Începuturile crizei româneşti

Fără a fi patetici, putem spune că ieşirea la rampă de vineri a lui Mugur Isărescu se poate constitui ca intrarea oficială a României în sezonul crizei. Cu o creştere excesivă a creditării (pe care BNR va încerca să o limiteze în perioada imediat următoare), cu un deficit record al contului curent şi cu semnale negative din partea analiştilor şi a agenţiilor de rating, România începe să arate destul de prost. Şi, pentru ca lucrurile să respecte deplin legile lui Murphy, suntem într-un an electoral, adică într-o perioadă în care pe cei care conduc ţara îi poţi suspecta de orice, numai de responsabilitate nu.

Nu am contacte în interiorul Băncii Naţionale şi nu ştiu cauzele pentru care această ieşire a guvernatorului s-a făcut abia acum. Datele problemei sunt aceleaşi de mai mult timp, iar reacţia BNR mi se pare întârziată. Privită însă dintr-un alt unghi, această ieşire poate fi considerată o reacţie de disperare. Economia este într-o situaţie în care are nevoie de o abordare unitară şi responsabilă. În acest joc, din păcate, BNR nu are partener şi, din această cauză, în câteva luni, putem asista la un dezastru. Cel mai pesimist scenariu este cel în care leul se va devaloriza în raport cu euro la un nivel de peste 4 RON/EUR, inflaţia va creşte peste 9.5%, iar anul agricol în care ne aflăm se va dovedi a fi unul slab(de calamităţi naturale putem avea parte oricând). Într-o asemenea situaţie putem asista la o contracţie serioasă a întregii economii, cele mai afectate domenii fiind campioanele de acum(retail-ul, construcţiile, serviciile financiare). Sper totuşi să nu avem parte de un asemenea scenariu pentru că, în acest caz, luminiţa de la capătul tunelului se va dovedi mai inaccesibilă ca oricând.

Economia mondială în cădere

Conform unui update adus studiului "World Economic Situation and Prospects 2008"(aparţinând ONU), economia mondială se află într-o scădere severă. Astfel, specialiştii ONU estimează creşterea economică mondială din acest an la 1,8%, în scădere cu 1,6% faţă de estimarea iniţială. În versiunea anterioară a raportului, estimarea creşterii economice mondiale pentru anul în curs era de 3,4%, dar se specifica clar faptul că "the darkening clouds of downside risks are looming much larger than a year ago". Principala îngrijorare exprimată în raport se referă, aşa cum era de aşteptat, la criza americană, mai precis la strategiile adoptate de executivul american pentru rezolvarea acesteia. Aşa cum se afirmă în raport, nu este deloc sigură eficienţa măsurilor adoptate, iar prelungirea problemelor s-ar putea concretiza într-o recesiune profundă care va afecta întreaga economie mondială.

Într-adevăr, ceea ce îngrijorează cel mai mult este posibilitatea ca stimulentele fiscale şi banii pompaţi în sistemul financiar să nu dea rezultatele scontate. Să nu uităm că cele 300 de miliarde de dolari injectaţi în sistemul financiar nu există, iar nota de plată pentru această acţiune va sosi undeva în a doua jumătate a anului curent. În cazul în care economia americană nu va da semne de stabilizare, este posibil să ne confruntăm cu una dintre cele mai urâte crize din istorie.

În ceea ce priveşte zona EURO, se estimează o creştere de 1,1% pentru anul curent şi 1,2% pentru 2009. Conform scenariului optimist, creşterea pentru anul curent ar putea fi de 1,7%, iar în cazul unui scenariu pesimist aceasta ar fi de doar 0,4%. Pentru noii membri ai UE se estimează o decelerare a creşterii economice(~5%). Din cauza creşterii dobânzilor este aşteptată o încetinire a investiţiilor, iar creşterea preţurilor va conduce la o scădere a consumului. De asemenea, studiul remarcă o încetinire a pieţelor imobiliare din regiune.

Notă: Studiul poate fi consultat pe pagina web a Departamentului de Analiză şi Dezvoltare a ONU ( http://www.un.org/esa/policy/wess/wesp.html )

Premoniţie?

Acest documentar a apărut prin septembrie 2007, iar personajul care a făcut afirmaţiile a cam fost luat în râs. Că a avut dreptate, vedem acum. Ceea ce a spus atunci Martin Summers ar trebui să ne pună pe gânduri întrucât se pare că ne aflăm pe o pantă extrem de periculoasă. Urmăriţi interviul(din păcate în engleză) şi trageţi singuri concluziile.

