vineri, 24 mai 2019

Auto balamuc

În urmă cu aproape un an vă spuneam că Tesla urmează să dea faliment. Ce-i drept, m-am cam înșelat ca timing, dar drumul către care merge este unul deja mai mult decât clar. Și asta chiar și pentru novici. Ușor, ușor aburii propagandei și ai PR-ului marca „Musk” se duc, astfel încât realitatea să se poată prăbuși peste falsa construcție.

În fapt, zilele negre nu vin doar pentru Tesla, ci pentru întreaga industrie auto. În SUA stocurile de autovehicule au crescut la niveluri greu de imaginat. Practic acolo industria, la fel ca pe vremea comunismului la noi, „produce pe stoc”. De cumpărat mai cumpără „cucu”. În Europa, tocmai ce s-a încheiat a șaptea lună de scădere a vânzărilor autovehiculelor, iar în China, deja de aproape un an nu mai răsare soarele în acest domeniu. Și, ca să fie treaba treabă, în aprilie scăderile au fost de peste 16%! Vorbim despre China, piața despre care se spunea că e veșnic nesătulă. 

În mod evident, cifrele globale extrem de proaste din domeniul vânzărilor se reflectă și-n zona de creditare. Paralel cu picajul pieței se duc de râpă și finanțările. Întrucât „sângele proaspăt” nu mai acoperă mizeriile acumulate, indicatorii arată ca naiba. Rata delicvențelor în domeniul produselor de împrumut pentru autovehicule a explodat în SUA - campioană absolută în mod evident - dar urmată îndeaproape de Europa.

Ce ne spune nouă această stare de fapt? E la mintea cocoșului: marea dărâmare începe. Nici n-au salvat bine americanii măreața lor industrie auto, că trebuie s-o facă din nou. Ăia de la Ford par a se fi trezit primii. S-au apucat de concedieri. Naiba știe dacă le fac din cauză c-au simțit că le arde casa sau pentru a face presiuni asupra guvernului în vederea solicitării unei noi infuzii publice. Capitalism, deh!

Dar stați liniștiți, treburile nu sunt mai roz nici în căruța noastră. Nemții mai au puțin și trec industria pe butuci. BMW a intrat pe pierdere - previzibilă de altfel de câțiva ani, Volkswagen nu doar că nu și-a revenit din șmenul cu falsificarea emisiilor, dar înțeleg c-au mai și produs ca berbecii anul trecut și au un stoc imens de autovehicule imposibil de vândut în Europa. Asta în timp ce vapoarele cu retururi din China vin pline ochi. Chinezii se scuză că n-ar mai cumpăra din cauză de lipsă de putere de cumpărare. Însă știți cum e, acum fac și ei mașini și dacă barca ia apă, cel puțin să arunce lestul la ceilalți în corabie ca să mai ușureze chinul propriu.

Am uitat ceva? Era cât pe-aci că se-ascunseseră, mititeii. Aud că și pe la francezi e cam groasă situațiunea. Modelul de alianță patentat de Renault se pare că nu mai funcționează în parametri satidfăcători, lucru prevăzut de Carlos Ghosn încă de acum doi ani. Doar că anul trecut când s-a apucat să pună pulanul pe ei în vederea optimizării s-au speriat japonezii și, ca să-i taie din elan, l-au băgat la bulău pentru, chipurile, nereguli financiare. Naiba știe dac-or fi fost sau nu, însă păsăricile vesele spun că Nissan tot respinge cererile în „căsătoria cu acte” asemeni unei domnișoare care vrea să pară virgină, dar pe ascuns se tot chinuie să-și vindece bolile  venerice care-o chinuie și care, pe zi ce trece, devin tot mai jenante. N-am reușit să-mi întind tentaculele până acolo, dar piața se cam plânge de calitatea produselor samurailor. Circulă și-un banc cum că în tot răul e și-un bine: cică dacă-ți iei un Nissan se pare că ai asigurat locul de parcare pe toată perioada de deținere. În curtea service-ului, desigur. Mă rog, vorbe de oameni răi, dar ceva e putred pe-acolo.

Cifrele care sosesc din piață nu sunt grozave pentru nimeni. E clar că norii negri ai recesiunii pieței sunt extrem de amenințători. Așa că, începe să se facă simțită soluția din zicerea aia care se-ncetățenise pe la noi: „ultima soluție/înc-o revoluție”. Ce-am vrut să spun e aproape vizibil cu ochiul liber: se creionează noi cereri de infuzii sănătoase de capital în vederea salvării unei industrii mult prea mari pentru a nu fi cvasi-falită. Dacă vor avea viziunea să-și scoată zoaiele la vedere înainte de circul care urmează în bănci - și care cred că e deja aproape de explozie - s-ar putea să prindă ceva firfirei contra unei noi mega-restructurări la nivel mondial. Adică o regrupare în urma căreia să rămână doi - maxim trei producători globali. Și-atunci să te ții plânsori și seppuku la închiderea benzilor de producție. Dacă însă băieții veseli vor continua să se comporte ca niște mari businessmani, s-ar putea ca peste vreo șase luni să regrete amarnic și să le-auzim gâfâitul disperat dintre fiarele ruginite ale fostelor fabrici ultra-eficientizate.

joi, 23 mai 2019

Huawei și reduta americană

Trump a dat cu bazooka în Huawei. Măsuri precum cea de boicot a companiei chineze n-au fost luate până acum împotriva niciunei companii, astfel încât ele devin de-a dreptul inexplicabile pentru mulți. Cât de rău te poți supăra pe o companie astfel încât să pedepsești toți clienții acesteia? Inclusiv pe cei de bună credință, care și-au cumpărat un telefon bazându-se strict pe raportul preț/performanță?

marți, 21 mai 2019

Trezirea

Suntem la finalul unei campanii desfășurate pe două coordonate absolut diferite: pe de o parte unii încearcă să vină cu un program cât de cât coerent în ceea ce privește acțiunea noastră în Uniunea Europeană, în timp ce ceilalți vin în proporție de 100% cu manipulări ordinare, minciuni și aberații care sfidează ridicolul.

duminică, 19 mai 2019

Democrație

Campania electorală mersese perfect pentru partidul X al cărui candidat, Y, era în topul preferințelor electoratului. Y făcuse partidul de la zero, atrăsese oameni fără pată și cu dorința de a schimba definitiv modul în care se face politică. Avea un program dur: eliminarea mafiilor care-și făceau veacul prin politică, restrângerea competențelor instituțiilor de forță și eliberarea populației de sub teroare. La fostele alegeri, în ciuda rezultatului excelent, refuzase să intre în orice coaliție, ținându-se de cuvânt față de propriul electorat căruia-i promisese că ori câștigă majoritatea absolută, ori face opoziție. Și alesese calea grea a opoziției. În timp ce mulți îi arătau cu degetul oamenii săi care părăsiseră partidul pentru un post călduț oferit de partidele din alianța guvernamentală, el le spunea că e bucuros întrucât astfel a eliminat posibilii trădători din partid.

vineri, 17 mai 2019

Proștii

M-a fascinat și mă fascinează prostia întrucât de multe ori am fost păcălit de ea. Vi s-a întâmplat? Mie de nenumărate ori. Scenariul e, de fiecare dată, aproape identic: un om pe care nu-l cunosc îndeajuns apare pe la diverse evenimente sau întâlniri și tace mâlc. Când se râde zâmbește reținut, când se povestește vreo chestie tragică, de asemenea, e foarte reținut. Dacă mai poartă și vreo barbă și stă bățos, ai impresia că e acest gânditor, acest individ care raționalizează totul sau mai știu eu ce. E însă suficient să facă nerozia de a scoate vreo vorbă și-abia atunci îți dai seama cât e de prost.

joi, 16 mai 2019

Dictatura prostului

Democrație e atunci când - anticonstituțional și în sfidarea oricăror norme ale bunului simț - menții în funcție un torționar comunist pentru a se putea retrage la pensie cu peste 30 000 lei/lună. E democrație pentru că tot acel sport halucinant l-ai făcut strict din datorie: cum altfel îl poți răsplăti p-ăla care ți-a închis atâta amar de dosare penale? Tot democrație e și atunci când, după ce ai făcut-o lată cu porcurorul comunist, te-apuci să-i scrii fiului unei disidente marcante că vrei să comemorezi Revoluția din decembrie 89 în mai 2019, întâmplător în plină campanie electorală.

