JD Vance sau resuscitarea politicii lui Kissinger

Sunt mulți care încă își mai pun speranțe în Trump. E treaba lor, dar cel care-a dezamăgit o dată, va dezamăgi cu siguranță și a doua oară. Imaginați-vă ce înseamnă Trump pentru actuala situație din Israel. Omul, fiind complet pe dinafară, nu doar că-și va continua politica aberantă, dar va face și pași hotărâtori pentru aripa radicală a Templului. Și-atunci să te ții!

Există însă și o parte surprinzătoare, anume vicepreședintele. După cum ați putut constata nu și l-a ales Trump, ci i-a fost împins. Motivul aparent ar fi dat de calculele hârtie care spun că astfel echipa republicană va reuși să penetreze profund zonele electorale dominate de democrați. Ceea ce e o vrajă ieftină. Când vreodată au contat asemenea strategii? Mai ales acum, în condițiile în care Trump nu are mai nimic de făcut pentru a câștiga. Doar nu vă imaginați că vreo confruntare cu Biden ar putea aduce în plus, față de ceea ce știm, altceva decât un nou delir de-al actualului președinte.

Astfel, justificarea alegerii lui Vance cu eventualul capital electoral este absolut falsă. Știu că voi avea tot felul de opinii contrare, dar părerea mea este că Vance nu-i nimic altceva decât un papițoi al statului subteran american. Opiniile sale, cu toate că par corecte, ascund un plan mai larg al statului subteran american. Pentru început o să dau un citat dintr-un interviu recent acordat Fox News:

„Administrația Trump va negocia cu Kievul și cu Moscova pentru a se rezolva rapid conflictul din Ucraina, astfel încât SUA să se poată concentra asupra adevăratei sale probleme care este China. Aceasta este cea mai mare amenințare pentru SUA, iar noi acum suntem complet distrași de la ea.”

Ce avem noi aici? Nici mai mult nici mai puțin decât o mostră de doctrină Kissinger pusă rapid pe tapet. Pentru uituci voi da un citat din Kissinger: „Prin atragerea Chinei de partea noastră am pus capăt dezvoltării influenței URSS. Așa cum acum China ne-a ajutat să înfrângem Rusia, la fel, în viitor, Rusia ne va ajuta să înfrângem China.” 

Așadar, opiniile radicale ale lui Vance nu sunt nici mai mult nici mai puțin decât punerea pe tapet a acestui plan. Nu e exclus nici ca întreg conflictul din Ucraina să fi fost doar momeala întinsă Rusiei pentru a-i demonstra ce se poate întâmpla dacă se supără „stăpânii”. Se pune însă întrebarea simplă: oare va asculta Rusia cântecul de sirenă al SUA? Aici e marea întrebare.

Răspunsul nu e atât de simplu precum pare. Cu toate că a susținut Rusia, China nu a făcut acei pași hotărâtori și vizibili pentru a susține cauza rusă în conflictul din Ucraina. În mod evident, opinia mea e puțin hazardată întrucât nu cunoaștem discuțiile care au avut loc între cele două părți. Mai mult, apariția militarilor chinezi în Belarus poate sugera un semnal clar al Chinei.

Să rămânem însă în sfera planurilor americane. Părerea mea este că JD Vance a fost scos din mânecă special pentru a direcționa noua politică a SUA. Cel mai probabil, după ce ucrainenii au luptat ca fraierii, vor fi lăsați cu fundu-n baltă. Mulți spun că e imposibil de semnat un acord de pace în condițiile de față. De ce? E simplu: orice acord care se va face va presupune cedări teritoriale ireversibile acordate Rusiei. Iar treaba nu se va limita la zonele aflate acum sub control rusesc. Vor fi cedări mult mai masive, astfel încât rusul să fie mulțumit. Ce va obține Ucraina? Cel mai probabil „garanții de securitate” și un acord de neutralitate absolută, dar și cu limitarea dimensiunii forțelor armate proprii. 

„Nimeni n-ar fi nebun să semneze așa ceva!” - așa veți spune! Doar că vă întreb: cine n-ar fi capabil să semneze asta? Zelenskyi, cel care abia așteaptă să se bucure de cât a sifonat de-acolo, sau restul membrilor cleptocrației ucrainene? La cel mai mic semn, instituțiile de aruncat cu rahat se coalizează și-i fac praf pe toți corupții din Ucraina dacă nu joacă așa cum li se cântă. Așadar, vor ieși spășiți și-și vor cere scuze dând vina pe istoria nedreaptă și făcându-i pe oameni să spere în purcoiul de bani din reconstrucție. Care purcoi, desigur, nu va veni, deoarece Ucraina s-a vândut deja pe armele pe care le-a recepționat pentru a se bate cu rușii până la ultimul ucrainean. 

În această cheie văd inclusiv tratatele semnate de idioții utili din vecinătatea Ucrainei: Polonia, România și păduchii baltici. Sensul lor e acela de a le semnaliza rușilor că încă există suficientă carne de tun care poate fi pusă la bătaie. Nu mai contează că ilegitimul Plăvan a semnat acel acord încălcând orice normă constituțională, că trebuie validat de Parlament s.a.m.d. Totul e doar o sperietoare care ar putea ajuta negocierile statului subteran american cu rușii. Ce ar trebui să dea rușii la schimb? O nimica toată: doar să-și reia comerțul cu UE și să mai reducă din relațiile cu China. Simplu, nu-i așa? În acest fel, China va ajunge similară URSS-ului din anii 80, numai bună să facă implozie. Dacă rușii ar abandona proiectul BRICS - sau l-ar deturna către zona globalistă americano-centrică - China ar avea o mare problemă. Totul s-ar reconfigura întrucât Rusia asigură echilibrul indiano-chinez, e prima vioară în relația cu Iranul și acum chiar și cu Coreea de Nord. Nu mai vorbesc de continentul african unde, în ciuda lipsei de resurse(altele decât cele alimentare și militare), rușii sunt vioara întâi. Așadar, calculele făcut de diavolul Kissinger pe hârtie încă sunt viabile pentru mediul politic american. Întrebarea e însă alta: oare va funcționa?

Complicat de dat un răspuns acum. Ceea ce însă se vede cu ochiul liber e faptul că SUA deja joacă jocul ciocolății și a bastonului sau, dacă vreți, al cuplului polițai rău - polițai bun materializat în aceeași persoană. După ce Biden a întins la extrem conflictul din Ucraina, pare că statul subteran american face eforturi disperate să înghețe situația pentru ca, după alegeri, să vină cu „oferta de nerefuzat” pentru ruși. Cum va ieși nu-mi dau seama, dar ceea ce văd e că spre asta se îndreaptă. 

Acum, desigur, e de gândit și la strategia rușilor: ce vor face, vor accepta pax americana reinegrându-se ca cetățeni de mâna a doua în Occidentul aflat deja în putrefacție, sau vor ținti la o bucată mare dintr-un tort generos rezultat din căderea definitivă a SUA? După cum v-am spus în articolul trecut, sunt mai multe semnale date inclusiv de către mega-mafioții internaționali că statul american poate fi lăsat pradă șacalilor prezentului întrucât gaura de-acolo e mult prea mare. De aceea e de așteptat să vedem ce ne va rezerva viitorul sau, mai bine spus, să vedem dacă nu cumva Trump este Gorbaciovul SUA.