Pacientul englez

De aproape un deceniu, populaţia din Marea Britanie trăieşte o viaţă romanţată în care totul este permis, iar banul este ultimul lucru la care trebuie să te gândeşti. Ani la rândul britanicii au trăit dulcea experienţă a îmbogăţirii din nimic, au cheltuit iraţional împingând economia către o prăpastie adâncă. Dacă SUA este la ora actuală bolnavul planetei, cu siguranţă că Anglia reprezintă bolnavul Europei, iar boala de care suferă este posibil să se propage cu rapiditate în întreg spaţiul euro.

Pseudo-bunăstarea care a lovit insula nu a avut fundamente reale şi s-a bazat aproape exclusiv pe creşterea speculativă a preţurilor imobilelor(vă sună cunoscut?). Practic, peste noapte, oamenii s-au trezit mai bogaţi de câteva ori şi asta numai din reevaluarea proprietăţilor imobiliare pe care le deţineau. Şi nu e greu să te simţi bogat atâta timp cât vezi cum casa în care stai ajunge să valoreze în câţiva ani de şapte ori mai mult. De-aici până la a te împrumuta sume fabuloase de la bănci nu este decât un pas, pas pe care populaţia insulară l-a făcut cu voioşie. Şi asta, în condiţiile în care până prin anii 90, a avea o altă datorie la bancă în afară de ipotecă era considerată o ruşine. "Blocajul tradiţionalist" a fost însă rezolvat de băncile americane care au intrat agresiv pe piaţa britanică cu campanii publicitare, produse de creditare flexibile, carduri de credit cu dobânzi reduse s.a.m.d. Rezultatul a fost unul simplu de intuit: la ora actuală, populaţia Regatului Unit este cea mai îndatorată din Europa cu un raport împrumuturi/venituri de 1.62(în SUA acest raport este de 1.42!).

Aşa cum era de aşteptat, gogoaşa imobiliară s-a oprit din creştere, iar populaţia supraîndatorată începe să aibă probleme la plata ipotecilor. Cum piaţa muncii este în contracţie, băncile încep să resimtă puternic situaţia, iar întreg sistemul financiar britanic este scuturat de un cutremur extrem de serios. Northern Rock a fost doar vârful iceberg-ului. Ceea ce va urma va fi mult mai spectaculos.

Din dorinţa de a evita crash-ul, Banca Angliei va proceda, cel mai probabil, la fel ca surata ei de peste ocean, injectând lichiditate în sistem(rata dobânzii deja a scăzut-o). Şi aceasta la presiunea premierului Gordon Brown care-şi doreşte să termine cât mai rapid această criză(sincer, cred că până la urmă criza va fi cea care-l va termina pe Brown).

Willem Buiter, fost responsabil cu politica monetară la Banca Angliei, a afirmat vineri că este nevoie de o infuzie de 100 de miliarde de lire (~ 200 mld $) pentru resuscitarea pieţei ipotecare britanice. Dacă ne gândim că o sumă similară ca mărimea fost injectată în sistemul american de către FED, putem lesne înţelege că este extrem de greu pentru banca centrală a Angliei să pună la bătaie aceşti bani. Un alt fost responsabil pentru politica monetară, Richard Lambert, a afirmat că, la ora actuală, crizele de genul Northern Rock au făcut ca Marea Britanie să semene cu o "republică bananieră", iar banca centrală trebuie să intervină în sistem.

În cursul zilei de astăzi (21 aprilie), Banca Angliei urmează să anunţe politica pe care o va aplica pentru rezolvarea crizei. Rămâne să vedem dacă aceasta va avea un alt efect decât cel al unei căni de apă aruncate într-un incendiu al unei păduri. Sau, dacă ar fi să parafrazăm ecranizarea după romanul lui Michael Ondaatje, rămâne de văzut dacă pacientul englez îşi va găsi sensibila şi devotata infirmieră care să-l iubească şi să-l îngrijească după groaznica arsură pe care o va suferi.