Proști și deștepți

Proștii locuiesc în case pe care le au în proprietate, își asigură un trai decent separând strict viața personală de muncă, au opinii bazate pe propria judecată și nu se dau înapoi de la a studia metodic un fenomen pentru a-l înțelege. Proștii sunt căsătoriți, au familii și cresc copii. Culmea, nici măcar nu le e rușine să se afișeze în public cu ei. Proștii își cunosc drepturile și abuzează de ele întrucât au pretenția să le fie respectate. Mai mult, proștilor le e frică de ziua de mâine și pentru asta își fac tot felul de economii. Nu în ultimul rând, proștii pierd timpuri cu rahaturi inutile gen gătit acasă, lectură, plimbări în aer liber sau mai știu eu ce alte aberații. Și-am mai auzit și că proștii au tupeul să-și contrazică șefii, să-și expună opinia lor când e limpede că superiorul a zis altceva. De-aia sunt proști!

Alte timpuri

Într-o vreme femeile roșeau la cea mai vagă aluzie cu iz sexual pe care-o dezavuau sincer. Asta pentru că sexul era o chestiune exclusiv intimă, având nu doar dimensiunea animalică pe care-o are în lumea de azi.

Într-o vreme bărbații erau eleganți, își cântăreau vorbele, iar când se aflau în tovărășia unei femei știau să vorbească, nu se blocau precum prostovanii de azi. Atunci femeile nu erau egale bărbaților pentru că nici bărbații nu erau egali femeilor. Pur și simplu erau două jumătăți care se completau reciproc.

luni, 13 mai 2019

Iar primăveri?

Taxiul se oprește puțin în fața mea. Din el se chinuie să coboare o femeie de vreo 35 de ani, care se ajută de două cârje pentru a merge. După ce reușește să coboare, o ia șontâc-șontâc spre un pasaj. Se vede de la o poștă că se grăbește. În fuga ei nu vede o bătrână și e cât pe-aci să se prăvălească amândouă. Își cere scuze și-o ia din nou la fugă cu ochii injectați.

sâmbătă, 11 mai 2019

O nouă Europă?

Actualele alegeri europene s-ar putea constitui într-o reformă politică radicală a UE. În condițiile în care în ultima perioadă s-a observat limpede că „opoziția” socialiști-populari e o vrajă ieftină menită a-i păcăli pe proști, e clar că, de la bază, se simte cu stringență necesitatea unei schimbări. Culmea e că această schimbare va avea loc acolo unde ne așteptăm cel mai puțin.

duminică, 5 mai 2019

Ideologia nebunilor

Marxismul este o filosofie a devianților, la fel de deviantă precum părinții ei. Orice individ atins de marxism ar trebui să fie imediat investigat medical întrucât, în mod sigur, are probleme psihiatrice.

Vă rog să înțelegeți că ceea ce spun nu e o chestiune care-ar ține de polemică, ci este cruda realitate. Absolut niciun marxist n-a fost cu toți boii acasă. Și asta chiar înainte de Marx și nevastă-sa Engels. Știu că pare aberant, dar marxismul e o doctrină care-și are rădăcinile înainte de Marx. El doar a sintetizat niște idei care circulau cu mult înaintea sa.

sâmbătă, 4 mai 2019

De ce pică SUA?

Ieri am avut o controversă cu un cititor de-al meu pe tema SUA, controversă pe care aș vrea să o tratez separat. Omul spunea că de peste 50 de ani aude cum SUA sunt pe marginea prăpastiei, dar absolut nimic din ceea ce s-a prognozat de-a lungul timpului nu s-a întâmplat. De asemenea, îmi atrăgea atenția asupra performanțelor economice recente ale SUA(creștere economică de 3% și crearea de noi locuri de muncă). Chiar cu riscul de a mă repeta, voi trata subiectul pentru a înțelege mai bine cum stă SUA în contextul actual.

vineri, 3 mai 2019

Blestemul afgan

În 15 februarie 1989, ultimul soldat sovietic părăsea Afganistanul. Decizia fusese luată încă din 1987, iar retragerea efectivă începuse în 1988. A fost cel mai mare eșec al URSS, o luptă în care s-au stins o groază de tineri recruți, trimiși sub formă de carne de tun în neînțelesul Afganistan. 

Întâmplător știu multe din acea perioadă, în special datorită relaxării de după 1989. Am numeroși prieteni basarabeni sau bucovineni care-au participat la război. Situația era crâncenă, ambuscadele erau continue, iar afganii păreau că nu se mai termină, că ies din pământ, dau lovitura și apoi dispar. Îi ajuta teribil buna cunoaștere a teritoriului și relieful muntos care le permitea să dispară la fel de misterios pe cât apăruseră. Am ascultat atât de multe relatări de-acolo încât am înțeles că ceea ce se scrie în cărți și rapoarte oficiale e o nimica toată față de dramatismul resimțit la firul ierbii. Să alergi spre nicăieri cu schije în burtă, convins fiind că oricum vei muri, dar comportându-te ca o mașină care rulează aberant sau să ajungi să-ți împuști camarazii în cap doar pentru a le mai cruța suferința după ce fuseseră răniți fatal în ambuscadele afganilor, toate acestea sun experiențe care lasă urme iremediabile în oricine.

joi, 2 mai 2019

Ce i-a adus iubitul la priveghi?

Un gigel despre care n-auzisem niciodată, după ce-a tras oarece prafuri pe nas, venă sau mai știe el pe unde, a luat-o pe arătură(la propriu) aproximativ un kilometru după care și-a găsit Nirvana în urma impactului cu niște copaci. Pe scurt acesta este deznodământul tragic, dar deplin previzibil, al individului despre a cărui existență nu auzisem până zilele trecute.

marți, 30 aprilie 2019

Putin și noua Rusie

Discutam cu un prieten despre tensiunile geostrategice ale lumii de azi și, întrerupându-mă, îmi spune că am o mult prea mare admirație pentru Putin. La urma urmei, mă întreabă el, ce-a făcut Putin altceva decât să se înscăuneze ca dictator chipurile democratic și să-și instaureze teroarea propriului sistem, cu toate artefactele de rigoare? De-aici am început o discuție de-a dreptul interesantă, ale cărei concluzii le voi rezuma mai jos.

miercuri, 24 aprilie 2019

Minunea sistemelor educationale nordice

Nu cred că există pe lume sistem educațional mai lăudat decât cel finlandez. Când citești articolele referitoare la respectivul sistem ai ideea că e coborât din rai. Totul e fabulos, inovațiile sunt fascinante, copiii sunt fericiți și de pe „benzile” sale de producție ies numai cărturari. Cam la fel se spune că se-ntâmplă și-n celelalte țări nordice care, se știe, se află într-o concurență acerbă. Așa-i că visați să avem și noi, aici, în țărișoara noastră, un asemenea sistem de învățământ care să pună copilul pe primul plan? Așa-i că v-ați dori ca și școala noastră să producă genii pe bandă rulantă?

