duminică, 14 iulie 2019

Pastila albastră

Barna a promis să dea pastila albastră din Matrix întregului bobor. Pastilă albastră, așadar, aia care te face să fii fericit în timp ce sistemul își bate joc de tine, aia de te face să-ți iubești călăul și să-ți urăști eliberatorul. E sincer, fix asta promite. De ce-o face? Pentru că are un public imens dependent de pastile albastre, un public imens având ca principală preocupare linsul clanțelor stăpânilor, un public imens care trăiește din drogul iluzoriu al mai binelui venit de la niște binefăcători al căror unic scop în viață e acela de a face bine.

În ciuda faptului că-i o prostie, în ciuda evidenței că nu există prânz gratis, masa ineptă manipulată de Barna halește pastila albastră cu stoicism. Toți membrii acestei mase au devenit dependenți de minciună într-un asemenea hal încât, atunci când vreunul te simte cu adevărul prin apropiere, începe să mârâie precum un câine turbat. Și ca el, întreaga masă de imbecili mârâie și latră în disperare textul mincinos cântat de „tătuca supremul”, indiferent cine-ar fi acela.

Foarte puțini dintre cei care ajung într-o asemenea stare sunt capabili să facă pasul înapoi, să privească adevărul și viața așa cum sunt ele, să-și reevalueze poziția și să înțeleagă cu adevărat ce mult rău le-a făcut minciuna. Extrem de puțini sunt cei care au prin fundul conștiinței acea brumă de sinceritate care să-i îndemne să se uite în oglindă. E un număr infim. Minciuna e mult mai comodă.

Iar pentru ca vestea să fie și mai rea, trebuie să vă spun că această prostire în masă e extrem de contagioasă. Poate că e cea mai contagioasă boală de pe planetă. Germenii săi sunt peste tot, în fiecare ziar pe care-l deschizi, în fiecare știre pe care-o răsfoiești, pe fiecare ecran pe care-l pornești sau care-ți este pornit în față. A te menține normal într-o asemenea lume e chiar mai greu decât a ieși de sub influența nefastă a minciunii „pastilei albastre”.

De-aceea, mulți dintre cei care au reveniri și revelații referitoare la minciuna în care trăiesc, de multe ori o sfârșesc într-o minciună și mai mare, ochii le redevin injectați, iar instinctele primare își fac din nou de cap în conștiința lor. Îi cunoașteți, îi vedeți zilnic și vă e teamă de ei.

Nu cred că Barna a făcut o gafă, nu cred că a „întrors-o din condei” pentru a i se potrivi. Cred că știa exact ce spune, anume adevărul care apoi te face rob pe vecie. El știe că dă „pastila albastră”, e conștient că în Matrix „pastila roșie” e cea a adevărului. O face pe față, așa cum s-au făcut toate furtișagurile în țara asta. „Ca să n-avem vorbe la proces”, vorba unui personaj mai celebru decât mine. Pe față s-au privatizat pe un leu întreprinderile așa-zis energofage, fără viitor economic. Pe față și pe un leu s-a făcut totul! Pe față România a luat cel mai mare împrumut din istoria ei pentru a susține băncile străine și private. Pe față se dau sute de milioane lunar fiecărui ticălos care-a servit sau servește sistemul. Pe față suntem furați zi de zi.

Nu vă faceți iluzii! A spune că Barna a făcut o eroare înseamnă a-l absolvi de ticăloșia care-i este esență. Dacă asta a fost o greșeală înseamnă că toată politica lui e doar o nevinovată greșeală, o eroare de calcul. Nu, dragii mei, tot ceea ce face gașca aia ieșită din cazarmă e o imensă ticăloșie care se face pe față. Fiecare e conștient că e ticălos, dar se îmbată cu gândul că, dacă ticăloșia va reuși, se va înfrupta pe săturate din carnea încă pulsând a victimelor, adică a masei inepte de consumatori dependenți de „pastila albastră”. Fiecare dintre ei e un șacal din haită. Știe că va omorî animalele încolțite, știe că va face o crimă, dar acea crimă îi asigură supraviețuirea. Lui, găștii lui și dresorilor găștii.

Asta-i „pastila roșie” a acestei dimineți. Dacă înțelegeți, e bine. Dacă vă deranjează, nu vă obosiți să mă înjurați. Pastile albastre se găsesc peste tot. Luați una și garantez că vă veți liniști. Pe vecie!

vineri, 12 iulie 2019

Transhumanța orientală

Probabil ați citit știrea referitoare la cererea comisarului Vytenis Andriukaitis în ceea ce privește stoparea exportului oilor românești către Orientul Mijlociu. Evident, proștii eroici din categoria TFL au și luat-o-n gură cu „Daea e dă vină”. Sigur că da, dar gândim și noi puțin?

N-am auzit ca acest suspect comisar european să zică ceva la adresa exportului de oi din țara sa spre Orientul Mijlociu. Așa-i că v-am cam luat prin surprindere? Chiar nu vă gândeați că ar fi și asta o oarecare variabilă? Hai să vedem cum stă treaba în toată această tărășenie.

Uniunea Europeană exportă anual aproximativ 2 milioane de oi și viței către Orientul Mijlociu. Oile românești care trebuie să plece acum spre Golful Persic reprezintă 3.5% din totalul animalelor exportate de UE. Rețineți, doar această tranșă înseamnă 3.5%! E imens. Mai mult, ea e o componentă esențială deoarece oile trebuie să ajungă în țările de destinație înainte de „Sărbătoarea Sacrificiului”, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale islamului.

Problema ridicată de comisarul lu' Pește este aceea că animalele vor fi supuse unor temperaturi extreme. Mai mult, el dă și alternativa, anume ca țările UE să nu mai exporte animale vii către Orientul Mijlociu, ci carne gata procesată. Asta deoarece oilor transportate acolo nu li se asigură condiții similare celor de pe vasele de croazieră, n-au parte de piscină, masaj, servicii medicale specifice sau spectacole de calitate. Știu că e o glumă, dar cu abureli de acest gen am fost noi ruinați.

Primul lucru care ar trebui să i se spună comisarului european lituanian ar fi că ori e prost ori mănâncă căcat. Și-o să vă explic de ce. În primul și-n primul rând n-ai cum să exporți carne pentru „Sărbătoarea Sacrificiului” pentru simplul motiv că nu ți-o cumpără. Oile trebuie sacrificate tradițional, altfel carnea nu e halal. În plus - știu că sună aiurea pentru cei mai sclifosiți - oaia trebuie sacrificată atunci, de acea sărbătoare. Așa e tradiția. Cei care s-au nimerit prin zonă în timpul Sărbătorii Sacrificiului știu bine despre ce vorbesc.

Și-acum să revenim la problemă. Miza ei e mai simplă decât vă imaginați. Prin sacrificarea exportului celor 70 000 de oi noi ar trebui să renunțăm benevol la o halcă de 3.5% din totalul exporturilor UE. Credeți că arabii nu vor avea oi? Bineînțeles că, într-o asemenea situație, vor face absolut orice pentru a transporta marfa cerută către consumatori. La orice preț. Același număr de oi va fi sacrificat, același număr de oi va muri în drum spre destinație etc. Asta însă va afecta iremediabil relațiile noastre cu partenerii comerciali de-acolo. E un dezastru să le spui ălora acum, pe ultima sută de metri, că nu le mai trimiți marfa din cauză că s-a trezit Pulică de la UE că-s temperaturi mari în Golf. Mai mult, e un dezastru pentru crescătorii români de animale care se trezesc cu animalele în bătătură și fără bani.

