandă și deturnări dibace, am ajuns cu toții o masă ineptă, care suferă acolo unde nu trebuie și care, în mod aproape imbecil, ignoră lucrurile esențiale.

marți, 19 martie 2019

Blocat 3 zile

Am fost blocat timp de 3 zile pe FB din cauza profilului Calota Mihai. În cazul în care îl aveți pe individ în listă sau dacă vă dă târcoale blocați-l!

P.S. Îi rog pe cei care au FB (incă) să anunțe blocarea contului meu. Mulțumesc!

Torționarii de ieri și de azi

În 17 decembrie 1954, călăul obsedantei închisori de la Pitești, torționarul Eugen Țurcanu, a fost lichidat de plutonul de execuție. Monstrul de la Pitești a fost omorât de chiar cei care-i dăduseră mână liberă și care ajunseseră să fie îngroziți de atrocitățile comise în numele ideologiei pe care-o serveau. Imaginați-vă totuși că, un sistem profund inuman, implementat cu forța în România, s-a îngrozit într-atât de rău încât a decis condamnarea la moarte a celui care a efectuat cele mai crâncene spălări pe creier din istoria României și, probabil, a lumii.

duminică, 17 martie 2019

Șî eu

Iată că țivilii oculți mai jucară o festă sub forma „cică protestului” pentru autostradă. Totuși, cam cât de idiot trebuie să fii pentru ca, din dorința de a avea o autostradă, să protestezi oprindu-te din mers? Mă rog, cam totul face parte din același scenariu absurd în care patronul își obligă salariații să participe la grevă. Dar dacă s-a deschis discuția, de ce oare n-am continua-o în profunzime, pentru a înțelege cu adevărat care-i socoteala.

joi, 14 martie 2019

Millennials și ceea ce vine

Millennials reprezintă generația-experiment, piatra definitivă de hotar între trecutul oarecum normal și viitorul deviant. Întreaga generație a avut rolul de testare a teoriilor subjugării. Scopul acestora a fost acela de a construi „omul nou”, perfect înrobit, reactiv atunci când trebuie și uniformizat social. Este cumva comunismul construit din interior, modelat strict psihologic.

miercuri, 13 martie 2019

Cealaltă lume

Cu Mișu(nume fictiv) mi-am împărțit mare parte a copilăriei și adolescenței. Am fost la aceeași școală, la același liceu, am alergat împreună după puștoaice, prima beție ne-a prins împreună s.a.m.d. În mod inexplicabil, după liceu, drumurile noastre s-au despărțit. Pur și simplu nu ne-am mai văzut. El alesese o carieră militară, eu una mai apropiată de idealul pe care-l visam.

duminică, 10 martie 2019

Neotributul

Dacă nu știați care-i miza cu „agresiunile” rusești care se înmulțesc precum pricii pe câine, cred că e timpul să înțelegeți. După o propagandă acerbă în care rușii au fost identificați și arătați cu deștu până și-n pesta porcină, vine „eliberatorul” și ne spune că, iată, el e cel care ne protejează. Până acum cică a făcut-o benevol.

sâmbătă, 9 martie 2019

Mafia de la ANSVSA

În urmă cu vreo două luni s-a descoperit somon cu Listeria. S-a făcut ceva tam-tam, dar s-a pus batista pe țambal. N-a trecut mult și un alt sortiment de somon a fost detectat cu aceeași bacterie. Oare cum naiba, după prima alertă alimentară nimănui nu i-a trecut prin cap să blocheze întreg somonul existent în galantare pentru analize?

Înțeleg că amenda pentru magazinul surprins se ridică, în cel mai rău caz, la câteva mii de euro. Imaginați-vă ce impact poate avea o asemenea amendă derizorie pentru un supermarket care vinde de câteva milioane de EUR/zi. Cu siguranță nu doar că nu simt, dar nici nu cred că bagă în seamă. În mod normal, pentru o asemenea problemă, magazinul în cauză ar trebui închis câteva zile, făcută o dezinfecție temeinică, refăcute analizele personalului care intră în contact cu acea marfă s.a.m.d. La noi nici măcar nu se închide raionul unde s-a constatat problema!

vineri, 8 martie 2019

Dincolo de dosarele celebre

Cică Portocală și Lucică au dat-o-n gât pe intangibilă. E un deranj maxim deoarece, pentru a scăpa mai ieftin, aceeași strategie va fi folosită de toți torționarii DNA. Cel de-al doilea dosar care i-a fost deschis lui Koveși este unul dintre multele care-și așteaptă rândul.

În fapt, riscul pe care-l întrevăd în ceea ce privește Secția pentru Investigarea Magistraților este blocarea acesteia în dosare având-o în centru pe zeița anticorupție. Într-adevăr, abuzurile comise de aceasta sunt atât de multe încât e posibil să vedem sute de dosare instrumentate pe numele ei. Însă nu trebuie uitat că Koveși e doar vârful aisbergului.

luni, 4 martie 2019

De unde ne mai putem lua aurul?