marți, 16 aprilie 2019

Semnul de la Notre-Dame

În urmă cu zece zile pășeam firesc în Notre-Dame. Așa cum o făceam de fiecare dată, deoarece a merge în Paris înseamnă obligatoriu și-o vizită la Notre Dame. Parisul și Franța se confundă cu Notre-Dame. Un simbol emblematic, rezistând tuturor nenorocirilor istoriei, un martor tăcut care părea de nemișcat.

duminică, 14 aprilie 2019

Torționarii bunului simț

Am privit cu perplexitate nesimțirea cu care plăvanul din capul statului a tratat și tratează problema torționarului Loazăr. Chiar și în prezența celor doi bătrâni care-au trecut prin infernul pușcăriilor comuniste și cărora Lazăr - cu exces de zel - le-a prelungit coșmarul, imbecilul Iohannis a ținut-o tot pe-a lui. De altfel, n-ar trebui să ne mire. Cum naiba să-l miște pe un individ total străin de țara asta suferințele unor oameni care, la un moment dat, au avut curajul și tăria să înfrunte tembelismele unui regim în care micile rotițe erau cele mai atroce instrumente ale sistemului.

vineri, 12 aprilie 2019

Turxit

Războiul dintre Turcia și SUA pare a fi început din momentul în care CIA s-a implicat în tentativa de lovitură de stat care urmărea asasinarea lui Erdogan. În fapt, dacă stăm bine să ne gândim, acela este doar vârful vizibil întrucât idealul politic al „noului sultan”  a fost acela de a recâștiga independența țării sale. Lovitura de stat a fost doar o altă încercare disperată de eliminare a unui adversar pe care SUA a încercat să-l elimine încă de la începutul activității sale politice.

miercuri, 10 aprilie 2019

Jocul Brexitului

Ca în toată istoria lor, francezii vor să-i frigă pe englezi. „Calculele” îi spun dubiosului Macron că dacă va forța o ieșire necontrolată a Angliei din UE, aceasta se va prăbuși. Visul umed al lui Macron este acela de a se transforma într-un „Napoleon desăvârșit, adică unul care reușește să îngenuncheze Anglia. Speră el că astfel, după ce va fi aplicat o smetie usturătoare Londrei, electoratul francez se va întoarce din nou spre el.

luni, 8 aprilie 2019

Vă vedem!

Vă umpleți gura cu justiția, acuzați aberant încălcări de independență și lipsă de transparență, urlați ca niște șobolani prinși în capcană, dar atunci când vi se cere o explicație logică n-o aveți. Inventați slogane pe bandă care să fie îngurgitate de masa de inepți spălați pe creier care vă urmează. Dar care-i treaba în toată această obsesie a voastră?

sâmbătă, 6 aprilie 2019

Torționarule, marș!

A început cu descoperirea că deținutului politic Iulius Filip i s-a refuzat eliberarea condiționată din cauză că Loazăr - ca un instrument servil al Securității - a scris cu subiect și predicat că „deținutul n-a dat nicio dovadă că vrea să se corecteze”. Propaganda s-a conectat la subiect în același mod aberant în care-o face de ani de zile: după ce la început se preface că n-a văzut subiectul, vine exclusiv cu contrazicerile atunci când informația s-a rostogolit și a oripilat o țară.

vineri, 5 aprilie 2019

Șahul mondial

Tabla geopolitică mondială aproape dă în fierbere. Probabil ați intuit din momentul în care ați detectat revigorarea propagandei referitoare la „agresiunile rusești”. Rețeta o știți deja; indiferent ce se întâmplă „rușii e dă vină”. Nu știu dacă ați aflat, dar valul ăsta de aer polar, tot dinspre ruși vine, astfel încât avem motive temeinice să credem că, în istorie, rușii deliberat s-au așezat acolo unde sunt acum, strict pentru a ne agresa pe noi, suflând cu frig.

joi, 4 aprilie 2019

Adăugirea buclucașă

Modul în care a fost maltratată legea pentru a putea face nefuncțională SIIJ este un exemplu despre cum funcționează în realitate statul de drepți din România.
Cu ocazia contestației lui Koveși, a ieșit la iveală un articol la care nu s-ar fi gândit nimeni, anume:
88. (2) Participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției se asigură de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei.

miercuri, 3 aprilie 2019

La cald

Koveși vs SIIJ e primul caz din istoria Dreptului în care acuzatului i se permite să vină la proces atât cu avocatul apărării, cât și cu procurorul propriu. E strigător la cer ceea ce se întâmplă! ICCJ e o covergă juridică. La ce să te-aștepți de la o instituție a cărei șefă se plânge de existența drepturilor omului?

Judecătoarea „pă sistem” care-a scăpat-o absolut ilegal pe Koveși ar trebui să înfunde pușcăria pentru nemernicia făcută. Desigur, nu va păți nimic, cum nimic nu va păți nici Koveși.

Opțiuni

Dacă s-ar face un sondaj privind reinstaurarea ipotetică a lui Ceaușescu, sunt ferm convins că peste 50% dintre români ar fi de acord. Asta în ciuda propagandei „anticomuniste”, a invectivelor și a tuturor schemelor de gândire impuse de învățământul actual.  
Pe de altă parte, dacă i-ai lua pe rând pe cei care, în ipoteticul sondaj, s-ar declara pro-Ceaușescu, și ai încerca să-i provoci la o discuție sinceră despre cum era societatea de atunci în întregul ei, opiniile ar fi contrare. Astfel ai putea ajunge lejer la concluzia că românii sunt cam schizofrenici.

marți, 2 aprilie 2019

Vremea stalinismului atroce

Dezvăluirile referitoare la trecutul de torționar al lui Augustin Lazăr fac parte, pentru mine, din coerența lumii în care trăim. Vi se pare anormal că șeful procurorilor e un fost torționar care îi belea pe adversarii fostului regim?

Știu, teoretic, în 1989, am ieșit în stradă pentru dărâmarea comunismului. Ne-am ridicat împotriva acelei orânduiri care ne transmutase într-un univers penitenciar. Făceai un banc cu tovarășu' - pe care, de cele mai multe ori, îl auzeai tot de la vreun securist - te trezeai în beciurile „instituției” unde, în cel mai bun caz, scăpai cu o bătută pe care-o țineai minte toată viața. Dacă însă securiștii trebuiau să-și facă planul, atunci te alegeai cu o condamnare penală sau cu o internare cu forța la psihiatrie. Vârfurile de lance ale acestui sistem de teroare erau procurorii, de cele mai multe ori securiști detașați în „câmpul tactic” și care trebuiau să-ți găsească un echivalent penal al infracțiunii politice pe care-o comiteai.

luni, 1 aprilie 2019

1 aprilie

NU, Rareș Bogdan cap de listă la europarlamentare nu e o glumă de 1 aprilie. Așa cum n-a fost nici conferința oligofrenă de presă a Plăvanului. Cum nu e nici probabilitatea ca PNL să ia sub 10 puncte la europarlamentare, iar Plăvanul să sară în barca securist-„civică” a USR-Plus.