Văd că netul s-a umplut de imagini cu modul - uneori barbar - în care sunt sacrificate animalele în Orientul Mijlociu. Știu povestea, doar v-am spus că m-am nimerit de multe ori în timpul Sărbătorii Sacrificiului. Prin orașe curg râuri de sânge. Asta deoarece oile sunt sacrificate tradițional. Tradițional înseamnă similar modului în care sunt sacrificați la noi porcii de Crăciun, anume prin înjunghiere. Procedeul asigură o moarte rapidă a animalului cu scurgerea sângelui. Alternativa recomandată de organizațiile pentru protecția animalelor este electrocutarea. Aceasta acționează mai rapid cu vreo 3-4 minute, dar are dezavantajul major că tot sângele se lasă în carne. Este, dacă vreți, diferența dintre carnea de porc pe care-o mâncați după ce porcul a fost sacrificat tradițional și cea de abator.

Pentru cei care-și dau ochii peste cap, voi face precizarea că de la începuturile omenirii și până în prezent sacrificarea se face în modalitatea tradițională, care reduce masiv toxicitatea cărnii și o face mult mai ușor conservabilă. A veni acum și a spune șlehtei de imbecilizați corect politici că e mai bine să sacrifici animalul prin metode „moderne”, mi se pare o prostie fără margini. La fel cum, a spune că e mai uman să omori găina prin sucirea capului decât prin tăierea acestuia.

Să ne întoarcem însă la problema noastră pentru a remarca un fapt cât se poate de simplu: deranjul nu e legat de moartea animalelor sau de temperaturile mari. Ăla e doar pretextul. Marea problemă e că Daea, cu oaia lui cu tot, a reușit să cotropească o halcă imensă din piața de export a UE către Orientul Mijlociu. Iar asta nu e văzută cu ochi buni. Mai ales în condițiile în care suntem așezați geografic destul de bine pentru a putea face legea pe această piață. Și-aici nu-i vorba de oi, ci și de viței. Iar în ceea ce privește vițeii deranjăm teribil nu atât cu cât exportăm acum, ci cu perspectiva care va lăsa fără treabă o groază de crescători vestici. Așa că e cazul ca prin intimidări de tipul celor puse pe tapet de comisarul Pulică să se transmită partenerilor comerciali din Orient că românii nu-s de încredere în ceea ce privește exportul de animale vii.

Mă gândesc totuși că poate găsim un om suficient de vertical printre politicienii noștri care să-i spună elegant domnului comisar ieuropian ceea ce trebuie să audă, anume „mai du-te bă-n pizda mă-tii!”.

joi, 11 iulie 2019

Greco și jigodismul

Orice om care a terminat ciclul gimnazial și care a beneficiat de o minimă educație în ceea ce privește drepturile, libertățile și funcționarea statului de drept, nu poate face altceva decât să se crucească citind inepțiile cuprinse în Raportul Greco. Dacă ești picat din cer și citești recomandările de-acolo, în cel mai bun caz poți considera că raportul a fost scris la beție sau, cine știe, la vreo întâlnire de drogați în care s-au amestecat prafurile cu lichide pentru a se elimina orice urmă de rațiune. 

marți, 9 iulie 2019

Grecii și calul troian perpetuu

Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei națiuni cucerite.

Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie - Papandreu - conduce destinele Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să spui cu năduf că-și merită soarta.

duminică, 30 iunie 2019

Noua realitate

Recent încheiatul congres al PSD a consfințit ceea ce bănuiam: unicul partid care mai mârâia împotriva serviciilor a fost definitiv învins. Unicul partid care a mai avut curajul să însăileze o politică ceva mai națională a fost pus cu botul pe labe. N-a fost nevoie decât de-o ordonanță de urgență care-a întronizat STS în procesul electoral, de-o manipulare grosolană a votului și de arestarea liderului. Atât: trei pași și gata!

sâmbătă, 29 iunie 2019

PSD spre groapa istoriei

Poziția în care se găsește PSD în acest moment nu reprezintă o premieră. Pentru a interpreta corect meciurile care se dau nu e nevoie de investigații prea laborioase, ci de o minimă raportare la trecutul recent al acestui partid. Penetrările, belirile, sacrificiile și manipularea sunt, din păcate, parte integrantă a vieții partidului.

vineri, 28 iunie 2019

Germania, Europa și alternativele

Prin manipularea numită EURO, Germania a reușit să-și impună modelul la care visează încă de pe vremea lui Hitler: supunerea țărilor europene și transformarea lor în vasali. Puțini știu că Hitler, în fapt, nu visa la un Imperiu, ci la o hegemonie germană în care țările supuse să fie transformate în vasali. Ceea ce n-a reușit el cu o mașinărie de război impecabilă, a reușit Uniunea Europeană prin intermediul monedei unice.

miercuri, 26 iunie 2019

Propaganda lumii noi

Un documentar devastator al celor de la Project Veritas, în care se demonstrează cum tovarășii de la Google manipulează știrile și motorul de căutare astfel încât conservatorii să ajungă cât mai greu la public, a fost șters de pe Youtube. Era logic să se întâmple așa. Doar nu credeați că monopolistul șef admite vreun gest democratic pe platformele sale.

Cu toate că acel documentar a stârnit un scandal cât casa, presa îl ignoră. De ignorat îl ignoră și concurenții Google care, într-o lume normală, n-ar fi ezitat să profite. Aiurea! Cine-a spus că trăim într-o lume normală?

Ca să înțelegeți cât de sus a ajuns isteria, cei de la Project Veritas mai fac o dezvăluire bombă: într-un email intern al celor de la echipa de etică a Google, Ben Shapiro, Dennis Prager și Jordan Peterson sunt calificați naziști. Acum n-am nicio treabă, dar primii doi sunt evrei get-beget. Iar să-l introduci pe Jordan Peterson, autorul celebrei „12 Rules for Life”, în rândul naziștilor e mai mult decât prostie în stare pură.

Dar, așa cum am văzut până acum, a fi prost e o calitate prețuită a vremurilor noastre. Numai un prost poate crede toate tembelismele aduse de neomarxiști în prim-plan. N-ai cum să fii întreg pentru a crede în corectitudinea politică, teoria de gen sau în alte absurdități ale lumii de azi.

Partea proastă e că lumea digitală e de mult cucerită de această ideologie păguboasă, oamenii care se ating de ea fiind extrem de expuși „schimbării cu ușurelul” a concepțiilor. E din ce în ce mai greu să te menții normal într-o lume care-a luat-o razna. Toate aceste arme digitale de distrugere în masă a creierelor lucrează 24x7 transformându-i pe toți cei care le pică-n plasă în orci goliți de sens.

Mă uit de multe ori la comentariile pe care le postează asemenea exemplare bolnave la articolele mele. Mă crucesc în momentul în care constat cât de radicală poate fi spălarea creierului. Indivizii respectivi nu-și dau seama de situația penibilă în care se află, au numai certitudini, „știu tot” și repetă fără să se plictisească aceleași șabloane precum pick-up-urile care sar înapoi pe discurile zgâriate. Ceea ce e într-adevăr înfricoșător e că, de cele mai multe ori, asemenea „hipnotizați” nu-și găsesc niciodată calea spre trezire, pendulând toată viața într-o negură infectă.