Banii ca datorie

Un nou documentar "de week-end". Foarte interesant în special pentru cei care postează comentarii puerile :-))

Bula imobiliară

Există câteva voci, destul de timide, care au atenţionat asupra balonului format pe piaţa imobiliară. Există însă o majoritate covârşitoare de "analişti imobiliari" care susţin cu tărie că piaţa va creşte la infinit ducându-se până-n zone inimaginabile. Ceea ce este hilar este faptul că, pentru a justifica preţurile umflate, dau exemple aberante. Când bunul simţ arată ca nu e justificat să plăteşti minim 2500 EUR/mp pentru un imobil construit înainte de cutremurul din 77(când normele de construcţie erau deficitare) "intelectualii pieţei" dau ca exemplu Barcelona, unde preţurile ajung şi la 6 000 EUR/mp. Ceea ce uită să spună aceştia este faptul că preţul mediu în marile oraşe din Spania este undeva între 2000 şi 2700 EUR/mp(depinde de oraş). Întrucât piaţa spaniolă este una dintre cele mai speculative pieţe imobiliare din zona euro, trendul acesteia este puternic afectat de criză, aşa cum se poate observa din graficul alăturat. Iar ceva îmi spune că se va duce jos de tot!

Într-un raport publicat de către Century 21 se afirmă că, de la începutul anului, preţurile apartamentelor vechi au căzut cu 7%. Este o confirmare a ceea ce estimaseră cei de la Coface cu ceva timp în urmă. Conform estimărilor aceleiaşi agenţii, preţurile vor scădea cu 10% până la sfârşitul anului, iar această estimare mi se pare destul de rezervată întrucât, odată pornit, tăvălugul scăderilor va merge accelerat. Nu trebuie să uităm că multe din achiziţiile imobiliare din România s-au făcut pur speculativ, iar o asemenea ştire va creşte gradul de nervozitate al pieţei. Cert este că la o scădere mai mare de 20%, băncile ar putea înregistra probleme extrem de mari.

În acest context a apărut şi o estimare a celor de la Ziarul financiar în care se afirmă că, de la începutul anului, preţurile au crescut cu 1%. Iar pentru această cifră nu ştiu dacă trebuie să-i suspectez de amatorism, interese ascunse sau altceva. În primul rând, preţul mediu este calculat pe baza preţurilor afişate într-un ziar în care majoritatea anunţurilor sunt postate de agenţi imobiliari. În medie, pentru o ofertă, un agent introduce cam 3 anunţuri cu preţuri diferite, iar uneori anunţurile care apar aici nu au în spate nicio ofertă(sunt folosite doar pentru a "agăţa" clientul). A da un preţ mediu calculat pe baza acestor anunţuri nu cred că poate reprezenta o iniţiativă serioasă. Şi nu este prima dată când Ziarul financiar publică asemenea aberaţii.

SUA în recesiune

Cred că acesta este unul dintre ultimele articole pe care le scriu în legătură cu ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă peste ocean. Şi aceasta nu pentru că recesiunea s-a terminat ci pentru că ea acum începe. Iar scopul acestui blog este acela de a identifica trendurile, nicidecum de a le descrie.


Posibilitatea recesiunii din SUA a fost negată de autorităţi, s-au cheltuit bani foarte mulţi pentru a o evita şi, cu toate acestea, iată că acum începe să se vorbească deschis. Practic, confirmarea recesiunii a apărut în 4 aprilie, atunci când au fost date publicităţii datele referitoare la piaţa forţei de muncă. Cum peste 80 000 de locuri de muncă s-au evaporat, rata şomajului a crescut de la 4.8% la 5.1%. Asistăm acum la cel mai mare nivel al acestui indicator din septembrie 2005 şi nu sunt semne care să ne indice că lucrurile se vor îmbunătăţi. Faptul că blamatul cuvânt "recesiune" a fost pronunţat de către Ben Bernanke arată că lucrurile nu stau bine. Ceea ce este mai rău este că SUA sunt în campanie electorală, iar din discursurile candidaţilor rezultă o proastă înţelegere a fenomenului economic atâta timp cât toţi vorbesc de injecţii de capital, reduceri de taxe sau alte feluri de pomeni.

Nu ar mai fi de spus decât că vom asista la una din cele mai mari crize economice din istorie, nu la ceva similar cu criza dotcom, aşa cum încearcă să sugereze unii analişti. Cu toate că bursele dau semne de redresare, acestea sunt false. Criza nu s-a sfârşit o dată cu achiziţia Bear Stearns de către JP Morgan întrucât aceasta îşi are rădăcinile atât în gravele dezechilibre economice americane rostogolite sau mascate de-a lungul timpului cât şi în piaţa instrumentelor financiare insuficient supravegheată.