Din păcate nu-i o glumă de 1 aprilie nici faptul că politica de la noi este una în care schimbările de la vârf par un joc de-a „polițistul bun - polițistul rău”. Și nici că vânzarea de țară a devenit politică de stat.

Lucrul în regie proprie la momentul blatului

Cu vreo câteva zile în urmă vă vorbeam despre o idee excepțională expusă de Dragnea, anume posibilitatea ca CNAIR să lucreze în regie proprie. Spuneam la acel moment că o asemenea măsură ar produce un șoc în ceea ce privește construcția de șosele și autostrăzi din România întrucât s-ar reduce semnificativ golănia practicată la scară largă în domeniul infrastructurii.

sâmbătă, 30 martie 2019

PSD - scurt bilanț

Grindeanu a început ca premier cu promisiuni bombastice în ceea ce privește restructurarea de la zero a României. Era ceea ce românii votaseră, astfel încât toată lumea avea așteptări majore. N-a trebuit decât să se dea acea OUG 13 și securiștii, în frunte cu matrioșka lor în geacă roșie, au pus-o de-o rebeliune. Era imediat după alegerile care credeam că au aruncat definitiv la groapa de gunoi a istoriei acel penibil „guvern zero”, guvern al colonialismului și dictaturii arbitrariului de prin cabinetele de la Bruxelles, Berlin, Paris sau Washington.

vineri, 29 martie 2019

Spionul

Fără doar și poate viitorul e mult mai distopic decât ni l-am fi imaginat noi. Nebunia se instalează ușor și sigur, lăsându-ne - parcă într-un exces de sadism - să vedem cum ne scapă libertatea printre degete. Azi am mai descoperit un element banal, dar care ne va transforma și mai mult societatea într-o colonie penitenciară.

joi, 28 martie 2019

Veorica, evreii și valul vremurilor

Să începem cu începutul. După numeroase aventuri diplomatice demne de Stan și Bran, într-o bună după amiază de duminică, ne lovește anunțul făcut de Veorica peste Ocean. De fapt nu era anunțul Veoricii, ea era doar portavocea lui Dragnea, eroul mult prea dărâmat de o discopatie dobândită de la vitejescul stat pe scaun în timpul aprigelor lupte politice dâmbovițene. Spune domnul Dragnea că dă cetățenie evreilor la liber, că dă pensii speciale urmașilor holocaustului, că despăgubește tot ce mișcă evreiește s.a.m.d.

miercuri, 27 martie 2019

Eu și tu

Eu îți spun că Soros controlează mult prea mult din politica autohtonă, în timp ce tu-mi spui că bat câmpii. Cu toate acestea, fundația lui din România finanțează toate organizațiile vocale, care urlă slogane la comandă, cele mai multe dintre ele fără pic de logică, demne de IQ-ul unei maimuțe retardate.

marți, 26 martie 2019

Am mai pierdut un tren!

Imbecilitatea politicienilor români ar trebui pedepsită cu pedeapsa capitală. Tot ceea ce s-a întâmplat de la Revoluție încoace reprezintă o incredibilă serie de trădări, neghiobii de nefăcut și imbecilități imposibil de explicat logic. Practic, dezastrul în care ne aflăm e doar o simplă rezultantă a acestor politici imposibil de înțeles de un om cu capul pe umeri.

luni, 25 martie 2019

Democrația ticăloșilor

Iată că s-a încheiat și cea mai mare circotecă a istoriei SUA, anume ancheta specială a procurorului Mueller privind influențarea alegerilor de către Rusia. Orice om cu scaun la cap s-ar prăpădi de râs când ar citi ipotezele de la care s-a pornit și acuzațiile care s-au adus. O totală deviere de la realitate, care însă a costat enorm.

De-a lungul investigației, tiripliciul Mueller a intervievat peste cinci sute de martori, a obținut aproape patru mii de mandate și citații și a făcut vreo treisprezece solicitări către guverne străine în vederea strângerii probelor. Care probe au condus la chestii halucinante: că unul din echipa lui Trump, de frica anchetei, a ascuns că s-a întâlnit cu un oficial rus, că altul ar fi mințit sau că Trump a fost în tinerețe cam curvar. Per total, numai chestii „groaznice”, de parcă ar fi fost lucrate de Ciorduța.

sâmbătă, 23 martie 2019

Până aici, ticălosule!

O să încep abrupt prin a afirma că nu sunt adept al unirii cu Basarabia. Mai precis, nu acum. Ca să înțelegeți și mai bine cât de tranșant sunt în opinia mea, vă voi spune că dacă mâine s-ar face un referendum pentru unirea cu Basarabia, eu aș vota împotrivă. Nu-s cinic și nici vreun tembel înfierbântat. Îmi place să mă consider un om cu picioarele pe pământ, care preferă o judecată corectă în locul unei acțiuni instinctuale.

Am mai multe motive pentru a mă opune unei uniri cu Basarabia, cele mai importante ținând de modificarea structurii etnice de-acolo - operată de către Stalin - dar și a concepțiilor românilor de-acolo care, după o intensă propagandă întinsă pe patruzeci de ani, n-au cum să vadă unirea cu țara ca pe o opțiune viabilă. În aceste condiții, unirea Basarabiei cu România ar avea toate șansele să se constituie într-un dezastru pentru țară, aducând după sine grave probleme care ne-ar putea fi fatale.

Acestea fiind spuse, o să trec direct la dandanaua oligofrenului național. Mie, așa antiunionist de moment cum sunt, nu mi-a trecut niciodată prin cap că am avea de-a face cu două popoare. Sau cu două națiuni, cu două limbi, cu două orice. E un tembelism fără margini. Orice om care are toți boii acasă știe că atât în stânga cât și în dreapta Prutului e vorba de același popor care vorbește aceeași limbă și care trăiește pe același pământ al aceleiași țări. Când cele trei provincii istorice se aflau sub stăpâniri diferite - și asta, din nefericire, s-a tot întâmplat în istoria noastră - aveam de-a face cu un singur popor, atât de unitar încât nicio tentativă de asimilare nu a reușit.

Spune Vlahuță atât de frumos: „Am fost trăit, pe vremuri, în graniți mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins- noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și-a trebuit- ca sa putem trăi- să ne mai strângem tara, și de la miazănoapte și de la răsărit.” Asta însă n-a însemnat nicipodată că cei rămași în afara granițelor vremelnice n-ar fi tot „ai noștri”.

Așadar, ca politician al României, nu poți avea la nivel oficial decât o singură opinie, anume cea normală: există un singur popor român având o singură țară. Chiar dacă poate părea paradoxal, asta nu implică nicio revendicare teritorială. Pot accepta că istoria ne-a jucat un renghi, pot semna tratate de pace în care să nu revendic teritorii însă niciodată nu-mi poate fi permis să pronunț „două popoare” pentru că așa ceva nu există, fiind o invenție a propagandei sovietice. La fel ca și acea aberantă „demonstrație” conform căreia româna se trage din rusă. 

Să auzi însă de la președintele țării exprimarea „cele două popoare” atunci când e interpelat despre unirea Basarabiei cu România e mai mult decât o simplă prostie și, din punctul meu de vedere, se înscrie în categoria infracțiunilor de înaltă trădare. Însă, celor care acum sunt înfierbântați, le voi spune că nu le înțeleg înfierbântarea. Nu suntem la prima infracțiune de înaltă trădare comisă de către Plăvan. Mai țineți minte vizita prietenească din Ucraina în care n-a deschis subiectul drepturilor minorității române de-acolo și, mai mult, n-a vrut să se întâlnească cu reprezentanții românilor? Aia ce-a fost, oare nu tot înaltă trădare?