Lumea care vine e înfricoșătoare. A-ți face loc printre exemplare atât de tembele va fi din ce în ce mai greu, iar a spera în „forța logicii și-a rațiunii” va fi o dovadă de inconștiență. Mă întreabă tot mai mulți oameni normali - înfricoșați de dimensiunea gigantică a tembelismului lumii de azi - ce-i de făcut sau cum ne putem salva. E greu de spus și foarte greu de realizat. Dar nu imposibil. Există metode eficiente pe care mă voi chinui să le pun pe hârtie în perioada care urmează. Este într-adevăr infinit mai greu decât a te lăsa dus de val, însă, cu siguranță, sentimentul de a te simți om și de a-ți admira propria verticalitate nu poate fi egalat de nicio hipnoză sau amorțire a simțurilor.

marți, 25 iunie 2019

Rana deschisă a adopțiilor

Exportul de copii a fost prima problemă care ne-a pus direct pe harta mafiilor internaționale. Începând de la Revoluție, de când cu acele reportaje cutremurătoare din casele de copii, s-a mers pe două direcții: pe de o parte fragilizarea și coruperea sistemului de protecție a copiilor instituționalizați, iar pe partea cealaltă presiunea continuă pentru „simplificarea adopțiilor internaționale”.

sâmbătă, 22 iunie 2019

Despre lupta ta

Nici nu s-a terminat bine golăneala numită alegeri că monștrii restaurației au scos capul cu violență. Plăvanul dă ordine de parcă ar fi în ograda mă-sii: deznaționalizare cu incriminarea penală a spiritului patriotic, aplicarea la liniuță a oricărei recomandări venite dinspre Bruxelles, cedarea brutală a suveranității s.a.m.d. Toate puse pe răboj într-un așa zis pact pentru Europa. N-am văzut pe nimeni să se înfioreze, n-am văzut pe nimeni care să bată cu pumnu-n masă și să spună apăsat că „NE-A AJUNS!”.

Pe partea cealaltă, partidul prezidențial face tumbe în ritmul dictat de circarul Rareș Bogdan în timp ce politrucii de la PLUSR bagă cărbuni pe foc în direcția implementării măsurilor pentru care-au fost înființați: corectitudine politică, sexualizarea societății, legiferarea teoriei genului și absolut tot ceea ce înseamnă măsuri ale agendei negre a comunismului globalist.

vineri, 21 iunie 2019

Pac la războiu, că nu mai e de stat!

Ce să vă spun, oameni buni, trăim vremuri crâncene. Din cauza ploilor anapoda s-ar putea să avem un an agricol prost. Bieții agricultori, cei care an de an se luptă cu ciuperci, fungi, viruși, buruieni și atâția alți dăunători, anul acesta s-au trezit cu probleme generate de precipitații. Ba n-a plouat când trebuie, ba a plouat prea mult. Știe toată lumea care-s greutățile și provocările din agricultură.

joi, 20 iunie 2019

Radarul chinezesc și viitorul previzibil

Cel mai mare premiu din China pentru inovație științifică a fost adjudecat anul acesta de o echipă coordonată de academicianul Liu Yongtan pentru un sistem revoluționar radar. Fiind imun la absolut toate tehnicile actule de bruiaj și deturnare, sistemul chinezesc poate detecta de la sute de kilometri orice intrus în spațiul terestru, naval sau aerian al suprafeței aflate sub monitorizare.

Partea interesantă a sistemului este aceea că poate funcționa pe absolut orice vreme și, de asemenea, poate detecta orice avion, indiferent de tehnologiile de invizibilitate folosite. Aceasta efectiv aruncă în derizoriu tehnologiile militare actuale deoarece, bazându-se pe informațiile și precizia radarului, sistemele antiaeriene de la sol pot pur și simplu să găurească orice intrus.

Începând cu anii 90, tehnologia stealth a fost diamantul armatei americane. Cu ajutorul acesteia, avioanele SUA puteau pătrunde nevăzute în teritoriul inamic unde provocau adevărate dezastre. Tehnologiile radar au încercat să țină pasul cu tehnologiile constructive americane. În special rușii au câteva modele puse la punct, dar care pot fi păcălite prin intermediul așa-ziselor „bombe radar”. 

Radarul prezentat de chinezi nu beneficiază doar de o tehnologie novatoare, dar, suplimentar, e și suficient de compact pentru a putea fi montat pe orice vehicul, obținându-se astfel o mobilitate excepțională.  

Autoritățile chineze au sugerat - prin intermediul presei - că prima „casă” a noului sistem radar va fi una dintre insulele artificiale din Marea Chinei de Sud. Semnalul dat e cât se poate de limpede, anume faptul că încet și sigur China își securizează teritoriul maritim în ciuda belicoșeniilor și sfidărilor americane. Semnalul dat e cât se poate de transparent: „de-acum vă vedem, indiferent sub ce formă încercați să pătrundeți”.

După cum limpede se observă, după ce au tot experimentat tehnicile de copiere, chinezii intră, încet și sigur, pe mult mai profitabilul teritoriu al cercetării fundamentale, inovației și descoperirilor. De-abia de-acum urmează să vedem cu adevărat ce înseamnă China. Ținând cont de baza de selecție excepțional de mare, de seriozitatea cu care este tratată educația, consider că ceea ce vom vedea în continuare din partea acestei țări va fi de-a dreptul excepțional. Ceea ce-ar trebui să înțelegem este că, în istorie, China n-a fost învinsă decât în perioadele în care s-a pus pe tânjeală. Cu siguranță în momentul de față n-avem de-a face cu așa ceva.

marți, 18 iunie 2019

Din nou despre alegeri

Hai să vă spun o șmecherie: alegerile au fost furate.Spuneți că știați? Că miroseați asta? Hmm, sună interesant. Înainte de a continua discuția aș vrea să fiu sigur că știți despre ce vorbesc. În fapt, vreau să vă fie extrem de clar că atunci când spun că „alegerile s-au furat” nu fac o discuție similară uneia de la bere, ci că există dovezi solide care ne conduc spre această concluzie. S-o luăm cu ușurelu'.

În primul rând, în ceea ce privește numărul de participanți, aveam indicii încă de anul trecut că se urmărește o falsificare grosolană a acestuia. Când a fost anunțată cifra de 18.8 milioane de votanți treaba a devenit logică. Poate că eu sunt subiectiv. Dacă vă gândiți că așa stă treaba, hai să vedem cum gândește Dan Șelaru, cu creierul lui de matematician:
În 1992 eram 22,8 milioane, în 2002 eram 21,7, o scădere cu 0,11 milioane anual; în 2011 eram 20,1 milioane, o scădere de 0,16 milioane pe an. Au trecut 8 ani, suntem cu 1,3 milioane mai puțin, adică suntem în țară cam 18,8 milioane.
În aprilie s au plătit 3,56 de milioane de alocații, ne răman 15,3 milioane de cetățeni cu drept de vot.
La o prezenta de 50% înseamnă ca au venit la vot cam 7,6 milioane de cetățeni, nu 9 milioane cat reiese din listele electorale unde sunt trecuți 18,2 milioane de electori.
Atâtea voturi au apărut din pălărie, 1,4 milioane.
Dacă nu vă e limpede, tot Dan Șelaru vă mai dă una, tot cu cifre:

Numărul de alegători de pe liste permanente:
1990 17,2 milioane
1992 16,4 milioane
1996 17,2 milioane
2000 17,7 milioane
2004 18,4 milioane
2008 18,5 milioane
2009 18,3 milioane
2012 18,4 milioane
2014 18,3 milioane
2016 18,4 milioane
2019 18,2 milioane
 

Să-mi explice si mie sociologii, pufoși sau nu, cum intre 1992 și 2004 a crescut numărul de electori cu 2 milioane în timp ce populația a scăzut cu în jur de 1,3 milioane. Chiar nu pricep

Cum nu pricep cum în înca 15 ani, deși populația a mai scăzut cu aproximativ 1,7 milioane, numărul de electori e relativ constant.

