sâmbătă, 2 martie 2019

Marea restauraţie

De fiecare dată când lucrurile se îndreaptă iremediabil spre dezastru apare câte un personaj - uneori din afară, alteori dintre cei implicaţi - care pare a avea puterea să evite dezastrul. El este „cel care întârzie evenimentele”. Personajul despre care vă vorbesc este cel care, în tot tăvălugul iraţional în care se scufundă uneori oamenii, pare a fi singurul care mai are un dram de logică, care vorbeşte coerent şi care pare capabil să evite deznodământul tragic. Culmea, uneori se află „la butoane”, alteori suspect de aproape de zona în care se iau deciziile. Celor care privesc dezastrele mult după ce s-au întâmplat li se pare, la fel ca şi contemporanilor săi, de neexplicat de ce „acela care întârzie” nu a putut evita tragedia.


Al doilea Război Mondial a fost, atât în sine cât şi prin ceea ce a generat după, cel mai mare dezastru al vremurilor noastre. Nu trebuie să uităm că el a înălţat un obsedant munte de cadavre în confruntările directe, dar şi distrugerea iremediabilă a destinelor a sute de milioane de oameni până în prezent. Puţini ştiu că dacă Churchill n-ar fi refuzat în 1940 oferta de pace a lui Hitler, întreg dezastrul ar fi putut fi evitat. Aceasta deoarece dorinţa lui Hitler era să-şi asigure o securizare a resurselor pentru naţiunea sa, prin anexarea unor teritorii spre Est şi cam atât. Dacă Churchill i-ar fi acceptat planul de pace, singura confruntare posibilă ar fi fost cea cu Uniunea Sovietică, adică am fi avut parte de un conflict cel mult regional, nicidecum mondial. În acel context, „cel care a întârziat evenimentele” a fost, culmea, Hitler, cel care a devenit personajul central al întregului dezastrului.

Dacă veţi studia istoria veţi constata repetarea de fiecare dată a acestui pattern. „Cel care întârzie lucrurile” apare, dar niciodată nu poate schimba destinul evenimentelor. Studiind mai atent, veţi constata că neputinţa sa de a detensiona sau devia evenimentele nu ţine de ghinion ci de un lucru mult mai limpede: el e parte a evenimentelor, operează în aceeaşi logică, cu toate că celor „deconectaţi de evenimente” le pare a fi ceva diferit. El, la fel ca şi ceilalţi, e un om al logicii momentului, iar menirea sa pare a fi aceea de a asigura un respiro nu pentru evitarea dezastrului ci, culmea, pentru a isteriza forţele dezastrului, de a le face să devină mai radicalizate, mai unite şi, în acelaşi timp, mai puternice decât ar fi fost dacă n-ar fi apărut el şi retorica sa.

Am făcut această introducere lungă pentru a vă face să înţelegeţi pattern-ul după care judec lumea de azi. Privind de jur împrejur înţelegem că totul a luat-o razna. Societatea e putredă, nebunia a ieşit la propriu în lume. O scurtă plimbare pe străzi nu mai e, ca altădată, un motiv de relaxare, ci de înfiorare. Vezi oameni mutilaţi psihic, bărbaţi feminizaţi, femei masculinizate, indivizi care vorbesc de unii singuri etc. Ai impresia că întreaga casă de nebuni s-a revărsat şi a populat lumea. Şi dacă „la firul ierbii” se întâmplă aşa, la nivelele superioare haosul n-are cum să fie mai mic. Singura logică pe care o vedem operând eficient în toate sferele este cea a strigătului, a isterizării, a lipsei de argument şi a înlocuirii acestuia cu forţa scandărilor iraţionale. Trăim vremuri în care operează logica lui „HUO!” şi a înjurăturilor spumoase, vremuri în care noţiunea de rezonabil a fost înlocuită cu cea de „aberant de anormal”.

Axa lumii pare a se fi deplasat ireversibil. Înainte râdeam de tembelismul corectitudinii politice, acum ne e frică de ea. Asta ar trebui să ne semnalizeze „cine-i şeful”. Înainte nici nu concepeam anumite comportamente pe care le consideram anormale, marginale sau de neacceptat. Acum, prin „teorii ale genului” sau alte aberaţii, devin elemente centrale ale societăţii. Iar societatea, în întregul ei, pare - aşa cum am mai spus - o imensă casă de nebuni.