Cred că ar trebui să tăiem o dată pentru totdeauna coada câinelui și să ne recăpătăm cel puțin demnitatea. Oficial România e obligată să-și protejeze poporul indiferent unde se află. Din poporul român fac parte cetățenii români ai Republicii Moldova, mult prea asupriții români din Ucraina, cei din Banatul Sârbesc, dar și multitudinea de români care se află prin Italia, Spania, Germania, Canada, SUA s.a.m.d. Poporul român este unul și indivizibil. Afirmarea apăsată a unicității sale, indiferent de contextul istoric, ține de demnitatea noastră și cred că a venit timpul să redevenim demni.

De-aceea, în ciuda faptului că acum sunt împotriva unirii Basarabiei cu România, consider că molusca incompetentă din capul statului trebuie aruncată cât mai repede la groapa de gunoi a istoriei. Orice poate fi subiect de negociere. Însă poporul, familia și propria identitate niciodată! De-aceea cred că trebuie făcut cât mai repede ceva, în sensul eliminării cât mai rapide a inutilului. Acest trădător e o pată, o flegmă pe obrazul țării, iar situația jenantă în care ne aflăm trebuie rezolvată cât mai rapid.

Și, pentru a fi și mai clar înțeles, afirm, de asemenea, că toți cei care ignoră această stare de fapt se fac la fel de vinovați de înaltă trădare întrucât devin complici cu inutilul oligofren. E timpul să facem o listă a trădării și să încercăm să-i eliminăm cât mai rapid pe acești imbecili de pe scena politică pentru a nu ne mai influența negativ viețile.

vineri, 22 martie 2019

În spatele unor accidente

Nu pot să nu mă uit spre dezastrul numit Boeing 737 Max fără să constat ceea ce toată lumea vorbește, anume că a fost alungit aberant și că n-ar fi trebuit să apară. E simplu să vorbim acum, la spartul târgului, despre toate aceste probleme. Dezastrele deja s-au produs, astfel încât acum nu putem decât să constatăm și să inventariem.

În mod normal, Boeing ar trebui să reia totul de la zero și să proiecteze o aeronavă comercială adaptată vremurilor de azi. Poate vă întrebați de ce n-a făcut-o până acum. Răspunsul e de-a dreptul banal: din rațiuni economice. De ce să investești bani în cercetare în condițiile în care ai deja un design perfect funcțional care, în timp, și-a dovedit fiabilitatea și siguranța. Este tipul de judecată considerată „sănătoasă” în zilele noastre. 

În acest mod „sănătos” de a gândi ar trebui să căutăm toate problemele Occidentului în general și ale SUA în special. Fuga nebună strict după profit, pe fondul superficializării tuturor factorilor de decizie, sunt pietrele de moară legate de gâtlejul sleit al unei economii care abia se mai mișcă. Va avea oare Boeing puterea să reia totul de la zero?

Poate ar trebui să ne uităm în ograda principalilor lor concurenți, Airbus. Nici acolo lucrurile nu sunt tocmai verzi. Airbus A380 e mai degrabă un eșec, o construcție megalitică a prezentului pentru care interesul a fost manifestat doar în segmentele marginale ale pieței. Chiar dacă avionul reprezintă un succes al tehnicii, fiind proiectat de la zero cu scopul precis de a satisface cererile din ce în ce mai mari de transport, mie personal mi se pare un eșec comercial. Un eșec de care e responsabil, în special, „peticitul” 737 Max.

Există însă un jucător pe care nu-l vede nimeni întrucât toți ochii sunt ațintiți la lupta dintre Airbus și Boeing. Se numește Comac C919 și primul său zbor comercial este programat în 2021. Este proiectat de la zero, a fost supus unor teste intense și este rezultatul unui program strategic demarat în 2008 de autoritățile chineze. Pe moment, Comac C919 are comenzile asigurate de liniile aeriene chineze.

De ce-l aduc în atenție e limpede pentru oricine. Și pe teritoriul transporturilor aeriene se întâmplă ceea ce ce vedem la tot pasul: în economie, în politică, în industria militară. În timp ce „jucătorii dominanți” sunt sleiți de luptele din ce în ce mai aprige, la umbra acestor giganți se ridică viitorii lideri: mai mici, mai agili, mai optimizați. De-aceea vă rog să nu pierdeți prea mult timp cu scandalurile de la Boeing sau Airbus. Stelele viitorului trebuie căutate în Asia.

joi, 21 martie 2019

Sistemul creditului social

Foarte mulți dintre cei cu care intru în contact s-au arătat interesați despre sistemul creditului social din China și m-au rugat să le explic modalitatea de funcționare. Ce-i drept, de mult vreau să abordez subiectul, dar, prins cu diverse alte evenimente, l-am tot amânat.

miercuri, 20 martie 2019

Cenzură și manipulare

Probabil știți că am fost blocat pe Facebook. Este a treia oară când o iau și-o iau absolut aiurea. N-ar trebui să mă deranjeze prea mult, dar, în realitate, mă deranjează. De ce? Pentru un lucru care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: platforma asta a ajuns să conteze nejustificat de mult pentru noi.

Nu știu dacă arhitecții sociali s-ar fi gândit că omul poate ajunge să fie modelat atât de ușor. Nici nu mai contează asta. Certitudinea e că, prin propagandă și deturnări dibace, am ajuns cu toții o masă ineptă, care suferă acolo unde nu trebuie și care, în mod aproape imbecil, ignoră lucrurile esențiale.

marți, 19 martie 2019

Blocat 3 zile

Am fost blocat timp de 3 zile pe FB din cauza profilului Calota Mihai. În cazul în care îl aveți pe individ în listă sau dacă vă dă târcoale blocați-l!

P.S. Îi rog pe cei care au FB (incă) să anunțe blocarea contului meu. Mulțumesc!

Torționarii de ieri și de azi

În 17 decembrie 1954, călăul obsedantei închisori de la Pitești, torționarul Eugen Țurcanu, a fost lichidat de plutonul de execuție. Monstrul de la Pitești a fost omorât de chiar cei care-i dăduseră mână liberă și care ajunseseră să fie îngroziți de atrocitățile comise în numele ideologiei pe care-o serveau. Imaginați-vă totuși că, un sistem profund inuman, implementat cu forța în România, s-a îngrozit într-atât de rău încât a decis condamnarea la moarte a celui care a efectuat cele mai crâncene spălări pe creier din istoria României și, probabil, a lumii.

duminică, 17 martie 2019

Șî eu

Iată că țivilii oculți mai jucară o festă sub forma „cică protestului” pentru autostradă. Totuși, cam cât de idiot trebuie să fii pentru ca, din dorința de a avea o autostradă, să protestezi oprindu-te din mers? Mă rog, cam totul face parte din același scenariu absurd în care patronul își obligă salariații să participe la grevă. Dar dacă s-a deschis discuția, de ce oare n-am continua-o în profunzime, pentru a înțelege cu adevărat care-i socoteala.

joi, 14 martie 2019

Millennials și ceea ce vine

Millennials reprezintă generația-experiment, piatra definitivă de hotar între trecutul oarecum normal și viitorul deviant. Întreaga generație a avut rolul de testare a teoriilor subjugării. Scopul acestora a fost acela de a construi „omul nou”, perfect înrobit, reactiv atunci când trebuie și uniformizat social. Este cumva comunismul construit din interior, modelat strict psihologic.