"Credinţa că pieţele sunt capabile să ajungă singure în punctul de echilibru este cea responsabilă pentru situaţia actuală. Aceasta a făcut ca instituţiile responsabile cu supravegherea pieţei să-şi abandoneze responsabilităţile şi să se bazeze pe faptul că mecanismul pieţei îşi va regla excesele." Am citat din "The New Paradigm for Financial Market", cea mai recentă carte a lui George Soros pe care v-o recomand cu căldură. Concluzia lui George Soros este că ne aşteaptă o criză comparabilă cu "The Great Depression". Rămâne să vedem.

Noi şi recesiunea

Scurta perioadă aparent pozitivă prin care trecem, i-a făcut pe mulţi să decreteze începutul revenirii. Bursa a crescut uşor, cursul pare a se fi stabilizat, iar BNR, în numele luptei cu inflaţia, a crescut din nou dobânda de intervenţie. Acestea ar fi argumentele celor care cred că "lumina vine de la BNR". Lucrurile sunt însă ceva mai complexe şi, după cum vom vedea în continuare, putem foarte uşor să ne trezim la sfârşitul anului mult mai săraci decât acum.

După cum bine ştim, nebunia a început din SUA unde arhicunoscuta criză subprime a făcut şi, mai rău, continuă să facă ravagii. Ultima victimă, Bear Setarns, a sfârşit preluată în condiţii cel puţin dubioase de către rivala JP Morgan. Chiar dacă mulţi consideră că acesta ar putea fi sfârşitul crizei americane, semnalele venite de peste ocean arată că turbulenţele nu au încetat. Este doar o linişte înşelătoare, asemănătoare celei care se aşterne după dărâmarea unei clădiri. Piaţa americană este departe de a-şi fi rezolvat problemele, iar supraproducţia imobiliară cu care se confruntă va duce la noi scăderi care vor majora pierderile.

Întorcându-ne la noi, nu putem observa decât că toţi analiştii se bazează în estimări pe pattern-ul creionat de BNR, anume acela că lucrurile se vor stabiliza în a doua jumătate a anului. După cum am mai spus-o în multe rânduri, această estimare este hazardată atâta timp cât România nu a fost încă lovită de criza americană. Ştiu că pare hilară afirmaţia anterioară, dar cred cu tărie că adevăratul impact al crizei din SUA va fi resimţit abia în a doua jumătate a anului, iar ceea ce s-a întâmplat până acum a fost doar o aliniere formală bazată mai mult pe fundamente psihologice. După cum am spus în mai multe rânduri, mi-e din ce în ce mai greu să înţeleg atât estimările publicate de către BNR cât şi motivaţia care stă în spatele publicării unor enormităţi pe post de prognoze. Spre exemplu, conform estimărilor domnilor de la BNR, inflaţia ar fi trebuit să scadă începând cu luna martie. Realitatea arată că în luna martie vom avea o inflaţie aflată între 8.3% şi 8.5%, adică o nouă lună în care lucrurile arată foarte prost. Aceasta mută miza BNR pentru luna aprilie când se speră că vom avea intrări masive de capital din partea căpşunarilor cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că este foarte posibil ca, pe fondul crizei, intrările de valută pe care BNR le aşteaptă să fie mult inferioare celor din anii trecuţi. Oricum, chiar dacă vor veni, aveşti bani vor intra spre sfârşitul lunii când trendul va fi oricum stabilit.

În cazul în care aceste presupuneri se vor adeveri, aprilie va fi o nouă lună în care BNR va majora dobânda de intervenţie, lovindu-i pe cei pe care acum un an îi sfătuia să ia credite în lei. Şi dacă în aprilie vom asista la o nouă creştere a inflaţiei, iunie va fi sigur pierdută. Nu ştiu de ce am un sentiment că anul acesta BNR va face politică, însă despre acest subiect vom vorbi ceva mai târziu.

The day after tomorow

Consumul americanilor a încetinit în februarie. Valoarea acestui indicator a crescut doar cu 0.1% consemnând cea mai mică rată de creştere din ultimul an. Aceasta, alături de deteriorarea preţului caselor, a întărit convingerea observatorilor că asistăm la "chinurile facerii" unei recesiuni. Şi este logic să se întâmple aşa, întrucât scăderea caselor afectează nu numai băncile care au acordat creditele ipotecare, ci şi pieţele secundare de pe care s-au alimentat atât fonduri de investiţii de risc ridicat cât şi alte bănci/instituţii financiare în căutare de profituri bunicele cu "risc zero". Iar când spunem "risc zero" nu trebuie să ne gândim decât la agenţiile de rating care se întreceau în a categorisi aceste instrumente suspecte la AAA. Ceea ce este hazliu este faptul că nu vom putea cunoaşte nivelul pierderilor decât atunci când căderea preţului caselor va înceta. Iar criza pieţei imobiliare e de-abia la început.