Aici e cheia și lacata rezultatelor de la alegeri din 2004 încoace.
E limpede, cred, că avem de-a face cu o fraudă în ceea ce privește numărul de alegători. Cam cât de mare să fie frauda? Și asta se poate calcula. Întrucât avem suspiciunea rezonabilă că au apărut 1.4 milioane de voturi ale „ambasadelor”, putem calcula rezultatele reale ale PSD&ALDE ținând cont de faptul că în urne n-au fost introduse buletine ale acestor partide. Așadar, eliminând cei 1.4 milioane de intruși  ne rezultă că PSD a avut un scor real de 27%, în timp ce ALDE de 5.04%. Asta fără ce-a fost scos de la unii și dat la alții. Că încă se mai practică și de-astea!

Poate că spuneți că avem de-a face cu simple presupoziții bazate doar pe calcule. Știu, afirmația e o aberație în sine. Dar s-o luăm de bună. Mai există alte dovezi? La greu. Una dintre ele este aceea că nu se închid cheile de control. Sunt vreo 3000 de secții de votare unde situația e ciudată rău de tot. În sensul că au intrat în secție un număr X de oameni și de votat au votat X+Y oameni. Unde Y poate însemna câteva mii de oameni. Acum înțelegeți cum de-a depășit UDMR pragul electoral? Și stați că nu-i doar asta! Într-un mod cu totul și cu totul ciudat, în momentul în care stătea să explodeze treaba cu imposibilitatea de validare a alegerilor, a izbucnit scandalul de la Valea Uzului. Ciudat, nu? 

Dacă tot nu vă este clar că s-a furat porcește, ar trebui să mai dați un ochi pe pagina lui Ionuț Apahideanu unde, la vederea proceselor verbale pe care le scoate în evidență n-ai cum să nu-ți dai seama că situația e groasă. Groasă rău! Se vede negru pe alb cum s-au falsificat voturile și de ce nu se închid cheile acelea. Mai mult, confruntați cu „falșu-n acte”, ăia de BEC s-au apucat să șteargă de pe site secțiile cu probleme. Așadar, să rezolve problema din topor.

OK, cred că acum n-aveți niciun motiv să mai spuneți că nu s-a furat. Se vede din avion că s-a furat grosolan, la lumina zilei, fără nicio rușine. S-a furat pentru a scoate campioane partidele Plăvanului, s-a furat pentru a-i ridica pe nulii Ponta&băsescu, s-a furat pentru UdeMereu. E-n regulă, acum știm. Și ce facem? Stăm la o bere și ne lamentăm? Stăm să bârfim, să facem bancuri, să fluierăm a pustiu? Iar ne facem că plouă, iar facem mișto de necaz? Putem face și asta, dar o să rămânem cu ticăloșii ăștia pe cap. Iar ăștia au tupeu, nu ca mămăligile din PSD. Nici n-au trecut bine peste fraudă că ăia de la USR au depus un proiect pentru desființarea Secției Pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Iar Barna vorbește deschis despre introducerea unei legi pentru căsătoriile homosexuale. Dacă stați pasivi o să vă călărească la fel cum ne-au călărit staliniștii emanați de tancurile sovietice. Vreți să pățiți ce-ați pățit în anii 50?

Păi ce altceva am putea face? E simplu, se numește plângere penală. O poți face oriunde, chiar și la secția de poliție de lângă tine. Trebuie doar să știi câteva chestii simple:
- dacă ai participat la vot înregistrezi o plângere penală întrucât prin furtul votului ți s-a cauzat o vătămare; dacă n-ai participat la vot sau consideri că n-ai suferit o vătămare, poți face un denunț penal;
- trebuie să-ți treci datele de contact corecte pentru ca organul de cercetare să nu refuze începerea urmăririi penale pe motiv că nu te poate contacta;
- trebuie să descrii fapta, anume fraudă la vot în conformitate cu art. 387 Noul Cod Penal;
- trebuie să indici făptuitorul; poți să-i introduci pe toți cei pe care-i consideri vinovați(nu uitați STS) sau poți să soliciți organului de anchetă să găsească vinovații;
- mai trebuie să mai depui ceva mijloace de probă. E destul dacă imprimi câteva dintre imaginile proceselor verbale de pe pagina lui Ionut Apahideanu. De asemenea, nu uita să specifici că acelea nu sunt singurele probe și că situația este identică la peste 3000 secții de votare unde nu s-au închis cheile.
- semnezi și gata.

În cazul în care nu vrei să te expui, poți face același lucru trimițând o scrisoare recomandată anonimă. Cel puțin au obligația s-o înregistreze și să facă ceva cu ea. Probabil vă întrebați dacă are vreo miză treaba asta. Doar pare că te plângi despre abuzurile Securității brațului juridic al Securității. Fix așa e, dar numai în cazul în care se înregistrează câteva plângeri. Dacă se trezesc cu sute de mii sau milioane de plângeri situația devine groasă și trebuie cineva să miște treburile. În fapt de asta le e frică, de o coalizare a oamenilor. În fața unui asemenea asalt, vă spun sigur că nici dracu nu-și mai pune curul la bătaie.

Poate că ar trebui să ne mișcăm puțin pentru a face treburile să se miște. Am stat prea imobili, prea ne-am lamentat pe net sau la o bere. Hai să mișcăm împreună lucrurile. Nu-i greu! E vorba doar de o coală de hârtie și-un pix. Atât!

luni, 17 iunie 2019

Republica Moldova, încotro?

Partenerul strategic”, cot la cot cu „dușmanul strategic”, au pus-o de-o schimbare în Republica Moldova. Mă rog, ei cam tot fac asta în șahul global, numai că, atunci când te afli în proximitatea piesei care trebuie mișcată riști să pici de prost. Cam așa a rămas România în „Ecuația Moldavă”.

Multă vreme am ars-o cu „frăția”, cu neamul, cu națiunea, dar niciodată n-am avut o poziție fermă. Ne-a plăcut să credem că suntem acest RFG pentru Republica Moldova, în condițiile în care eram nimeni pe stradă. Hai să fim serioși și să privim realitatea în față. Cine suntem noi? Suntem o sărăcie, una din multele sărăcii ale planetei de pe urma cărora profită azi grofii mondiali. Am fost prinși într-un joc mult prea mare pentru nivelul nostru deficitar de inteligență și căi de ieșire nu prea există. Cred că nu vă îndoiți de justețea afirmației pe care tocmai am făcut-o. Să trecem acum Prutul. Cine sunt ei? Sunt niște amărâți ai istoriei, niște sărăcii chiar mai mari decât noi, prinși mai rău decât noi într-un „du-te vino” al istoriei. Dacă noi tot gravităm între imperii, ei mai adaugă acestei gravitații și ping-pongul dintre „nimeni pe lume” - adică noi- și marele imperiu de la răsărit. Cam pe-aici ne situăm.

joi, 13 iunie 2019

Obeseia trecutului care revine

Anul 1989. Autoritățile clamează prin toate mijloacele de comunicare „victoria socialismului asupra capitalismului”. Au tot făcut-o începând cu anii 50. Peste tot te împiedici de cultul deșănțat al personalității : „Cel mai iubit fiu al poporului”, „Geniul Carpaților”,„cel mai de seamă erou printre eroii neamului” s.a.m.d. Socialismul e superior capitalismului. Dar magazinele sunt goale și, de cele mai multe ori, lumea se așează la coadă doar la simplul zvon că „o să se bage ceva”. E o societate cenușie, propaganda e deșănțată și încearcă să prezinte o realitate răsturnată. Întrucât tot pătrund informații despre bunăstarea „de afară”, propaganda contraatacă prezentând realitățile incomode ale lumii apusene: șomaj, dezrădăcinare, polarizare socială, s.a.m.d. Energia electrică se oprește timp de o oră pe zi, din rațiuni de economisire. Când pornește curentul, la televizor nu se văd decât ode dedicate „tovarășului”. Telejurnalul e considerat cea mai jegoasă emisiune. Începe invariabil cu formula: „Buna seara, Tovarășul Nicolae Ceaușescu ...”. E o lume cenușie, apăsătoare. Oamenii sunt urmăriți cu brutalitate de către organele de represiune. Securitatea te poate aresta dacă cineva te reclamă c-ai spus un banc cu „tovarășul”. Iar acea arestare îți poate fi fatală. Chiar dacă scapi viu din beciurile lor, ești terminat: ți se desface contractul de muncă și ești trimis la munca de jos. Oamenii știu toate aceste lucruri și se tem. Știu că toată poleiala regimului e una falsă și mai știu că trebuie să găsească o metodă de a se elibera de teroare. Nimeni nu crede nimic din ceea ce spun autoritățile și cel mai mare dușman perceput de omul de rând e Securitatea.