De fiecare dată când cineva încearcă să ia o decizie în direcţia unei mai mari suveranităţi financiare a României e contracarat cu violenţă de vocile BNR. Există chiar şi o platformă online - Opinii BNR - de unde se instrumentează atacuri împotriva opiniilor care, din ce în ce mai vocal, cer o mai mare suveranitate monetară a ţării.

O să abordez azi subiectul la modă: aurul. Cei care-mi citesc blogul de mai mult timp îmi ştiu opinia legată de aur, anume că acesta nu e o valoare în sine, ci are o valoare simbolică datorată unui complex cultural al omului. Însă, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că, indiferent de credinţele noastre, aurul se tranzacţionează pe bani, reprezentând un vehicul de conservare a averii. Aurul pe care Banca Naţională îl are în rezervă reprezintă aproximativ a zecea parte din rezervele lichide, adică o cantitate aproape neglijabilă. Se pune astfel întrebarea logică legată de oportunitatea păstrării a jumătate din rezervă la Londra. De ce?

duminică, 3 martie 2019

Nu mai Plânge Turtu/ Cu lacrimi de formă/ Digi nu e moartă/ Digi se transformă

La cum se văd lucrurile, în divizia media a Digi e jale. Se concediază la greu, se scad salariile, se face curăţenie. Totul în linişte, de parcă s-ar ascunde ceva. Din când în când, câte unu' dintre cei ejaculaţi(vorba lu' Vanghelie) mai izbucneşte în câte-o postare pe Facebook, dar aşa, cu mănuşi. Probabil contractul e atât de restrictiv încât, dacă a călcat strâmb, îşi ia o belire de n-o poate duce.

Ultimul care şi-a publicat necrologul e Turturică. Într-o jălanie patetică, distribuită, între alţii şi de Caramitru ăl mic, marele jurnalist ne bagă-n ceaţă cu marile sale realizări, cu profilul pe care-l are de coadă de bardă luptătoare şi alte asemenea aberaţii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume, găseşte cauza supremă: „ruşii e dă vină!”.

S-o bagi p-asta cu ruşii în condiţiile în care pe administratorul covergii la care prestezi îl cheamă Serghei Bulac, mi se pare cam ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Dar să lăsăm puţin amănuntele spumoase pentru a înţelege cam care sunt cauzele.

M-am uitat diagonal pe cifrele preliminare ale Digi. Evident că s-a făcut un mare tămbălău pe tema „creşterii fabuloase a veniturilor” deoarece compania a depăşit 1 mld. EUR. Cifra e de-a dreptul hazlie. În 2017 Digi avea venituri de peste 900 mld EUR, adică „tot pe-acolo”. Mai precis, creşterea veniturilor a fost de 13%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 15%. Asta în condiţiile unui an de boom economic. Îngrijorătoare e însă creşterea costurilor de finanţare cu peste 65%. Şi dacă tot am ajuns aici poate că ar fi cazul să observăm că totalul datoriilor a crescut cu peste 17%! Asta înseamnă că gradul de îndatorare al companiei ajunge pe undeva pe la 75%, adică se cam apropie de limita de la care creditorii încep să-ţi cam bată la uşă. Dacă vom studia evoluţia indicatorilor specifici(ARPU&RGU) vom observa cifre preponderent stagnante, influenţate pozitiv de achiziţia Invitel.

În mare, aşadar, treburile nu stau deloc roz în curtea companiei mamă a UM-urilor propagandistice. „Divizia Propagandă” e una mult prea halitoare de bani, în condiţiile unor audienţe modeste. Singurul lucru reuşit de propagandiştii de la Digi a fost acela de a-şi crea o masă infimă, dar radicalizată de spălaţi pe creier. Asemeni TVR-ului, Digi a recuperat toate deşeurile media cu pretenţii gen Vijulie, CTP sau mult prea plângăciosul nostru Turturică.

La cum arată cifrele şi la perspectivele economice incerte e clar că Digi e obligată să-şi facă o curăţenie temeinică în ogradă. Valul de restructurări din divizia-păduche, cu siguranţă va continua. Nu cred că Digi va mai avea puterea să dea bani pentru Divizia A, astfel încât posturile sale de sport vor redeveni unele statice, de retransmisie a confruntărilor sportive ieftine. Posibil să mai şi reducă din ele. În ceea ce priveşte Digi24, nu-mi dau seama dacă mai are sens să-l ţină în condiţiile unor audienţe anemice. Şi-aici probabil singura schemă de supravieţuire este cea a unui „low cost” cu ştiri retransmise la infinit.