miercuri, 13 martie 2019

Cealaltă lume

Cu Mișu(nume fictiv) mi-am împărțit mare parte a copilăriei și adolescenței. Am fost la aceeași școală, la același liceu, am alergat împreună după puștoaice, prima beție ne-a prins împreună s.a.m.d. În mod inexplicabil, după liceu, drumurile noastre s-au despărțit. Pur și simplu nu ne-am mai văzut. El alesese o carieră militară, eu una mai apropiată de idealul pe care-l visam.

duminică, 10 martie 2019

Neotributul

Dacă nu știați care-i miza cu „agresiunile” rusești care se înmulțesc precum pricii pe câine, cred că e timpul să înțelegeți. După o propagandă acerbă în care rușii au fost identificați și arătați cu deștu până și-n pesta porcină, vine „eliberatorul” și ne spune că, iată, el e cel care ne protejează. Până acum cică a făcut-o benevol.

sâmbătă, 9 martie 2019

Mafia de la ANSVSA

În urmă cu vreo două luni s-a descoperit somon cu Listeria. S-a făcut ceva tam-tam, dar s-a pus batista pe țambal. N-a trecut mult și un alt sortiment de somon a fost detectat cu aceeași bacterie. Oare cum naiba, după prima alertă alimentară nimănui nu i-a trecut prin cap să blocheze întreg somonul existent în galantare pentru analize?

Înțeleg că amenda pentru magazinul surprins se ridică, în cel mai rău caz, la câteva mii de euro. Imaginați-vă ce impact poate avea o asemenea amendă derizorie pentru un supermarket care vinde de câteva milioane de EUR/zi. Cu siguranță nu doar că nu simt, dar nici nu cred că bagă în seamă. În mod normal, pentru o asemenea problemă, magazinul în cauză ar trebui închis câteva zile, făcută o dezinfecție temeinică, refăcute analizele personalului care intră în contact cu acea marfă s.a.m.d. La noi nici măcar nu se închide raionul unde s-a constatat problema!

vineri, 8 martie 2019

Dincolo de dosarele celebre

Cică Portocală și Lucică au dat-o-n gât pe intangibilă. E un deranj maxim deoarece, pentru a scăpa mai ieftin, aceeași strategie va fi folosită de toți torționarii DNA. Cel de-al doilea dosar care i-a fost deschis lui Koveși este unul dintre multele care-și așteaptă rândul.

În fapt, riscul pe care-l întrevăd în ceea ce privește Secția pentru Investigarea Magistraților este blocarea acesteia în dosare având-o în centru pe zeița anticorupție. Într-adevăr, abuzurile comise de aceasta sunt atât de multe încât e posibil să vedem sute de dosare instrumentate pe numele ei. Însă nu trebuie uitat că Koveși e doar vârful aisbergului.

luni, 4 martie 2019

De unde ne mai putem lua aurul?

De fiecare dată când cineva încearcă să ia o decizie în direcţia unei mai mari suveranităţi financiare a României e contracarat cu violenţă de vocile BNR. Există chiar şi o platformă online - Opinii BNR - de unde se instrumentează atacuri împotriva opiniilor care, din ce în ce mai vocal, cer o mai mare suveranitate monetară a ţării.

O să abordez azi subiectul la modă: aurul. Cei care-mi citesc blogul de mai mult timp îmi ştiu opinia legată de aur, anume că acesta nu e o valoare în sine, ci are o valoare simbolică datorată unui complex cultural al omului. Însă, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că, indiferent de credinţele noastre, aurul se tranzacţionează pe bani, reprezentând un vehicul de conservare a averii. Aurul pe care Banca Naţională îl are în rezervă reprezintă aproximativ a zecea parte din rezervele lichide, adică o cantitate aproape neglijabilă. Se pune astfel întrebarea logică legată de oportunitatea păstrării a jumătate din rezervă la Londra. De ce?

duminică, 3 martie 2019

Nu mai Plânge Turtu/ Cu lacrimi de formă/ Digi nu e moartă/ Digi se transformă

La cum se văd lucrurile, în divizia media a Digi e jale. Se concediază la greu, se scad salariile, se face curăţenie. Totul în linişte, de parcă s-ar ascunde ceva. Din când în când, câte unu' dintre cei ejaculaţi(vorba lu' Vanghelie) mai izbucneşte în câte-o postare pe Facebook, dar aşa, cu mănuşi. Probabil contractul e atât de restrictiv încât, dacă a călcat strâmb, îşi ia o belire de n-o poate duce.

Ultimul care şi-a publicat necrologul e Turturică. Într-o jălanie patetică, distribuită, între alţii şi de Caramitru ăl mic, marele jurnalist ne bagă-n ceaţă cu marile sale realizări, cu profilul pe care-l are de coadă de bardă luptătoare şi alte asemenea aberaţii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume, găseşte cauza supremă: „ruşii e dă vină!”.

S-o bagi p-asta cu ruşii în condiţiile în care pe administratorul covergii la care prestezi îl cheamă Serghei Bulac, mi se pare cam ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Dar să lăsăm puţin amănuntele spumoase pentru a înţelege cam care sunt cauzele.

M-am uitat diagonal pe cifrele preliminare ale Digi. Evident că s-a făcut un mare tămbălău pe tema „creşterii fabuloase a veniturilor” deoarece compania a depăşit 1 mld. EUR. Cifra e de-a dreptul hazlie. În 2017 Digi avea venituri de peste 900 mld EUR, adică „tot pe-acolo”. Mai precis, creşterea veniturilor a fost de 13%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 15%. Asta în condiţiile unui an de boom economic. Îngrijorătoare e însă creşterea costurilor de finanţare cu peste 65%. Şi dacă tot am ajuns aici poate că ar fi cazul să observăm că totalul datoriilor a crescut cu peste 17%! Asta înseamnă că gradul de îndatorare al companiei ajunge pe undeva pe la 75%, adică se cam apropie de limita de la care creditorii încep să-ţi cam bată la uşă. Dacă vom studia evoluţia indicatorilor specifici(ARPU&RGU) vom observa cifre preponderent stagnante, influenţate pozitiv de achiziţia Invitel.

În mare, aşadar, treburile nu stau deloc roz în curtea companiei mamă a UM-urilor propagandistice. „Divizia Propagandă” e una mult prea halitoare de bani, în condiţiile unor audienţe modeste. Singurul lucru reuşit de propagandiştii de la Digi a fost acela de a-şi crea o masă infimă, dar radicalizată de spălaţi pe creier. Asemeni TVR-ului, Digi a recuperat toate deşeurile media cu pretenţii gen Vijulie, CTP sau mult prea plângăciosul nostru Turturică.

La cum arată cifrele şi la perspectivele economice incerte e clar că Digi e obligată să-şi facă o curăţenie temeinică în ogradă. Valul de restructurări din divizia-păduche, cu siguranţă va continua. Nu cred că Digi va mai avea puterea să dea bani pentru Divizia A, astfel încât posturile sale de sport vor redeveni unele statice, de retransmisie a confruntărilor sportive ieftine. Posibil să mai şi reducă din ele. În ceea ce priveşte Digi24, nu-mi dau seama dacă mai are sens să-l ţină în condiţiile unor audienţe anemice. Şi-aici probabil singura schemă de supravieţuire este cea a unui „low cost” cu ştiri retransmise la infinit.