Vi-l mai amintiţi pe Obama? Îl ştiţi bine, doar l-am înjurat împreună. A fost probabil cel mai prost preşedinte al SUA. Asta însă nu l-a împiedicat ca, în prostia lui, să genereze o serie de evenimente dezastruoase în Orientul Mijlociu(„primăvara arabă”) şi un război în Siria ale cărui efecte negative le vom vedea mult timp de-acum înainte. Trump a apărut pe firmament ca o reacţie fermă la politica aberantă a lui Obama. Discursul său părea mai articulat şi mai logic decât isteroido-aberantul discurs al lui Hillary Clinton, iar planul său părea de bun simţ, rezonabil. Cu toate acestea, absolut tot ceea ce s-a întâmplat până acum ni-l indică pe Trump ca nefiind nimic altceva decât „omul care întârzie evenimentele”.

Dacă vom asculta cu atenţie ceea ce spune, vom constata că logica sa - care doar pare de bun simţ - nu este nimic altceva decât o faţă a actualei stări de fapt. Ce spune Trump? Că vrea un nou naţionalism. Asta i-a cucerit pe mulţi, dar cei pe care i-a cucerit n-au înţeles în ce constă acest „nou naţionalism”. Mulţi au picat în capcana în care şi-au imaginat că în spatele MAGA(„Make America Great Again”) ar sta idealurile de bun simţ la care visează. Aiurea MAGA e o formă hibridă de naţionalism orientată strict economic. În absurditatea vremurilor în care trăim, nimeni însă nu se întreabă cum poate exista naţionalism fără naţiune? Căci în programul lui Trump nu există naţiune ci o gaşcă eterogenă(acest obsedant „noi”, adică „cei care ne aflăm indiferent cum pe teritoriul acesta”) care-şi propune nu să devină mai bună, să strălucească prin caracteristicile sale care-o fac unică, ci să-i şunteze pe chinezi deoarece „ăia vând la noi şi noi avem monopolul banului”.

Pseudo-naţionalismul lui Trump e o gogoriţă chiar mai mare decât globalismul. Asta deoarece el nu e decât o ideologie derivată din mlaştina ideologică globalistă. E o tâmpenie să te consideri naţionalist atunci când te pui în fruntea unei găşti eterogene, ale cărei idealuri nu mai există şi să proclami în gura mare: „noi suntem golanii planetei şi idealul nostru trebuie să fie să fim iar mari”. „Dar oare voi, cei care sunteţi acum, aţi fost vreodată mari?” - i-ar putea întreba părinţii fondatori pe aceşti pigmei care-şi spun patrioţi.

Care-i măreţia care poate fi identificată la unul ca Trump? Când îl privesc nu pot vedea decât fanfaronadă, chiloţi de starlete porno şi piţipoance atrase de bani precum muştele de rahat. Ştiu, mulţi dintre cei care mă citesc frecvent vor fi dezamăgiţi, dar eu nu fac altceva decât să le arăt tabloul aşa cum e el. Uitaţi-vă cu atenţie şi-mi veţi da dreptate.

Ceea ce însă e vizibil chiar şi pentru cei care se auto-amăgesc e isterizarea fără precedent a forţelor retrograde ale globalizării, radicalizarea şi polarizarea agresivă a opiniilor. Întreaga medie e invadată de debilizanta ideologie, iar concepte care erau pe vremuri discutate doar în spatele uşilor închise fac acum primele pagini ale ziarelor. Minciuna e adevărul zilelor noastre, logica răsturnată e vedeta pe care se focalizează toate aparatele de fotografiat şi camerele de luat vederi. Trump, cu al său naţionalism şchiop, pare un barbar al trecutului apărut accidental pe scenă. Reflectoarele sunt pe el nu pentru că ar fi vreun personaj principal ci deoarece e viitoarea victimă.

Prima acţiune vizibilă a lui Trump după ce a depus jurământul a fost închiderea secţiunii lgbt de pe site-ul „Casei Albe”. Cum arată asta privită dinspre ziua de azi în care Trump a dat o directivă fermă întregii diplomaţii americane pentru a forţa legalizarea ideologiei lgbt peste tot în lume? Nu-i oare „strigătul înjositor de clemenţă” al victimei?