Sincer, această intrare în recesiune nu face altceva decât să demonstreze faptul că o criză provenită din dezechilibre nu are cum să fie trecută fără sacrificii. Iar cele 200 mld. USD fluturate de către FED nu pot reprezenta decât o picătură într-un ocean care e pe cale să nască un tsunami devastator. Ca o ultimă rumoare, nu pot să nu remarc informaţiile din presa internaţională care, din ce în ce mai insistent, ne vorbesc despre diverse întâlniri ale guvernatorului Băncii Angliei cu reprezentanţii băncilor în care acesta promite injecţii de lichiditate... Oare lucrurile stau atât de prost?

Urmează să vedem în săptămâna care tocmai începe cum vor reacţiona pieţele. Dacă totul va merge conform teoriei, o să asistăm la corecţii serioase atât pe titluri cât şi pe mărfuri. Scăderea cererii ar fi semnalul de alarmă pentru ieftinirea materiilor prime. Numai că teoria e una, iar realitatea e, de cele mai multe ori diferită.

7% cădere, 93% disperare

Căderea de peste 7% a indicelui BET contrazice tot ceea ce ar vrea oficialii noştri să credem. Un asemenea nivel al disperării nu mi-a fost dat să văd până acum pe (să-i zicem) piaţa noastră bursieră. Şi dacă aş adăuga faptul că acest întreg dezastru a fost provocat doar de un singur investitor străin(cel puţin acestea sunt bănuielile din piaţă) avem întreaga imagine a subdezvoltării româneşti. Pornind de la această realitate, nu este exclus ca peste câteva luni să vorbim despre preţul supraevaluat al unor acţiuni listate care, probabil, atunci se vor tranzacţiona la PER-uri de sub 5. Din nou probabil, aceiaşi analişti care urcau BET-ul până la cer sau coborau EURO sub 3 RON vor fi în avangarda celor care vor prognoza dezastre iminente.

Situaţia din această săptămână ne pune în faţa unei realităţi crude. Brusc ne-am trezit în faţa unei ţări mult prea scumpe(vezi scandalul hipermarket-urilor sau supraevaluarea imobiliară), cu o bursă nelichidă, cu investitori obsesiv orientaţi către speculaţie şi, cel mai grav, cu o mulţime de incompetenţi în posturi cheie. Nu e greu să observi pleiada de analişti economici semidocţi care umplu canalele/emisiunile de business, inflaţia de fătuci cocoţate în posturi cheie prin bănci şi care transmit enormităţi pe post de prognoze sau bravele noastre autorităţi care dau declaraţii aberante şi-şi ascund cu greu zâmbetul tâmp. Din păcate, această realitate ajunsă într-un stadiu patologic începe să lupte împotriva noastră.

Bursa a rămas acum aproape numai pe mâna investitorilor autohtoni, iar aceasta este poate cea mai proastă veste pe care o dau. Vor urma mişcări haotice ale preţurilor pe o lichiditate minusculă, corelări de complezenţă cu bursele internaţionale sau mişcări contrare trendurilor majore. Din păcate, în tot acest tăvălug fără sens, vom asista în continuare la lupta surdă între BVB şi BMFMS pentru o piaţă care se contractă. Fiecare dintre cele două instituţii încearcă să implementeze cu orice scop instrumentele celeilalte, uitând să-şi acopere propriile găuri. Nu ştiu unde se va sfârşi această tragicomedie dâmboviţeană, dar dacă în locul unei lupte surde am fi avut o strategie coerentă de unificare a celor două pieţe, poate că lucrurile s-ar fi mişcat altfel.

Ce va urma e greu de anticipat. Părerea mea este că în România lucrurile de-abia acum încep să se strice, iar adevărata amploare a crizei o vom simţi prin vară. Sau poate în jurul sărbătorilor pascale când guvernatorul va observa cu stupoare că nu se mai poate baza pe banii căpşunarilor, iar inflaţia e în pom. Dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.

De week-end

Un filmuleţ extrem de intersant care ar trebui să vă pună pe gânduri.