Treburile însă sunt abia la început. Părerea mea e că Digi e un uriaş cu picioare de lut care, la primul cutremur, se va dezintegra sub povara datoriilor. De-aceea se precipită evenimentele în vârful vizibil al aisbergului.

sâmbătă, 2 martie 2019

Marea restauraţie

De fiecare dată când lucrurile se îndreaptă iremediabil spre dezastru apare câte un personaj - uneori din afară, alteori dintre cei implicaţi - care pare a avea puterea să evite dezastrul. El este „cel care întârzie evenimentele”. Personajul despre care vă vorbesc este cel care, în tot tăvălugul iraţional în care se scufundă uneori oamenii, pare a fi singurul care mai are un dram de logică, care vorbeşte coerent şi care pare capabil să evite deznodământul tragic. Culmea, uneori se află „la butoane”, alteori suspect de aproape de zona în care se iau deciziile. Celor care privesc dezastrele mult după ce s-au întâmplat li se pare, la fel ca şi contemporanilor săi, de neexplicat de ce „acela care întârzie” nu a putut evita tragedia.

vineri, 1 martie 2019

Vremea ilegaliştilor

După ce Plăvanul a dat o lovitură de stat în urma incidentului de la Colectiv(neanchetat, desigur, deoarece ar fi ieşit la lumină iţele negre ale afacerii) a continuat permanent în direcţia slăbirii statului român. A instalat un prim ministru marionetă a Bruxelles-ului şi a intereselor antinaţionale(Cioloş). După pierderea alegerilor de către partidele sale a trecut în mod ilegal în activismul politic(episodul „geaca roşie”) ştiind că acest lucru îi este interzis de Constituţie. A girat un raport mincinos al CSAT în care s-a afirmat că nu există magistraţi colaboratori ai serviciilor secrete(aţi uitat deja acest episod?). După mult prea obsedantele ieşiri la lumină ale protocoalelor nimeni nu se mai îndreaptă împotriva celor care au comis acel imens fals în acte. A „citit” nejustificat de mult pentru a înţelege că e obligat să semneze eliberarea din funcţie a unui procuror şef de direcţie. A doua oară, în cazul lui Lazăr, a încălcat cu bună ştiinţă Constituţia, refuzând semnarea eliberării din funcţie a nulităţii. A încălcat voit Constituţia atunci când a refuzat cu de la sine putere numirea unor miniştri. A încălcat Constituţia şi a avut o nouă tentativă de lovitură de stat atunci când a emis ilegal decretul de numire a şefului Statului Major(în prezent suspendat).

joi, 28 februarie 2019

Lumea din penumbră

Omul cu care mă mai întâlnesc din când în când şi care-mi dă cam totul peste cap m-a lăsat din nou fără cuvinte. Sunt de-a dreptul şocat, dar probabil cel mai rău mă deranjează faptul că are dreptate. Teoriile mele merg până într-un punct, dar de-acolo intervin variabile inexplicabile. Ceea ce-mi spune el e coerent şi are sens. O să vă descriu pe scurt ceea ce-am aflat. Dar pentru asta trebuie să ne întoarcem puţin în timp.

miercuri, 27 februarie 2019

Ce urmează?

Atenţie! Acest articol e destinat strict publicului care mă urmăreşte, motiv pentru care vă rog să nu distribuiţi conţinutul pe FB(share sau copy&paste pe wall-ul propriu). De asemenea, rog publicaţiile cărora le-am dat permisiunea să preia conţinut de pe blog/pagina mea de FB să excepteze de la preluare acest material! 
 Vă rog să ţineţi cont de faptul că nu voi lăsa această postare publică(pe FB) mai mult câteva zile. În ceea ce priveşte blogul, cred că o voi lăsa vizibilă ceva mai mult timp.
 
Mă tot întreabă lumea ce-i de făcut. Sunt ferm convins că fiecare simte un val de incertitudine, o umbră de nesiguranţă pe care nu ştie cum s-o interpreteze. Am mai avut senzaţia asta, pare cunoscută, dar nu ne vine să credem ce este.

Ultima dată când am avut acest sentiment a fost în perioada 2007-2008. Totul părea că merge, dar semnalele care veneau erau destul de îngrijorătoare. Cu toate acestea, „economia duduia”, iar „esperţii” spuneau cu infatuare că cei care se îndoiesc de buna funcţionare a economiei sunt cam tâmpiţi.

Părerea mea e că suntem într-un moment premergător unei catastrofe la nivel global. În intervalul de timp care urmează, cele mai importante cinci cicluri - ale căror perioade sunt mai mari de 15 ani - se încheie cam în aceeaşi perioadă de timp.

Pe scurt, fără să vă ofer prea multe detalii, vă voi spune că ciclul cel mai scurt(cel al crizelor economice majore) loveşte anul acesta, în timp ce ciclul Kondratieff (al IT-ului) şi-a început existenţa prin 1985, a atins apogeul în 2000, iar prin 2025 îşi va avea punctul de minim. De asemenea, cel mai lung ciclu istoric, cel al cărui început a fost în 3102 i.Ch. urmează să-şi atingă minimul tot prin 2025. Celelalte două cicluri istorice intermediare(„milenialul” început aproximativ prin 1050 şi „centenaristul” se află tot în preajma minimelor). E unul dintre rarele momente ale istoriei în care toate aceste cicluri se epuizează cam în aceeaşi perioadă de timp.

În ceea ce priveşte anul curent, el începe ca unul de maxim în care, cu siguranţă, va începe un dezastru de proporţii: ori crash bursier, ori criză bancară de proporţii, ori criză imobiliară, ori altceva, ori toate la un loc. Oriunde vă uitaţi puteţi constata că preţurile sunt pe maxim, astfel încât strategia e una cât se poate de simplă: vindeţi.

Dacă aveţi acţiuni, vindeţi-le, dacă aveţi imobile/proprietăţi pe care le-aţi luat „pentru investiţie” cu preţurile piperate ale ultimilor ani, scăpaţi de ele. Limitaţi-vă pofta de achiziţii scumpe. În scurt timp veţi constata că au fost mofturi inutile.

Dacă aveţi o firmă cu stoc mare de marfă, nu-l mai suplimentaţi gândindu-vă la discounturi. Încercaţi să lucraţi cu stocuri mici, optimizate. Reglaţi-vă creditele bancare şi comerciale. Dacă acordaţi credit comercial, încercaţi să vă recuperaţi cât mai rapid banii. Încă sunt bani pe piaţă, deci e bine să vă micşoraţi pierderea potenţială. De asemenea, scurtaţi la maxim perioada de rambursare şi, mai bine, încercaţi să vindeţi cu discount mai mare, dar cu banii jos. Pregătiţi-vă pentru o reinstaurare a neîncrederii, pentru o suspendare a finanţărilor şi pentru creşteri substanţiale ale dobânzilor. Nu vă mai bazaţi pe liniile de credit şi pe cele de scontare. Posibil ca liniile de credit care expiră să nu mai fie prelungite, iar cele de scontare să fie închise automat, aşa cum s-a întâmplat la ultima criză. Atenţie la instrumentele de plată în alb pe care le-aţi lăsat ca garanţie pe la diverşi furnizori. Luaţi-le înapoi cât mai repede! Suspendaţi-vă planurile de investiţii. Aşteptaţi mai întâi căderea şi, dacă vreţi să cumpăraţi ceva, faceţi-o atunci când toată lumea va fi disperată să vândă.