Treburile însă sunt abia la început. Părerea mea e că Digi e un uriaş cu picioare de lut care, la primul cutremur, se va dezintegra sub povara datoriilor. De-aceea se precipită evenimentele în vârful vizibil al aisbergului.

sâmbătă, 2 martie 2019

Marea restauraţie

De fiecare dată când lucrurile se îndreaptă iremediabil spre dezastru apare câte un personaj - uneori din afară, alteori dintre cei implicaţi - care pare a avea puterea să evite dezastrul. El este „cel care întârzie evenimentele”. Personajul despre care vă vorbesc este cel care, în tot tăvălugul iraţional în care se scufundă uneori oamenii, pare a fi singurul care mai are un dram de logică, care vorbeşte coerent şi care pare capabil să evite deznodământul tragic. Culmea, uneori se află „la butoane”, alteori suspect de aproape de zona în care se iau deciziile. Celor care privesc dezastrele mult după ce s-au întâmplat li se pare, la fel ca şi contemporanilor săi, de neexplicat de ce „acela care întârzie” nu a putut evita tragedia.

vineri, 1 martie 2019

Vremea ilegaliştilor

După ce Plăvanul a dat o lovitură de stat în urma incidentului de la Colectiv(neanchetat, desigur, deoarece ar fi ieşit la lumină iţele negre ale afacerii) a continuat permanent în direcţia slăbirii statului român. A instalat un prim ministru marionetă a Bruxelles-ului şi a intereselor antinaţionale(Cioloş). După pierderea alegerilor de către partidele sale a trecut în mod ilegal în activismul politic(episodul „geaca roşie”) ştiind că acest lucru îi este interzis de Constituţie. A girat un raport mincinos al CSAT în care s-a afirmat că nu există magistraţi colaboratori ai serviciilor secrete(aţi uitat deja acest episod?). După mult prea obsedantele ieşiri la lumină ale protocoalelor nimeni nu se mai îndreaptă împotriva celor care au comis acel imens fals în acte. A „citit” nejustificat de mult pentru a înţelege că e obligat să semneze eliberarea din funcţie a unui procuror şef de direcţie. A doua oară, în cazul lui Lazăr, a încălcat cu bună ştiinţă Constituţia, refuzând semnarea eliberării din funcţie a nulităţii. A încălcat voit Constituţia atunci când a refuzat cu de la sine putere numirea unor miniştri. A încălcat Constituţia şi a avut o nouă tentativă de lovitură de stat atunci când a emis ilegal decretul de numire a şefului Statului Major(în prezent suspendat).

joi, 28 februarie 2019

Lumea din penumbră

Omul cu care mă mai întâlnesc din când în când şi care-mi dă cam totul peste cap m-a lăsat din nou fără cuvinte. Sunt de-a dreptul şocat, dar probabil cel mai rău mă deranjează faptul că are dreptate. Teoriile mele merg până într-un punct, dar de-acolo intervin variabile inexplicabile. Ceea ce-mi spune el e coerent şi are sens. O să vă descriu pe scurt ceea ce-am aflat. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem puţin în timp.

miercuri, 27 februarie 2019

Ce urmează?

Atenţie! Acest articol e destinat strict publicului care mă urmăreşte, motiv pentru care vă rog să nu distribuiţi conţinutul pe FB(share sau copy&paste pe wall-ul propriu). De asemenea, rog publicaţiile cărora le-am dat permisiunea să preia conţinut de pe blog/pagina mea de FB să excepteze de la preluare acest material! 
 Vă rog să ţineţi cont de faptul că nu voi lăsa această postare publică(pe FB) mai mult câteva zile. În ceea ce priveşte blogul, cred că o voi lăsa vizibilă ceva mai mult timp.
 
Mă tot întreabă lumea ce-i de făcut. Sunt ferm convins că fiecare simte un val de incertitudine, o umbră de nesiguranţă pe care nu ştie cum s-o interpreteze. Am mai avut senzaţia asta, pare cunoscută, dar nu ne vine să credem ce este.

Ultima dată când am avut acest sentiment a fost în perioada 2007-2008. Totul părea că merge, dar semnalele care veneau erau destul de îngrijorătoare. Cu toate acestea, „economia duduia”, iar „esperţii” spuneau cu infatuare că cei care se îndoiesc de buna funcţionare a economiei sunt cam tâmpiţi.

Părerea mea e că suntem într-un moment premergător unei catastrofe la nivel global. În intervalul de timp care urmează, cele mai importante cinci cicluri - ale căror perioade sunt mai mari de 15 ani - se încheie cam în aceeaşi perioadă de timp.

Pe scurt, fără să vă ofer prea multe detalii, vă voi spune că ciclul cel mai scurt(cel al crizelor economice majore) loveşte anul acesta, în timp ce ciclul Kondratieff (al IT-ului) şi-a început existenţa prin 1985, a atins apogeul în 2000, iar prin 2025 îşi va avea punctul de minim. De asemenea, cel mai lung ciclu istoric, cel al cărui început a fost în 3102 i.Ch. urmează să-şi atingă minimul tot prin 2025. Celelalte două cicluri istorice intermediare(„milenialul” început aproximativ prin 1050 şi „centenaristul” se află tot în preajma minimelor). E unul dintre rarele momente ale istoriei în care toate aceste cicluri se epuizează cam în aceeaşi perioadă de timp.

În ceea ce priveşte anul curent, el începe ca unul de maxim în care, cu siguranţă, va începe un dezastru de proporţii: ori crash bursier, ori criză bancară de proporţii, ori criză imobiliară, ori altceva, ori toate la un loc. Oriunde vă uitaţi puteţi constata că preţurile sunt pe maxim, astfel încât strategia e una cât se poate de simplă: vindeţi.