miercuri, 12 iunie 2019

IT și noua revoluție

Între anii 50 și 70, SUA a dedicat energii incredibile dezvoltării tehnicii de calcul și a tehnologiilor înalte derivate din aceasta. În zona comunistă a lumii, statele respective acopereau întârzierea printr-o industrializare rapidă. Când SUA a scos la lumină noua sa găselniță, statele socialiste au protestat deoarece tehnica de vârf, automatizarea extremă și robotizarea nu prea cadrau cu ideologia oficială. De partea cealaltă, aliații SUA, mai cu jenă, mai cu entuziasm(unii dintre ei) au început să adopte noile invenții. Ceea ce, în final s-a dovedit a fi o revoluție similară celei industriale.

marți, 11 iunie 2019

Falsa diaspora și falsul vot

Știu că cele pe care le voi spune în continuare vor trezi reacții radicale, dar cred din tot sufletul că adevărul trebuie spus răspicat. Nu de alta, dar, altfel, riscăm să luăm de bune minciunile propagandei și să judecăm greșit. O să vorbesc astăzi despre diasporă, cu calm și fără patimă. Dar, în același timp, spunând lucrurile apăsat, astfel încât să nu rămână loc de echivocuri.

luni, 10 iunie 2019

Propaganda

Partea proastă a propagandei este aceea că, în relația cu ea, de fiecare dată te trezești prea târziu. E un fenomen pervers care te hipnotizează atâta timp cât e nevoie, până faci acțiunea. După ce ți s-a luat consimțământul, devii inutil, neinteresant. De obicei atunci te trezești și-ți dai seama ce prostie ai făcut.

vineri, 7 iunie 2019

Stați liniștiți în locurile voastre!

Nici n-a apucat bine să citească onorata instanță magicul cuvânt scris pe bilețel, anume „CONDAMNAT!”, că imediat bravii luptători pe frontispiciul națiunii s-au și repliat. Dacă la o nulitate precum Marean Oprișan te-ai fi așteptat să reacționeze cum a reacționat, dacă la Negoiță instinctul de-a mușca de cur era aproape natural, parcă la cei care până mai ieri dădeau serios din coate ca să prinză un colț în fotografia cu Dragnea nu te-ai fi gândit că se vor lepăda atât de ușor de satana. Culmea e că n-au avut nici măcar demnitatea s-o spună apăsat p-aia cu „am fost un dobitoc”. Au trecut-o direct la clasica placă pe care-o tot auzim de la rivuluție încoace: „io de fapt ieream dezedent, mânca-ți-aș!”.

marți, 4 iunie 2019

Protestul meu

De fiecare dată când aud o golănie din partea cuiva dintre cei cunoscuți, ca măsură de precauție, prefer să mă izolez efectiv de respectivul individ. Când am realizat cât de toxic e Liiceanu și cât de pervers e Pleșu, efectiv le-am boicotat produsele. Nu pot nega că Humanitas scoate multe cărți bune, dar de ani buni refuz să cumpăr de-acolo. Citesc mult, dar de la Humanitas citesc doar cărți împrumutate sau luate de la anticariat. E modul meu de-a protesta, de-a mă asigura că banii mei nu ajung la Liiceanu. În ceea ce privește producțiile celor doi, pot spune că de multă vreme sunt destul de bine izolat de sursa de infecție.

luni, 3 iunie 2019

În numele lui Baal

V-a plăcut discursul Papei? Dar „iluminarea” cerului la apariția sa. Și nu o dată, ci chiar de două ori. Așa-i că v-a impresionat cu cuvintele lui blânde, cu invitațiile sale la iubire și, oh, da!, cu citatul din Eminescu? Sincer eu nu știam că Papa e un cititor de Eminescu. Ce să spun, m-a impresionat. La fel cum m-au impresionat muierile ălea care au transmis în direct. În special o fătucă de pe TVR care cred că a avut o serie prelungită de orgasme.

Dar, totuși, s-a văzut limpede că Papa a făcut minuni! Parcă asta îmi vor spune cei care vor să mă tragă de mânecă. Minunile acelea cu risipirea norilor le face taica Putin la fiecare zi a Maicii Rusia. Iar rezultatele se văd câteva zeci sau sute de kilometri mai încolo, unde sunt coduri roșii și ruperi de nori aproape ca-n Apocalipsă. Au fost ceva ruperi de nori și inundații groaznice? Păi tot în registrul de „minuni ale Papei” ar trebui integrate.

duminică, 2 iunie 2019

Pentru voi, scumpii mei tefeliști!

Să nu v-aud că-mi spuneți că viața nu e frumoasă! Ba e chiar mult prea frumoasă! Știu, dragi tefeliști, în clipa asta mă priviți strâmb. Doar eu sunt ăla cu „ciuma roșie”, ăla care-a pierdut, căruia i-ați dat cu maiul în cap la alegerile acestea. Sunteți nedumeriți?

miercuri, 29 mai 2019

Curs practic de oierit

Când ai oi preferi să le dai la cioban. Pe timpul verii acesta le urcă la munte unde pasc iarbă bună. Ciobanul îți dă o parte din brânza pe care o produc oile și în acest fel toată lumea e mulțumită: tu că obții produse fără să faci nimic, ciobanul că obține o parte fără a deține animalul. 

În ultima vreme însă ciobanul nu mai duce oile la munte. Teoretic pentru că nu mai are voie, practic pentru că nu mai are chef. Le ține undeva unde pasc iarbă de proastă calitate, iar laptele nu mai e atât de bun sau atât de mult. Astfel și brânza e din ce în ce mai puțină. De altfel, dacă-ți faci socoteala constați că ieși în pierdere întrucât, mai nou, ciobanul spune că are cheltuieli cu oile tale și-ți mai cere niște bani ca să le țină. Așa s-a ajuns ca tu să deții oaia, iar ciobanul să ia cam tot de pe urma ei. Cu toate acestea preferi să dai oile la cioban din motive de siguranță și de lipsă a timpului pentru a te ocupa de ele.

Situația e cumva critică. Totul s-a întâmplat din cauza unei mafii care a reglementat „ciobănitul”. Astfel, marea majoritate a ciobanilor independenți - cei care dădeau brânză și lână proprietarilor - au fost înghițiți de marii mahări care nu dau mai nimic. Înainte, când duceai oaia la cioban ți-o însemnai cu o anumită culoare, iar toamna știai că-ți iei oaia ta înapoi. Acum s-au schimbat vremurile: duci oaia ta și, dacă vrei s-o iei înapoi nu mai poți. Ciobanul are multe oi și spune că-i e imposibil să ți-o dea pe-a ta, așa că-ți dă o oaie de-acolo. Doar toate oile sunt la fel. 