Să ne uităm puţin şi-n ograda noastră. Vedem neputinţa unui PSD care a venit la putere pe cai mari şi care, pe zi ce trece, e mai slab, mai fără vlagă şi mai demn de milă. Azi ia o măsură fermă, mâine se-ntoarce şi-şi cere scuze. Ce-i asta? Pentru mine e un comportament al celui căruia îi e frică. Dacă vă veţi uita însă în curtea opoziţiei veţi vedea o trepidaţie fără precedent. Opinii aberante şi lipsite de logică - precum cele ale odraslei lui Caramitru - sunt „lumina” în jurul căreia gravitează roiul de muşte veninoase gata să dea asaltul final asupra puterii. „Când vom veni noi vă vom aresta pe bază de ordonanţă de urgenţă!” - urlă tânărul imberb în strigătele isterizate ale susţinătorilor săi. Nu mai există cenzură a bunului simţ, totul se spune pe faţă. Şi culmea e că totul se va face aşa cum se spune!

Ceea ce vreau să vă spun e că, atât în SUA cât şi peste tot în lume se pregăteşte o restauraţie radicală a fostei ideologii. Menirea „celor care întârzie” a fost aceea de a permite forţelor retrograde ale răului să se coalizeze şi să se radicalizeze peste măsură. Astfel încât, la revenirea la putere, să schimbe într-o clipă măsurile minore în direcţia normalităţii pentru care s-a consumat atâta energie. Ceea ce urmează e dezastrul.

Pregătiţi-vă să plătiţi pentru delictul de opinie, pregătiţi-vă să vă demonstraţi „inclusivitatea” şi toleranţa faţă de agenda lgbt aşa cum maurii şi evreii erau obligaţi să-şi demonstreze creştinismul în Spania de după Reconquista. Aşa cum atunci erai obligat să ai jamon-ul atârnat de uşa de la intrare, iar când venea inchiziţia trebuia ca tu şi membrii familiei să mâncaţi cu poftă din pulpa de porc, la fel acum va trebui să le demonstrezi cumva toleranţa. E doar un aspect deoarece ceea ce urmează e greu de creionat. Şi credeţi-mă, ceea ce spun acum nu e pentru a vă speria ci doar pentru a vă pune în gardă. Forţele iadului sunt aproape de cea mai mare dezlănţuire din istorie. Niciodată lumea n-a mai cunoscut o asemenea revărsare de otravă.

18 comentarii:

  1. Situatia generala este rea intr-un mod gradual. Sunt tari mai bune decat altele si experimentele sociale sunt distribuite cumva in urma unor intelegeri,astfel incat ceea ce se intampla intr-o tara este asumat de clasa care conduce acea tara. Nu este insa motiv de panica,inca...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi plac aberatiile tale. Par de om batran. Daca nu as fi trait si vazut cum erau lucrurile, as fi zis ca azi e mai rau, dar nu e. In Romania e la fel de multi ani, ca am dat un fals impus pe un haos lacom. Niciuna dintre variante nu e de dorit. Cei supusi tot mai supusi, singurii care au scapat de capastru sunt cei ce au plecat.
    Cat despre Trump, e doar raspunsul la globalizare al lacomiei batranilor locali. Cei tineri nu au alta varianta sa rapuna hidra batrana, decat prin lupta directa. Numeric sunt insuficienti pentru a schimba ceva. Si uite cum cei care le decid viitorul sunt niste batrani hulpavi sau frustrati si saraci. Astia din urma nu au avut curajul sa schimbe lumea cand trebuia. Ironic, nu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De curiozitate, câţi ani ai, „tinerelule”? Că sunt şi eu curios pe la ce vârstă apar asemenea scheme aberante de gândire...

      Ștergere
  3. Jambonul, ați sărit un b.

    Da, am avut aceeași senzație de neîmplinire cînd l-am urmărit pe Steve Bannon în încercările lui de găsire a celui mai mic numitor comun european care să se împace și cu varza americană. Acesta e naționalismul economic opus, dar nu cu atîta îndîrjire pe cît s-ar fi putut, celui etnic. În plus, se adresează, probabil pentru a nu fi acuzat de tot ce e mai rău (oricum va fi), și pereților, adică universităților, unde turma e majoritar trepanată. Pe lîngă dificultatea definirii unei națiuni americane, din motive chiar mai adînci decît cele de PC dementă din zilele noastre, operațiunea lui Bannon de mobilizare europeană aduce a disperare. Mesajul implicit, pe care nu cred că-l va putea transmite public vreodată, sună și așa: băi, treziți-vă, vă omorîți între voi după, acum vă înghite iadul pe toți. Europenii, cu degetul în nas, se află încă în contemplație. S-au mai trezit unii, dar nu e suficient.