Dacă aveţi acţiuni, vindeţi-le, dacă aveţi imobile/proprietăţi pe care le-aţi luat „pentru investiţie” cu preţurile piperate ale ultimilor ani, scăpaţi de ele. Limitaţi-vă pofta de achiziţii scumpe. În scurt timp veţi constata că au fost mofturi inutile.

Dacă aveţi o firmă cu stoc mare de marfă, nu-l mai suplimentaţi gândindu-vă la discounturi. Încercaţi să lucraţi cu stocuri mici, optimizate. Reglaţi-vă creditele bancare şi comerciale. Dacă acordaţi credit comercial, încercaţi să vă recuperaţi cât mai rapid banii. Încă sunt bani pe piaţă, deci e bine să vă micşoraţi pierderea potenţială. De asemenea, scurtaţi la maxim perioada de rambursare şi, mai bine, încercaţi să vindeţi cu discount mai mare, dar cu banii jos. Pregătiţi-vă pentru o reinstaurare a neîncrederii, pentru o suspendare a finanţărilor şi pentru creşteri substanţiale ale dobânzilor. Nu vă mai bazaţi pe liniile de credit şi pe cele de scontare. Posibil ca liniile de credit care expiră să nu mai fie prelungite, iar cele de scontare să fie închise automat, aşa cum s-a întâmplat la ultima criză. Atenţie la instrumentele de plată în alb pe care le-aţi lăsat ca garanţie pe la diverşi furnizori. Luaţi-le înapoi cât mai repede! Suspendaţi-vă planurile de investiţii. Aşteptaţi mai întâi căderea şi, dacă vreţi să cumpăraţi ceva, faceţi-o atunci când toată lumea va fi disperată să vândă.

În ceea ce priveşte economia autohtonă, dat fiind faptul că suntem o economie de „consum pe steroizi”, ar trebui să înţelegeţi că fundamentele leului nu sunt dintre cele solide. La o un vânticel ne putem aştepta la o presiune de 4%-5%, însă la un uragan deteriorarea poate fi de până la 100%. Şi chiar peste, dacă lucrurile o iau razna. Reţineţi că statul român are o supraexpunere pe imobiliare din cauza iraţionalului program „Prima casă”, astfel încât este posibil să nu poată face faţă plăţilor în cazul unui dezastru imobiliar. Oricum, preţurile la imobiliare sunt unele de-a dreptul iraţionale, cu distorsionări teribile ale pieţei(vezi preţurile din Cluj nejustificat de mari faţă de Bucureşti care, oricum, deja e în virtual).

Este posibil ca la nivel mondial să asistăm la o nouă explozie a aurului. Cotaţiile se pot dubla în condiţiile instaurării neîncrederii în bani. Oricum, acordaţi o atenţie deosebită structurii lichidităţilor şi mai ales a plasamentelor acestora. Aveţi grijă că, în caz de criză financiară, este posibil ca unele bănci să falimenteze şi bani pentru salvarea lor NU SUNT DISPONIBILI. Sunt posibile şi falimente în lanţ, dezastre financiare care ar putea şterge tot ce aţi agonisit şi păstraţi acolo. Faceţi-vă un plan de exit şi fiţi atenţi la ceea ce se întâmplă.

Reţineţi, ceea ce am spus sunt doar indicaţii generice. Fiecare trebuie să-şi facă planul cât se poate de atent, în funcţie de profilul de risc şi de „capacitatea de mişcare”. Ceea ce vreau să vă spun e că ceea ce deja numesc „criza anului 2019” e una de început, care se va prelungi cel puţin până în 2030 şi va include mai multe etape. Probabilitatea e destul de mare ca în perioada 2020-2025 să avem un mare război sau o prăbuşire geopolitică de proporţii, iar  în jurul anului 2025 să avem parte şi de o stabilizare monetară la nivel mondial. De-aceea consider că această criză vă va supune unei echilibristici extreme în care va trebui să alternaţi în perioade scurte deţinerile de cash cu cele de investiţie.

Sunt câteva elemente pe care vi le spun strict pentru a vă asigura securitatea financiară a perioadei viitoare. Ţineţi cont de ceea ce v-am spus, dar planul trebuie să vi-l faceţi singuri!

marți, 26 februarie 2019

Fonduri europene?

Am văzut-o într-un interviu pe nulitatea aia de reprezentantă a Comisiei Europene ameninţând cu suspendarea fondurilor europene. Şi, dacă tot ne ameninţă cu idioţenia asta, poate că ar trebui să ne apucăm să studiem în detaliu şi în ce constă prăjitura asta otrăvită.

duminică, 24 februarie 2019

Fără iluzii

PNL se defineşte ca partid de dreapta, dar îşi face campanie electorală cu măsuri de stânga(vezi aia cu salariile), ţintind de fapt să le fure pălăria micuţilor după ce ajunge la ciolan. Şi să înalţe drepturile Securităţii pe cele mai înalte nivele de progres şi civilizaţie. PNL face parte din PPE.