E ceva ciudat că acum, dacă ai mai multe oi date la cioban trebuie să te anunți din vreme că le iei înapoi, altfel ciobanul spune că nu poate să ți le dea. Zice că le are răspândite pe diverse pășuni și durează ceva până ți le-aduce. Unii mai răi de gură spun că de fapt ciobanii formează un cartel și că de fapt, nu au nici pe departe oile pe care le-au luat de la oameni, dar că se bazează pe credința oamenilor în cinstea lor. Naiba știe, lumea vorbește multe. N-ai cum să știi tu, om de la țară, cum funcționează ciobănitul modern, în care oile sunt transferate rapid între pășuni în funcție de compatibilitatea lor cu iarba și apa existente acolo. Sunt atâtea detalii încât te ia cu capul.

Indiferent care-ar fi problema, se-aude că e o molimă ciudată care circulă în lume și care omoară atât oi cât și ciobani. Naiba știe ce-i cu ea, poate că e doar zvon. Sau poate că fix ciobanii se pregătesc să răspândească știrea cu molima pentru a avea motive să nu-ți mai dea înapoi oile. Discuțiile sunt multe și n-are sens să le dezvoltăm. Până nu vedem n-o să știm exact ce-i cu asta.

Acum eu știu o vorbă din străbuni: dacă se-anunță vremuri grele, ia-ți oaia acasă. Atunci când e război nu mai dai oaia la cioban pentru că poate dispare și oaia și ciobanul. Toți știm cum e. Dacă ai oaia acasă, la nevoie o tai și mănânci carnea. Sau o lași să pască pe lângă casă și-ți dă lapte. Mă rog, știți cum e. Poate că e mai greu, dar dacă e oaia ta trebuie să stea la tine. Și chiar dacă e molimă, una e s-o vezi tu cum moare și cu totul altceva e să-ți spună ciobanul că oaia ta a murit. De unde știi tu că oaia care a murit era fix a ta din moment ce atunci când te duci să-ți iei oaia înapoi îți dă una oarecare motivând „că toate sunt la fel”?

Sunt vorbe din bătrâni pe care vi le spun la momentul oportun. E timpul să vă luați oile-n ogradă. Ar trebui să aveți singuri grijă de ele, să le îngrijiți, iar ele vă vor da laptele necesar. 

Cei care mă citiți de mai mult timp știți că v-am spus de mai mult timp o vorbă. Iaca vorba. Nu vă pierdeți timpul să le explicați și altora cum e cu oieritul. Asta e meserie grea, în mod sigur ei nu știu ce-i cu ea. De-aia ei duc oile la cioban. Și-ar trebui să fiți bucuroși că se întâmplă așa: dacă ei continuă să ducă, ciobanul îți va da și ție oile înapoi, doar are de unde. Așa că sfatul meu e să lăsați în pace comentatul și să mergeți pe burtă să vă luați oaia.

luni, 27 mai 2019

Mâine e azi

Am crezut până-n ultimul moment că vom reuși evitarea scenariului extern, am crezut că, în ciuda manipulării uriașe, va exista o doză de bun simț care va vota în cunoștință de cauză. Din păcate m-am înșelat sau, mai bine spus, m-am auto-iluzionat. Și asta până-n ultima clipă. Aiurea. Forțele imbecilității sunt mult prea puternice.

vineri, 24 mai 2019

Auto balamuc

În urmă cu aproape un an vă spuneam că Tesla urmează să dea faliment. Ce-i drept, m-am cam înșelat ca timing, dar drumul către care merge este unul deja mai mult decât clar. Și asta chiar și pentru novici. Ușor, ușor aburii propagandei și ai PR-ului marca „Musk” se duc, astfel încât realitatea să se poată prăbuși peste falsa construcție.

joi, 23 mai 2019

Huawei și reduta americană

Trump a dat cu bazooka în Huawei. Măsuri precum cea de boicot a companiei chineze n-au fost luate până acum împotriva niciunei companii, astfel încât ele devin de-a dreptul inexplicabile pentru mulți. Cât de rău te poți supăra pe o companie astfel încât să pedepsești toți clienții acesteia? Inclusiv pe cei de bună credință, care și-au cumpărat un telefon bazându-se strict pe raportul preț/performanță?

marți, 21 mai 2019

Trezirea

Suntem la finalul unei campanii desfășurate pe două coordonate absolut diferite: pe de o parte unii încearcă să vină cu un program cât de cât coerent în ceea ce privește acțiunea noastră în Uniunea Europeană, în timp ce ceilalți vin în proporție de 100% cu manipulări ordinare, minciuni și aberații care sfidează ridicolul.

duminică, 19 mai 2019

Democrație

Campania electorală mersese perfect pentru partidul X al cărui candidat, Y, era în topul preferințelor electoratului. Y făcuse partidul de la zero, atrăsese oameni fără pată și cu dorința de a schimba definitiv modul în care se face politică. Avea un program dur: eliminarea mafiilor care-și făceau veacul prin politică, restrângerea competențelor instituțiilor de forță și eliberarea populației de sub teroare. La fostele alegeri, în ciuda rezultatului excelent, refuzase să intre în orice coaliție, ținându-se de cuvânt față de propriul electorat căruia-i promisese că ori câștigă majoritatea absolută, ori face opoziție. Și alesese calea grea a opoziției. În timp ce mulți îi arătau cu degetul oamenii săi care părăsiseră partidul pentru un post călduț oferit de partidele din alianța guvernamentală, el le spunea că e bucuros întrucât astfel a eliminat posibilii trădători din partid.

vineri, 17 mai 2019

Proștii

M-a fascinat și mă fascinează prostia întrucât de multe ori am fost păcălit de ea. Vi s-a întâmplat? Mie de nenumărate ori. Scenariul e, de fiecare dată, aproape identic: un om pe care nu-l cunosc îndeajuns apare pe la diverse evenimente sau întâlniri și tace mâlc. Când se râde zâmbește reținut, când se povestește vreo chestie tragică, de asemenea, e foarte reținut. Dacă mai poartă și vreo barbă și stă bățos, ai impresia că e acest gânditor, acest individ care raționalizează totul sau mai știu eu ce. E însă suficient să facă nerozia de a scoate vreo vorbă și-abia atunci îți dai seama cât e de prost.

joi, 16 mai 2019

Dictatura prostului

Democrație e atunci când - anticonstituțional și în sfidarea oricăror norme ale bunului simț - menții în funcție un torționar comunist pentru a se putea retrage la pensie cu peste 30 000 lei/lună. E democrație pentru că tot acel sport halucinant l-ai făcut strict din datorie: cum altfel îl poți răsplăti p-ăla care ți-a închis atâta amar de dosare penale? Tot democrație e și atunci când, după ce ai făcut-o lată cu porcurorul comunist, te-apuci să-i scrii fiului unei disidente marcante că vrei să comemorezi Revoluția din decembrie 89 în mai 2019, întâmplător în plină campanie electorală.

Proști și deștepți

Proștii locuiesc în case pe care le au în proprietate, își asigură un trai decent separând strict viața personală de muncă, au opinii bazate pe propria judecată și nu se dau înapoi de la a studia metodic un fenomen pentru a-l înțelege. Proștii sunt căsătoriți, au familii și cresc copii. Culmea, nici măcar nu le e rușine să se afișeze în public cu ei. Proștii își cunosc drepturile și abuzează de ele întrucât au pretenția să le fie respectate. Mai mult, proștilor le e frică de ziua de mâine și pentru asta își fac tot felul de economii. Nu în ultimul rând, proștii pierd timpuri cu rahaturi inutile gen gătit acasă, lectură, plimbări în aer liber sau mai știu eu ce alte aberații. Și-am mai auzit și că proștii au tupeul să-și contrazică șefii, să-și expună opinia lor când e limpede că superiorul a zis altceva. De-aia sunt proști!

Alte timpuri

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

luni, 13 mai 2019

Iar primăveri?