În ceea ce priveşte economia autohtonă, dat fiind faptul că suntem o economie de „consum pe steroizi”, ar trebui să înţelegeţi că fundamentele leului nu sunt dintre cele solide. La o un vânticel ne putem aştepta la o presiune de 4%-5%, însă la un uragan deteriorarea poate fi de până la 100%. Şi chiar peste, dacă lucrurile o iau razna. Reţineţi că statul român are o supraexpunere pe imobiliare din cauza iraţionalului program „Prima casă”, astfel încât este posibil să nu poată face faţă plăţilor în cazul unui dezastru imobiliar. Oricum, preţurile la imobiliare sunt unele de-a dreptul iraţionale, cu distorsionări teribile ale pieţei(vezi preţurile din Cluj nejustificat de mari faţă de Bucureşti care, oricum, deja e în virtual).

Este posibil ca la nivel mondial să asistăm la o nouă explozie a aurului. Cotaţiile se pot dubla în condiţiile instaurării neîncrederii în bani. Oricum, acordaţi o atenţie deosebită structurii lichidităţilor şi mai ales a plasamentelor acestora. Aveţi grijă că, în caz de criză financiară, este posibil ca unele bănci să falimenteze şi bani pentru salvarea lor NU SUNT DISPONIBILI. Sunt posibile şi falimente în lanţ, dezastre financiare care ar putea şterge tot ce aţi agonisit şi păstraţi acolo. Faceţi-vă un plan de exit şi fiţi atenţi la ceea ce se întâmplă.

Reţineţi, ceea ce am spus sunt doar indicaţii generice. Fiecare trebuie să-şi facă planul cât se poate de atent, în funcţie de profilul de risc şi de „capacitatea de mişcare”. Ceea ce vreau să vă spun e că ceea ce deja numesc „criza anului 2019” e una de început, care se va prelungi cel puţin până în 2030 şi va include mai multe etape. Probabilitatea e destul de mare ca în perioada 2020-2025 să avem un mare război sau o prăbuşire geopolitică de proporţii, iar  în jurul anului 2025 să avem parte şi de o stabilizare monetară la nivel mondial. De-aceea consider că această criză vă va supune unei echilibristici extreme în care va trebui să alternaţi în perioade scurte deţinerile de cash cu cele de investiţie.

Sunt câteva elemente pe care vi le spun strict pentru a vă asigura securitatea financiară a perioadei viitoare. Ţineţi cont de ceea ce v-am spus, dar planul trebuie să vi-l faceţi singuri!

marți, 26 februarie 2019

Fonduri europene?

Am văzut-o într-un interviu pe nulitatea aia de reprezentantă a Comisiei Europene ameninţând cu suspendarea fondurilor europene. Şi, dacă tot ne ameninţă cu idioţenia asta, poate că ar trebui să ne apucăm să studiem în detaliu şi în ce constă prăjitura asta otrăvită.

duminică, 24 februarie 2019

Fără iluzii

PNL se defineşte ca partid de dreapta, dar îşi face campanie electorală cu măsuri de stânga(vezi aia cu salariile), ţintind de fapt să le fure pălăria micuţilor după ce ajunge la ciolan. Şi să înalţe drepturile Securităţii pe cele mai înalte nivele de progres şi civilizaţie. PNL face parte din PPE.

USR se defineşte ca partid de dreapta-centru-stânga. Au comportament de bolşevici isterici, vizează un socialism corporatist şi la o ridicarea Securităţii la niveluri pe care nu le are nici în Coreea de Nord. De promis promit orice şi de-aia nu au doctrină.

Colegii de coaliţie, adică cei numiţi „ai lui Cioloş”, la fel: stânga-dreapta-centru, focusaţi strict pe interesele Securităţii autohtone. Ceea ce mi se pare logic în condiţiile în care limbri-Csolos are paşii păziţi de structura ilegală a Vulpii. Cu toate că-i o nulitate dovedită, Cioloş aruncă rahat spre ăia care l-au făcut om, dar promite orice. Ăsta cică e modelul de politician!

Partiduleţul lui Ponta zice că e de stânga-dreapta. Şi ei tot cu Securitatea în cuget şi-n simţirii. Ei sunt „lupii tineri” care-au ocupat poziţia de aspirator de căcat jucată până acum de PUNR. De promis, ştiţi cum e: Ponta spune orice până pune mâna pe borcan, după care o dă cu nesimţire la întors: ba că i-a spus Barroso, ba că i-a arătat pisica X, ba că nu-i „ieuropean” s.a.m.d. Adică exact ca o coadă de topor.

Ăştia trei USR-Csolos-Ponta vor să intre în ALDE, formaţiunea aia suspectă care se declară de dreapta şi care e folosită de deviantul Guy Verhofstadt ca platformă pentru monetizarea lobby-ului pe care-l face pe bănăşori buni, doar are al treilea cel mai mare venit din PE.

Din ALDE face parte şi Tăriceanu care joacă strict pe partea dreaptă şi care, deocamdată, pare mai rezervat în ceea ce priveşte Securitatea. Dar bănuielile asupra sa sunt destul de mari. Iar în ceea ce priveşte promisiunile electorale, cel puţin se chinuieşte să-şi împacheteze sloganele de dreapta într-un discurs de genul „de ce e mai bine aşa”. Asta nu înseamnă că nu promite orice, doar c-o face într-un mod cumva diferit. De-aia e şi cam „moartea pasiunii” la vot.

Am ajuns şi la PSD. Ei zic că-s de stânga, dar când urlă vreo agentură de lobby, vreo ambasadă sau vreun interes, harş devin de dreapta. Exemplele sunt multiple, cele mai flagrante fiind cedarea resurselor, abandonarea Referendumului pentru Familie s.a.m.d. Ăştia fac parte din Grupul Socialiştilor Europeni. Ei sunt marii experţi în ceea ce priveşte promisiunile electorale. Ultima harneală a fost aia cu „Programul de guvernare” din care s-au ţinut de cuvânt strict de chestiile pe care le monetizează electoral: salarii, pensii etc.

Nu degeaba v-am făcut înşiruirea asta. Toţi, dar absolut toţi, spun că luptă împotriva populismului, că fac politica grupului din care provin s.a.m.d. Însă, absolut toţi, de când sunt, au strategii electorale pur populiste promiţând votanţilor orice şi asta strict pentru a fi ei unealta colonistului şi de a-şi asigura o parte din firimiturile de la masa bogatului. Ei reprezintă cei mai mari fraudatori deoarece vând publicului populism, dar n-au nici cea mai mică mustrare de conştiinţă dacă trebuie să taie în carne vie. În ceea ce priveşte relaţia cu Securitatea, părerea mea e că avem doar două tabere: cei penetraţi total(PNL, USR, PLUS, Ponta, UNPR) şi cei penetraţi parţial(PSD, ALDE). Parţial însemnând totuşi mult prea mult decât ar fi normal, astfel încât puteţi considera liniştiţi că toţi sunt nişte lupi îmbrăcaţi în blană de oaie, nişte asasini psihopaţi care-ţi zâmbesc frumos înainte de a apăsa pe trăgaci şi a-ţi zbura creierii.

Asta e lista pe care-o avem. Dacă-mi veţi spune că vreunul dintre ăştia vă doreşte binele, puteţi să vă duceţi la culcare. Din păcate şi anul acesta suntem condamnaţi să trimitem la Bruxelles trădători 100%, adică securişti acoperiţi care nu vor face altceva decât să execute „cu simţ de răspundere” ordinele ocupantului. Nu scriu ca să vă sperii, ci ca să nu vă faceţi iluzii. E bine ca, cel puţin, atunci când votaţi s-o faceţi conştienţi de această realitate. Până la momentul acesta NU EXISTĂ o structură coerentă în teritoriu capabilă să implementeze agenda cetăţeanului. Fiţi conştienţi de asta!