USR se defineşte ca partid de dreapta-centru-stânga. Au comportament de bolşevici isterici, vizează un socialism corporatist şi la o ridicarea Securităţii la niveluri pe care nu le are nici în Coreea de Nord. De promis promit orice şi de-aia nu au doctrină.

Colegii de coaliţie, adică cei numiţi „ai lui Cioloş”, la fel: stânga-dreapta-centru, focusaţi strict pe interesele Securităţii autohtone. Ceea ce mi se pare logic în condiţiile în care limbri-Csolos are paşii păziţi de structura ilegală a Vulpii. Cu toate că-i o nulitate dovedită, Cioloş aruncă rahat spre ăia care l-au făcut om, dar promite orice. Ăsta cică e modelul de politician!

Partiduleţul lui Ponta zice că e de stânga-dreapta. Şi ei tot cu Securitatea în cuget şi-n simţirii. Ei sunt „lupii tineri” care-au ocupat poziţia de aspirator de căcat jucată până acum de PUNR. De promis, ştiţi cum e: Ponta spune orice până pune mâna pe borcan, după care o dă cu nesimţire la întors: ba că i-a spus Barroso, ba că i-a arătat pisica X, ba că nu-i „ieuropean” s.a.m.d. Adică exact ca o coadă de topor.

Ăştia trei USR-Csolos-Ponta vor să intre în ALDE, formaţiunea aia suspectă care se declară de dreapta şi care e folosită de deviantul Guy Verhofstadt ca platformă pentru monetizarea lobby-ului pe care-l face pe bănăşori buni, doar are al treilea cel mai mare venit din PE.

Din ALDE face parte şi Tăriceanu care joacă strict pe partea dreaptă şi care, deocamdată, pare mai rezervat în ceea ce priveşte Securitatea. Dar bănuielile asupra sa sunt destul de mari. Iar în ceea ce priveşte promisiunile electorale, cel puţin se chinuieşte să-şi împacheteze sloganele de dreapta într-un discurs de genul „de ce e mai bine aşa”. Asta nu înseamnă că nu promite orice, doar c-o face într-un mod cumva diferit. De-aia e şi cam „moartea pasiunii” la vot.

Am ajuns şi la PSD. Ei zic că-s de stânga, dar când urlă vreo agentură de lobby, vreo ambasadă sau vreun interes, harş devin de dreapta. Exemplele sunt multiple, cele mai flagrante fiind cedarea resurselor, abandonarea Referendumului pentru Familie s.a.m.d. Ăştia fac parte din Grupul Socialiştilor Europeni. Ei sunt marii experţi în ceea ce priveşte promisiunile electorale. Ultima harneală a fost aia cu „Programul de guvernare” din care s-au ţinut de cuvânt strict de chestiile pe care le monetizează electoral: salarii, pensii etc.

Nu degeaba v-am făcut înşiruirea asta. Toţi, dar absolut toţi, spun că luptă împotriva populismului, că fac politica grupului din care provin s.a.m.d. Însă, absolut toţi, de când sunt, au strategii electorale pur populiste promiţând votanţilor orice şi asta strict pentru a fi ei unealta colonistului şi de a-şi asigura o parte din firimiturile de la masa bogatului. Ei reprezintă cei mai mari fraudatori deoarece vând publicului populism, dar n-au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă dacă trebuie să taie în carne vie. În ceea ce priveşte relaţia cu Securitatea, părerea mea e că avem doar două tabere: cei penetraţi total(PNL, USR, PLUS, Ponta, UNPR) şi cei penetraţi parţial(PSD, ALDE). Parţial însemnând totuşi mult prea mult decât ar fi normal, astfel încât puteţi considera liniştiţi că toţi sunt nişte lupi îmbrăcaţi în blană de oaie, nişte asasini psihopaţi care-ţi zâmbesc frumos înainte de a apăsa pe trăgaci şi a-ţi zbura creierii.

Asta e lista pe care-o avem. Dacă-mi veţi spune că vreunul dintre ăştia vă doreşte binele, puteţi să vă duceţi la culcare. Din păcate şi anul acesta suntem condamnaţi să trimitem la Bruxelles trădători 100%, adică securişti acoperiţi care nu vor face altceva decât să execute „cu simţ de răspundere” ordinele ocupantului. Nu scriu ca să vă sperii, ci ca să nu vă faceţi iluzii. E bine ca, cel puţin, atunci când votaţi s-o faceţi conştienţi de această realitate. Până la momentul acesta NU EXISTĂ o structură coerentă în teritoriu capabilă să implementeze agenda cetăţeanului. Fiţi conştienţi de asta!

sâmbătă, 23 februarie 2019

Unica opţiune viabilă

Ceauşescu avea o obsesie: „neamestecul în treburile interne”. La fiecare întâlnire o repeta obsesiv, de fiecare dată reamintea că politica unei ţări nu trebuie influenţată din afară. Însă, întrucât o repeta ca o moară stricată, a sfârşit prin a cădea în derizoriu. Nimeni nu-l mai credea. Iar, în final, atunci când vorbea despre „agenturili” care au făcut Revoluţia a fost luat în râs.

vineri, 22 februarie 2019

Cine ne va cotropi creierul?