    Ferocitea hoardelor care mușcă lanțul în așteptarea ordinului de atac te sperie, într-adevăr. Rezultatul nu va fi teroarea instituționalizată, cred că nici măcar pentru scurt timp, va fi o explozie, un carnagiu. Sigur, ar putea fi unilateral, dar mă îndoiesc. Nu că ar mai avea mare importanță, tot praful s-ar alege. Totuși, ciomagul și accesul cît mai rapid spre un ciomag cu repetiție trebuie avute la îndemînă și în vedere. Dacă e bal...

    Pînă la urmă, libertatea sau chiar viața ți le mai aperi și singur. Ar fi prea periculos să te resemnezi, indiferent de șanse. Controllerii haitei mizează pe existența indivizilor dezarmați intelectual, deznădăjduiți spiritual, aduși în incapacitatea de a reacționa. Poate mizează prea mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. SI tu ce ai de gind sa faci Mishule, sa ramai acolo cind va incepe shoul cu ciomegele de asalt? Crezi ca merita sa te implici pentru panaramele alea? Foarte multi dintre ai nostri deja vind si se intorc acasa. SPER ca te-ai convind pina acum ca acasa colapsul va fi unul FRIENDLY cit de cit comparativ cu CONTURILE CARE SE VOR PLATI LA FOC CONTINUU ACOLO! si stii doar ca s-a acumulat extrem de mult astfel incit ceea ce arata ei in The PURGE, este o plimbare prin parc.

      Romanul are in gene felul blindut in care raspunde la un colaps, pe cind aia de acolo la tine NU!
      Pune mina si cumpara-ti pamint in Ro si pregateste-te in caz ca nu ai facut-o inca, dar ceva imi spune ca esti deja pregatit cu BOB-ul la usa.

      Ștergere
    2. N-a sarit nicun "b", sa se zice la sunca in spaniola, jamon. Probabil ca frantujii cand au dat de bunatatea asta traditionala spaniola i-au adaugat "b"-ul, ca o confirmare ca e "bon".

      Ștergere
    3. Nu prea mi-e clar, Tomiță, ce vrei. De presupus, presupui greșit.

      @Anonimului, da, probabil e așa cum a/i scris.

      Ștergere
    4. Intrebarea este: cind SHTF ramii in Canada sau te intorci,..... asta daca vor mai zbura avioanele, ca vad ca trumpete a amintit din nou acum la CPAC 2019 spre ce ne indreptam iar lipsa avioanelor erau unul dintre punctele atinse. Toti vorbesc de faptul ca lea ei situatia va fi cu mult mai incinsa decit la restul lumii.

      Ștergere
    5. De unde ai scos chestia cu Canada? Eu mă aflu în România și n-am de gînd să plec.

      Am și VPN, dar nu-l folosesc. L-am pus acum, de amorul artei, internetic apar acum din SUA, de exemplu, mă rog, pînă la un anumit nivel.

      Canada, brrr, și nu de frig. Ce naiba să caute acolo orice om neatins de melancolie acută?

      Ștergere
  4. Poate numai asa va iesi o reactie sanatoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, insa sunt sanse foarte mari ca multi dintre noi nu vom mai exista ca sa vedem daca este asa sau nu.

      Ștergere
    2. Asa e. Intotdeauna eroii mor si raman lasii sa duca mai departe lasitatea lor.

      Ștergere
  5. @autor
    Ai surprins esentialul in ultimele doua propozitii ale articolului...Restul e...vorbe pe net.
    Ma odihnesc unele comentarii de pe site; vad aici oameni care raman pe sinele bune ale gandirii, in ciuda asaltului zombificatilor korekt politizati din societate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aceeasi concluzie:
    http://redefininggod.com/

    RăspundețiȘtergere
  7. https://bit.ly/2TbZlQo
    https://bit.ly/2SFOxF1
    https://www.youtube.com/watch?v=1uOPYphRMXA
    https://bit.ly/2tPrmyh

    https://bit.ly/2TpFhcS

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai uitat esentialul: pentru roman este important doar vestul lui luminos.

      Ștergere
  8. N-aș avea curaj să-i spun unui polonez că dacă Churchill n-ar fi refuzat în 1940 oferta de pace a lui Hitler, întreg dezastrul ar fi putut fi evitat!

    RăspundețiȘtergere