Taxiul se oprește puțin în fața mea. Din el se chinuie să coboare o femeie de vreo 35 de ani, care se ajută de două cârje pentru a merge. După ce reușește să coboare, o ia șontâc-șontâc spre un pasaj. Se vede de la o poștă că se grăbește. În fuga ei nu vede o bătrână și e cât pe-aci să se prăvălească amândouă. Își cere scuze și-o ia din nou la fugă cu ochii injectați.

sâmbătă, 11 mai 2019

O nouă Europă?

Actualele alegeri europene s-ar putea constitui într-o reformă politică radicală a UE. În condițiile în care în ultima perioadă s-a observat limpede că „opoziția” socialiști-populari e o vrajă ieftină menită a-i păcăli pe proști, e clar că, de la bază, se simte cu stringență necesitatea unei schimbări. Culmea e că această schimbare va avea loc acolo unde ne așteptăm cel mai puțin.

duminică, 5 mai 2019

Ideologia nebunilor

Marxismul este o filosofie a devianților, la fel de deviantă precum părinții ei. Orice individ atins de marxism ar trebui să fie imediat investigat medical întrucât, în mod sigur, are probleme psihiatrice.

Vă rog să înțelegeți că ceea ce spun nu e o chestiune care-ar ține de polemică, ci este cruda realitate. Absolut niciun marxist n-a fost cu toți boii acasă. Și asta chiar înainte de Marx și nevastă-sa Engels. Știu că pare aberant, dar marxismul e o doctrină care-și are rădăcinile înainte de Marx. El doar a sintetizat niște idei care circulau cu mult înaintea sa.

sâmbătă, 4 mai 2019

De ce pică SUA?

Ieri am avut o controversă cu un cititor de-al meu pe tema SUA, controversă pe care aș vrea să o tratez separat. Omul spunea că de peste 50 de ani aude cum SUA sunt pe marginea prăpastiei, dar absolut nimic din ceea ce s-a prognozat de-a lungul timpului nu s-a întâmplat. De asemenea, îmi atrăgea atenția asupra performanțelor economice recente ale SUA(creștere economică de 3% și crearea de noi locuri de muncă). Chiar cu riscul de a mă repeta, voi trata subiectul pentru a înțelege mai bine cum stă SUA în contextul actual.

vineri, 3 mai 2019

Blestemul afgan

În 15 februarie 1989, ultimul soldat sovietic părăsea Afganistanul. Decizia fusese luată încă din 1987, iar retragerea efectivă începuse în 1988. A fost cel mai mare eșec al URSS, o luptă în care s-au stins o groază de tineri recruți, trimiși sub formă de carne de tun în neînțelesul Afganistan. 

Întâmplător știu multe din acea perioadă, în special datorită relaxării de după 1989. Am numeroși prieteni basarabeni sau bucovineni care-au participat la război. Situația era crâncenă, ambuscadele erau continue, iar afganii păreau că nu se mai termină, că ies din pământ, dau lovitura și apoi dispar. Îi ajuta teribil buna cunoaștere a teritoriului și relieful muntos care le permitea să dispară la fel de misterios pe cât apăruseră. Am ascultat atât de multe relatări de-acolo încât am înțeles că ceea ce se scrie în cărți și rapoarte oficiale e o nimica toată față de dramatismul resimțit la firul ierbii. Să alergi spre nicăieri cu schije în burtă, convins fiind că oricum vei muri, dar comportându-te ca o mașină care rulează aberant sau să ajungi să-ți împuști camarazii în cap doar pentru a le mai cruța suferința după ce fuseseră răniți fatal în ambuscadele afganilor, toate acestea sun experiențe care lasă urme iremediabile în oricine.

joi, 2 mai 2019

Ce i-a adus iubitul la priveghi?

Un gigel despre care n-auzisem niciodată, după ce-a tras oarece prafuri pe nas, venă sau mai știe el pe unde, a luat-o pe arătură(la propriu) aproximativ un kilometru după care și-a găsit Nirvana în urma impactului cu niște copaci. Pe scurt acesta este deznodământul tragic, dar deplin previzibil, al individului despre a cărui existență nu auzisem până zilele trecute.

marți, 30 aprilie 2019

Putin și noua Rusie

Discutam cu un prieten despre tensiunile geostrategice ale lumii de azi și, întrerupându-mă, îmi spune că am o mult prea mare admirație pentru Putin. La urma urmei, mă întreabă el, ce-a făcut Putin altceva decât să se înscăuneze ca dictator chipurile democratic și să-și instaureze teroarea propriului sistem, cu toate artefactele de rigoare? De-aici am început o discuție de-a dreptul interesantă, ale cărei concluzii le voi rezuma mai jos.

miercuri, 24 aprilie 2019

Minunea sistemelor educationale nordice

Nu cred că există pe lume sistem educațional mai lăudat decât cel finlandez. Când citești articolele referitoare la respectivul sistem ai ideea că e coborât din rai. Totul e fabulos, inovațiile sunt fascinante, copiii sunt fericiți și de pe „benzile” sale de producție ies numai cărturari. Cam la fel se spune că se-ntâmplă și-n celelalte țări nordice care, se știe, se află într-o concurență acerbă. Așa-i că visați să avem și noi, aici, în țărișoara noastră, un asemenea sistem de învățământ care să pună copilul pe primul plan? Așa-i că v-ați dori ca și școala noastră să producă genii pe bandă rulantă?

marți, 16 aprilie 2019

Semnul de la Notre-Dame

În urmă cu zece zile pășeam firesc în Notre-Dame. Așa cum o făceam de fiecare dată, deoarece a merge în Paris înseamnă obligatoriu și-o vizită la Notre Dame. Parisul și Franța se confundă cu Notre-Dame. Un simbol emblematic, rezistând tuturor nenorocirilor istoriei, un martor tăcut care părea de nemișcat.

duminică, 14 aprilie 2019

Torționarii bunului simț

Am privit cu perplexitate nesimțirea cu care plăvanul din capul statului a tratat și tratează problema torționarului Loazăr. Chiar și în prezența celor doi bătrâni care-au trecut prin infernul pușcăriilor comuniste și cărora Lazăr - cu exces de zel - le-a prelungit coșmarul, imbecilul Iohannis a ținut-o tot pe-a lui. De altfel, n-ar trebui să ne mire. Cum naiba să-l miște pe un individ total străin de țara asta suferințele unor oameni care, la un moment dat, au avut curajul și tăria să înfrunte tembelismele unui regim în care micile rotițe erau cele mai atroce instrumente ale sistemului.

vineri, 12 aprilie 2019

Turxit

Războiul dintre Turcia și SUA pare a fi început din momentul în care CIA s-a implicat în tentativa de lovitură de stat care urmărea asasinarea lui Erdogan. În fapt, dacă stăm bine să ne gândim, acela este doar vârful vizibil întrucât idealul politic al „noului sultan”  a fost acela de a recâștiga independența țării sale. Lovitura de stat a fost doar o altă încercare disperată de eliminare a unui adversar pe care SUA a încercat să-l elimine încă de la începutul activității sale politice.

miercuri, 10 aprilie 2019

Jocul Brexitului

Ca în toată istoria lor, francezii vor să-i frigă pe englezi. „Calculele” îi spun dubiosului Macron că dacă va forța o ieșire necontrolată a Angliei din UE, aceasta se va prăbuși. Visul umed al lui Macron este acela de a se transforma într-un „Napoleon desăvârșit, adică unul care reușește să îngenuncheze Anglia. Speră el că astfel, după ce va fi aplicat o smetie usturătoare Londrei, electoratul francez se va întoarce din nou spre el.

luni, 8 aprilie 2019

Vă vedem!

Vă umpleți gura cu justiția, acuzați aberant încălcări de independență și lipsă de transparență, urlați ca niște șobolani prinși în capcană, dar atunci când vi se cere o explicație logică n-o aveți. Inventați slogane pe bandă care să fie îngurgitate de masa de inepți spălați pe creier care vă urmează. Dar care-i treaba în toată această obsesie a voastră?

sâmbătă, 6 aprilie 2019

Torționarule, marș!