Xinhua a anunţat realizarea în China a două modele hiper-realiste de prezentatori, având capabilitatea de a prezenta ştirile în picioare(vezi imaginea). Probabil vă întrebaţi care-i şpilul.

joi, 21 februarie 2019

Iluzia democraţiei

Simt în societate o mare emoţie generată de scandalul Eurovision. La făcătura de concurs organizată de bugetofaga Televiziune Română, marea favorită a fost trântită de doi homosexuali din juriu strict din cauza convingerilor ei pro familie. Asta probabil ca o dovadă a toleranţei. E chiar util de constat acest aspect, doar nouă, ăstora care cârâim, ni se tot spune că suntem intoleranţi.

miercuri, 20 februarie 2019

Până unde se va ajunge?

Atenţie, se întâmplă! În dimineaţa asta Zuki mi-a comunicat că postarea mea cu vestele galbene încalcă standardele comunităţii(vezi imaginea). Probabil m-a raportat vreo gaşcă de tefelei. Evident că postarea nu încălca niciun standard, dar întrucât acolo erau două cuvinte susceptibile de a genera conţinut violent, algoritmu' lu' Fish zice că e nenorocire.

marți, 19 februarie 2019

Mult prea virginele curve europene

Cum toată lumea de pe la Bruxelles e cu gura plină de admiraţie pentru Cicloapa anticorupţie care-a şters-o acolo cu vreo zece zile înaintea audierilor(doar doar n-or chema-o să dea cu sputsemnata(sic!) pe la Parchet) poate că ar fi cazul să ne uităm cu o atenţie ceva mai mare prin ograda lor. Decât să ne uităm ca boii şi să cădem în fund de admiraţie, mai bine am căsca ochii să vedem realitatea jenantă care este pe-acolo.

sâmbătă, 16 februarie 2019

Marea trădare

În timp ce ne uităm la macabrul spectacol politico-juridic pus în scenă în ţărişoara noastră, în spatele uşilor închise, dar perfect transparent, se desfăşoară cea mai mare operaţiune de jefuire a ţării şi de intrare a ei într-o spirală fără ieşire. Aşa-i că sunteţi surprinşi? Aşa-i că vă miraţi „cum de nu spune nimeni nimic”? Văzându-vă atât de puşi pe fapte mari, v-aş întreba înainte de a trece mai departe un lucru banal: de câte ori în ultimii 30 de ani v-a avertizat cineva înainte de a vi se pune ştreangul de gât?

joi, 14 februarie 2019

Aurul şi naţiunea

Vă reamintesc o întâmplare recentă: Banca Angliei a refuzat să returneze aurul din rezerva Venezuelei pe motiv că actuala conducere rezultată în urma alegerilor n-ar fi legitimă. Asta după ce SUA şi o bună parte a ţărilor satelit au recunoscut ca preşedinte pe un oarecare tiriplici, Juan Guaidó pe numele său. Este primul caz din istorie în care o bancă la care este depozitat aurul unei ţări refuză returnarea acestuia.

marți, 12 februarie 2019

Lacul economiei

Ai un lac cu apă. Pe marginea sa sunt terenuri agricole şi oameni care le cultivă. Totul merge în regulă, doar că oamenii se înmulţesc şi e nevoie de terenuri în suprafaţă din ce în ce mai mare. Dar apă e doar în lac.
- Cum vom împărţi apa? - s-au întrebat oamenii.
- Până s-o împărţim trebuie să ne asigurăm că nu fură nimeni din ea! - a spus unul şi, aprobat de către ceilalţi, a pus un gard în jurul lacului. Apa din lac se va distribui pe baza hârtiilor semnate de către marea autoritate a lacului. Pe baza acestor hârtii veţi vinde şi veţi cumpăra produsele, iar când aveţi nevoie de apă, o hârtie vă asigură o găleată de apă. Astfel, cei mai harnici, adică cei care produc mai mult, vor primi mai multă apă, iar cei mai leneşi mai puţină. Asta pentru că trebuie să ne asigurăm o producţie eficientă.

duminică, 10 februarie 2019

Adevărul despre democraţie

Astăzi o să atac problema politică cea mai spinoasă, rădăcina răului pe care-l simţim, dar despre care nu vorbeşte nimeni. O să fie un material mai lung, dar vă rog să vă înarmaţi cu răbdare. De altfel, şi lungimea materialelor e menită a separa bobul de neghină.  

Atunci când spunem că „trăim în cea mai bună dintre lumile posibile” suntem ferm convinşi că avem dreptate, că, în ciuda tuturor problemelor pe care le simţim, societatea a evoluat, iar noi am ajuns într-un moment de sinteză în care toate relele trecutului au fost anulate şi, cumva, ne confruntăm doar cu probleme ale prezentului.

Cum am devenit paşalâc

„De fapt, ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este să clădim tocmai acest imperiu global. Suntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci. Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor - centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale. O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţie şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. În esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco.

vineri, 8 februarie 2019

Tragicul nostru timp

V-o spun cu tristeţe şi, în acelaşi timp, cu teamă: timpul nostru se scurge mult prea repede. Noi, ca ţară, am fost infectaţi cu o boală perversă. Cei atinşi de ea văd totul în roz, nu mai identifică primejdiile şi, cu cât se instalează mai mult, cu atât îi rupe mai rău de realitate. Iar când se trezesc e prea târziu, nu se mai poate face nimic.

joi, 7 februarie 2019

De ce România nu e altfel?

Mani pulite” a fost subiectul care a ţinut prima pagină a anilor 90. Avându-l în centru pe „incoruptibilul” procuror Antonio di Pietro, operaţiunea a fost una de răsunet întrucât a adus în faţa justiţiei o grămadă de politicieni corupţi şi asociaţi de-ai acestora. Părea că mizeria iese la suprafaţă, iar societatea italiană se curăţă. Era o iluzie.

miercuri, 6 februarie 2019

Iluzia pieţei libere

În 2004, Schwarz Group a primit din partea IFC un credit de 100 milioane EUR pentru expansiunea în Polonia. În 2007 au obţinut de la acelaşi finanţator 100 mil. EUR pentru extinderea pe pieţele din Sud-Estul Europei(în principal România şi Bulgaria), iar în 2009mai primesc 150 mil. EUR tot pentru extindere şi tot din partea BERD. BERD şi IFC au tot pompat în extinderea reţelelor controlate de Schwarz(LIDL&Kaufland).

luni, 4 februarie 2019

Cartelurile care ne sufocă

Comerţul românesc este controlat de şapte entităţi: Auchan, Carrefour, Louis Delhaize Group(Cora&Profi), Schwarz Gruppe(Lidl&Kaufland), Metro AG, Coop(Selgros) şi Royal Ahold(Mega Image). Oricum am da-o, cam tot ce se vinde prin ţară trece pe la aceste mega companii. În prezent ele controlează aproape tot ceea ce mâncaţi şi beţi, detergenţii pe care-i folosiţi, dar şi o mare parte din îmbrăcămintea pe care o purtaţi, multe dintre electronicele pe care le aveţi în case s.a.m.d.

sâmbătă, 2 februarie 2019

Stat şi privat

Există o căruţă de experţi cărora salariaţii de la stat le stau în gât. Ştiu, sunt imbecili, dar frecvenţa cu care repetă slogane seci şi aberaţiile pe care le spun devin la un moment dat aberante. Asta se întâmplă de pe vremea în care ticălosul naţional băsescu s-a apucat să vorbească despre „omul gras - salariatul de la stat - pe care-l cară în spate omul slab - salariatul privat”. O comparaţie tembelă, pe care numai un imbecil precum băsescu putea s-o facă.

luni, 28 ianuarie 2019

Venezuela ca o rană

O să încep cu începutul, cu realitatea din teren sau, mai bine spus, cu ceea ce văd cei din afară: Venezuela nu-i o ţară, ci o sondă. O sondă care extrage milioane şi milioane de barili dintr-un teren bogat în petrol şi care, întâmplător, e populat cu oameni. Dacă am elimina oamenii toată lumea ar fi mulţumită şi problema s-ar uita. Nu-i aşa că e simplu? Facem un genocid şi rezolvăm toate problemele. Unii spun că-i o glumă macabră, iar alţii spun că ar putea fi serios. Eu vă spun simplu: ăsta-i modul de interpretare pe care marile puteri l-au folosit de-a lungul istoriei. Un mod rudimentar, dar eficient.

vineri, 25 ianuarie 2019

În spatele perdelelor de ceaţă

Iese Trump într-o declaraţie şi ne spune că-l recunoaşte pe-un neica nimeni drept preşedinte interimar al Venezuelei. Mă frec la ochi şi da, citesc negru pe alb că asta a făcut. Păi ce-are sula cu prefectura? Venezuela e compania lui Trump de numeşte preşedinţii după cum vrea mă-sa? Lumea a lăsat-o aşa, moartă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar, oameni buni, chiar aşa s-a întâmplat! V-aţi întrebat de ce?

marți, 22 ianuarie 2019

Trompetele stăpânilor

Se strâng în pâlcuri mici, de câţiva oameni, şi-ncep să urle. Sunt cam jegoşi, se vede că se situează mai spre periferia societăţii. N-ai vrea să fii în preajma lor prea mult timp. Singurul lucru nou pe care-l afişează sunt bannerele. Şi steagurile. Arsenal proaspăt, cu ştaif. Şi-ar mai fi ceva: urlă tare, au plămâni, strigă a disperare.