A început cu descoperirea că deținutului politic Iulius Filip i s-a refuzat eliberarea condiționată din cauză că Loazăr - ca un instrument servil al Securității - a scris cu subiect și predicat că „deținutul n-a dat nicio dovadă că vrea să se corecteze”. Propaganda s-a conectat la subiect în același mod aberant în care-o face de ani de zile: după ce la început se preface că n-a văzut subiectul, vine exclusiv cu contrazicerile atunci când informația s-a rostogolit și a oripilat o țară.

vineri, 5 aprilie 2019

Șahul mondial

Tabla geopolitică mondială aproape dă în fierbere. Probabil ați intuit din momentul în care ați detectat revigorarea propagandei referitoare la „agresiunile rusești”. Rețeta o știți deja; indiferent ce se întâmplă „rușii e dă vină”. Nu știu dacă ați aflat, dar valul ăsta de aer polar, tot dinspre ruși vine, astfel încât avem motive temeinice să credem că, în istorie, rușii deliberat s-au așezat acolo unde sunt acum, strict pentru a ne agresa pe noi, suflând cu frig.

joi, 4 aprilie 2019

Adăugirea buclucașă

Modul în care a fost maltratată legea pentru a putea face nefuncțională SIIJ este un exemplu despre cum funcționează în realitate statul de drepți din România.
Cu ocazia contestației lui Koveși, a ieșit la iveală un articol la care nu s-ar fi gândit nimeni, anume:
88. (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.

miercuri, 3 aprilie 2019

La cald

Koveși vs SIIJ e primul caz din istoria Dreptului în care acuzatului i se permite să vină la proces atât cu avocatul apărării, cât și cu procurorul propriu. E strigător la cer ceea ce se întâmplă! ICCJ e o covergă juridică. La ce să te-aștepți de la o instituție a cărei șefă se plânge de existența drepturilor omului?

Judecătoarea „pă sistem” care-a scăpat-o absolut ilegal pe Koveși ar trebui să înfunde pușcăria pentru nemernicia făcută. Desigur, nu va păți nimic, cum nimic nu va păți nici Koveși.

Opțiuni

Dacă s-ar face un sondaj privind reinstaurarea ipotetică a lui Ceaușescu, sunt ferm convins că peste 50% dintre români ar fi de acord. Asta în ciuda propagandei „anticomuniste”, a invectivelor și a tuturor schemelor de gândire impuse de învățământul actual.  
Pe de altă parte, dacă i-ai lua pe rând pe cei care, în ipoteticul sondaj, s-ar declara pro-Ceaușescu, și ai încerca să-i provoci la o discuție sinceră despre cum era societatea de atunci în întregul ei, opiniile ar fi contrare. Astfel ai putea ajunge lejer la concluzia că românii sunt cam schizofrenici.

marți, 2 aprilie 2019

Vremea stalinismului atroce

Dezvăluirile referitoare la trecutul de torționar al lui Augustin Lazăr fac parte, pentru mine, din coerența lumii în care trăim. Vi se pare anormal că șeful procurorilor e un fost torționar care îi belea pe adversarii fostului regim?

Știu, teoretic, în 1989, am ieșit în stradă pentru dărâmarea comunismului. Ne-am ridicat împotriva acelei orânduiri care ne transmutase într-un univers penitenciar. Făceai un banc cu tovarășu' - pe care, de cele mai multe ori, îl auzeai tot de la vreun securist - te trezeai în beciurile „instituției” unde, în cel mai bun caz, scăpai cu o bătută pe care-o țineai minte toată viața. Dacă însă securiștii trebuiau să-și facă planul, atunci te alegeai cu o condamnare penală sau cu o internare cu forța la psihiatrie. Vârfurile de lance ale acestui sistem de teroare erau procurorii, de cele mai multe ori securiști detașați în „câmpul tactic” și care trebuiau să-ți găsească un echivalent penal al infracțiunii politice pe care-o comiteai.

luni, 1 aprilie 2019

1 aprilie

NU, Rareș Bogdan cap de listă la europarlamentare nu e o glumă de 1 aprilie. Așa cum n-a fost nici conferința oligofrenă de presă a Plăvanului. Cum nu e nici probabilitatea ca PNL să ia sub 10 puncte la europarlamentare, iar Plăvanul să sară în barca securist-„civică” a USR-Plus.

Din păcate nu-i o glumă de 1 aprilie nici faptul că politica de la noi este una în care schimbările de la vârf par un joc de-a „polițistul bun - polițistul rău”. Și nici că vânzarea de țară a devenit politică de stat.

Lucrul în regie proprie la momentul blatului

Cu vreo câteva zile în urmă vă vorbeam despre o idee excepțională expusă de Dragnea, anume posibilitatea ca CNAIR să lucreze în regie proprie. Spuneam la acel moment că o asemenea măsură ar produce un șoc în ceea ce privește construcția de șosele și autostrăzi din România întrucât s-ar reduce semnificativ golănia practicată la scară largă în domeniul infrastructurii.

sâmbătă, 30 martie 2019

PSD - scurt bilanț

Grindeanu a început ca premier cu promisiuni bombastice în ceea ce privește restructurarea de la zero a României. Era ceea ce românii votaseră, astfel încât toată lumea avea așteptări majore. N-a trebuit decât să se dea acea OUG 13 și securiștii, în frunte cu matrioșka lor în geacă roșie, au pus-o de-o rebeliune. Era imediat după alegerile care credeam că au aruncat definitiv la groapa de gunoi a istoriei acel penibil „guvern zero”, guvern al colonialismului și dictaturii arbitrariului de prin cabinetele de la Bruxelles, Berlin, Paris sau Washington.

vineri, 29 martie 2019

Spionul

Fără doar și poate viitorul e mult mai distopic decât ni l-am fi imaginat noi. Nebunia se instalează ușor și sigur, lăsându-ne - parcă într-un exces de sadism - să vedem cum ne scapă libertatea printre degete. Azi am mai descoperit un element banal, dar care ne va transforma și mai mult societatea într-o colonie penitenciară.

joi, 28 martie 2019

Veorica, evreii și valul vremurilor

Să începem cu începutul. După numeroase aventuri diplomatice demne de Stan și Bran, într-o bună după amiază de duminică, ne lovește anunțul făcut de Veorica peste Ocean. De fapt nu era anunțul Veoricii, ea era doar portavocea lui Dragnea, eroul mult prea dărâmat de o discopatie dobândită de la vitejescul stat pe scaun în timpul aprigelor lupte politice dâmbovițene. Spune domnul Dragnea că dă cetățenie evreilor la liber, că dă pensii speciale urmașilor holocaustului, că despăgubește tot ce mișcă evreiește s.a.m.d.

miercuri, 27 martie 2019

Eu și tu

Eu îți spun că Soros controlează mult prea mult din politica autohtonă, în timp ce tu-mi spui că bat câmpii. Cu toate acestea, fundația lui din România finanțează toate organizațiile vocale, care urlă slogane la comandă, cele mai multe dintre ele fără pic de logică, demne de IQ-ul unei maimuțe retardate.

marți, 26 martie 2019

Am mai pierdut un tren!

Imbecilitatea politicienilor români ar trebui pedepsită cu pedeapsa capitală. Tot ceea ce s-a întâmplat de la Revoluție încoace reprezintă o incredibilă serie de trădări, neghiobii de nefăcut și imbecilități imposibil de explicat logic. Practic, dezastrul în care ne aflăm e doar o simplă rezultantă a acestor politici imposibil de înțeles de un om cu capul pe umeri.