Dacă i-ai lua la bani mărunţi ai vedea că trăiesc numai din „urlătoare”. Unu e pensionat pe caz de boală, altul e şomer de când se ştie, altul încasează „venitul minim garantat”. Teoretic le-ai spune asistaţi sociali, dar ei spun că sunt „dă dreapta”, pro corporaţii, pro iniţiativă individuală şi anticomunişti. Sunt convinşi că fac bine, că sunt de partea „adevărului”, că luptă cu „ciuma roşie”, cu alte cuvinte, că ceea ce fac e eroic. Sunt inventaţi de doi vectori: securitatea şi ONG-urile. Securitatea îi aşează în teren aşa cum şahistul împinge pionii „la sacrificiu”, iar ONG-urile îi îndoctrinează în tot felul de seminarii. Fiecare îşi urmăreşte propriul interes: securitatea luptă pentru puterea ei - absurd de mare, iar oengiştii pentru bănuţii de zi cu zi. În fapt ei, urlătorii, sunt parte a lumii oengiste. Fiecare dintre ei e ţuţer pe la vreo asociaţie „de apărare”, „de luptă” sau „de implementare”. Asta le e meseria.

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Economia şi oamenii

Există două tipuri de economişti: cei care se uită la economie ca la o maşină şi cei care-o privesc ca pe o fiinţă. Cei din prima categorie citesc indicatorii economici precum citesc kilometrajul de la maşină, în timp ce ceilalţi o fac aşa cum un medic interpretează nişte analize.

Să vă dau un exemplu: datoria publică. Primii vor atrage atenţia şi se vor isteriza că datoria publică e de peste 80 mld.$. Vă daţi seama? Pe vremea lui Ceauşescu aveam o datorie de doar 11 mld. $ şi-a durat un deceniu de foame ca s-o returnăm. Ce-o să facem acum când ea e de opt ori mai mare?

vineri, 18 ianuarie 2019

Postadevarul şi noua realitate

Întâlnirea Bilderberg de anul trecut a avut pe ordinea de zi şi un punct referitor la „Lumea post-adevăr”. Cu toate că era un subiect extrem de ofertant, poate cel mai important al întâlnirii, lumea i-a dat cu piciorul, a trecut peste el, lăsându-l în uitare. Dar degeaba încerci să laşi o pacoste în uitare deoarece ea nu te uită. Iar ceea ce vedem în jurul nostru e materializarea acestei nebunii.

vineri, 11 ianuarie 2019

Statul subteran - manual de funcţionare

Ieri, neavând ce face, mi-am spus că n-ar strica o cură de masochism prin expunerea la aburii otrăviţi ai UM Digi. Aşa am dat peste un ţărănuş cu greieri în călcâie, un fel de recrut care are acolo însărcinarea de a face emisiunea economică. Cei care nu ştiu cam despre cine e vorba(şi nu m-ar mira) ar trebui să-şi imagineze un fel de Moise Guran răsărit mai din curul Pământului, care pare a puţi prin telefon. E evident că n-am putut să stau mult expus aburului toxic, dar destul cât să-l văd pe ţărănuş cum combate el teza creşterii cotaţiei EUR: cică nu, n-ar fi treaba lu taica Isărescu, ci consecinţa directă a politicii dezastruoase a Guvernului. Să mori tu, măi ţărănuşule! Păi nu era la fel şi cu ROBOR-ul? Punem pariu că dacă Guvernul leagă impozitarea activelor şi de curs ajungem ca-n 2008 cu un EUR la 3.2 RON?

miercuri, 9 ianuarie 2019

Prin iţele cîţâite ale economiei

Dacă vreţi să vedeţi cum arată un circar cu aere de „om al cifrelor”, priviţi cu încredere şi umor spre Florin Cîţu. E arhetipul individului pe care-l găseşti la frâiele sistemului bancar autohton(vă reamintesc, a fost economist şef al ING): plin de sine, dând impresia unei cunoaşteri aprofundate, dar, în fapt, un individ superficial, privind economia cam la fel cum priveşte lăutarul indicaţiile ăluia care-i lipeşte bancnota pe chelie. A-l asculta pe Cîţu e pierdere de vreme. Asta, desigur, dacă-l asculţi în alt scop în afara celui de a râde de aberaţiile pe care le îndrugă. Dar destul cu caracterizările, cred că e mai important să lăsăm „cifrele” să vorbească de la sine.

marți, 8 ianuarie 2019

Lovitura de stat în desfăşurare

Vă spuneam în decembrie că, în jurul Crăciunului, urmează să se dea o lovitură de stat. O păsărică îmi şoptise că Plăvanul urmează să obţină, pe căi absolut ilegale, o bună parte a controlului puterii. Sincer, am fost destul de dezamăgit în momentul în care nu am văzut nimic. În fapt, evenimentele s-au întâmplat, dar nimeni nu şi-a dat seama.

În popor se spune că „un prost aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi se chinuie s-o scoată”. Cam în acest fel putem interpreta cele întâmplate. Însă e o interpretare superficială întrucât aici e vorba de împărţirea puterii în stat, iar scuza cu prostul deja nu mai ţine. Cum veţi vedea în continuare este un plan bine pus la punct.

vineri, 4 ianuarie 2019

Cu ROBOR-ul în proţap

Dacă ROBOR a greşit, atunci ROBOR să plătească.” Aşa aş sintetiza realitatea acestor momente. Şi-o să vă explic de ce.