Lucrurile se precipită

Dacă acum câteva zile eram tentat să cred că turbulenţele financiare mondiale au o oarecare şansă să-şi mai încetinească din forţă, o ştire surprinzătoare ne indică faptul că lucrurile nu stau deloc bine. În cursul zilei de azi, ministrul de finanţe din Marea Britanie, Alistair Darling, a anunţat naţionalizarea temporară a Northern Rock. Această decizie a fost luată ca urmare a respingerii de către oficialităţi a celor două propuneri de preluare: prima venită din partea grupului Virgin, iar cea de-a doua din partea managementului băncii.

Faptul că încă nu s-a găsit o soluţie pentru "banca problemă" înseamnă că lucrurile stau într-adevăr rău. În aceste condiţii naţionalizarea nu reprezintă o soluţie ci, din păcate, o încercare disperată a autorităţilor de a proteja deponenţii.

Din păcate, lucrurile stau prost nu numai aici, ci şi în Irlanda şi Spania. În cazul Spaniei, piaţa imobiliară cunoaşte o stagnare prelungită care alimentează speculaţiile privind intrarea într-un declin imobiliar.

Gheţea o ia pe arătură

Iniţial am crezut că declaraţia referitoare la interzicerea creditării în valută este de fapt o transcriere neferiucită făcută de un ziarist mai ageamiu. Văzând însă cum domnul Gheţea(şeful ARB şi preşedintele CEC) explica cu nonşalanţă faptul că limitarea creditării în valută protejează populaţia de riscul valutar, am început să am îndoieli clare în ceea ce priveşte capacităţile sale. Nu numai că o asemenea aberaţie ar fi imediat taxată de către Comisia Europeană, dar declaraţia cu pricina sfidează bunul simţ. Şi, sincer să fiu, nu ştiu ce se va alege de CEC cu un asemenea preşedinte.
În final, l-aş întreba pe "specialistul" Gheţea dacă nu cumva consideră că naţionalizarea valutei ar feri mult mai bine populaţia de diversele şocuri financiare. Şi ca să închei apoteotic, vă promit că în scurt timp voi face o analiză amănunţită asupra activităţii CEC de la venirea geniului la conducere.

Atenţie la creditele în dolari

Cu o inconştienţă pe care nu o înţeleg, Evenimentul Zilei a afişat azi un articol bombă: Creditele în dolari - o afacere. Cu toate că în articol se explică faptul că aceste credite au fost o afacere pentru cei care le-au contractat acum câţiva ani, mesajul transmis masei de consumatori este acela că, a contracta acum un credit în dolari, poate fi o afacere. Această afacere s-ar putea dovedi în numai 6-7 luni o decizie falimentară pentru bietul debitor.

Încă o dovadă despre profesionalismul presei noastre...

Zile grele pentru credite

BRD este a doua bancă din România care a anunţat reducerea gradului de îndatorare de la 70% la 60%. Mişcarea nu este deloc surprinzătoare întrucât, privind prin prisma legislaţiei româneşti, un grad de îndatorare de 70% este cel puţin riscant pentru o bancă(după cum se ştie, în urma unei hotărâri judecătoreşti, nu pot fi poprite sume care depăşesc 60% din venitul debitorului).

Se pare că, în urma turbulenţelor şi a previziunilor nefaste, băncile noastre încep să coboare cu picioarele pe pământ. Nu este exclus ca peste câteva luni să-i vedem pe "campionii gradului de îndatorare" coborând spre 30%-40% .

Oricum, având în vedere cantitatea mare de credite relaxate acordate, aştept cu mare interes raportările financiare pentru băncile listate.

O ipoteză interesantă

Ceea ce veţi citi în continuare este o simplă ipoteză. Nu există informaţii despre subiectul pe care-l tratez şi ceea ce voi spune în acest articol trebuie considerat ca fiind un scenariu, o ficţiune.

Vorbeam într-un articol anterior despre trendul descendent pe care s-au înscris acţiunile ERSTE şi, gândindu-mă la viitor, mi-a înflorit o ipoteză interesantă în ceea ce priveşte viitorul BCR.

Pornind de la realitatea concretă, ştim că România are o perspectivă sumbră din punctul de vedere a agenţiilor de rating. Dacă actuala turbulenţă mondială se va transforma în recesiune, România va avea probleme economice serioase(să nu uităm că stăm foarte prost pe fundamental). Automat, la fel de şifonaţi vor ieşi toţi cei care au o expunere mare pe ţara noastră fie că e vorba de retail, banci, imobiliare etc.

Aceasta mă face să cred că, dincolo de listarea ERSTE la BVB, se mai află şi altceva, adică o strategie a ERSTE de a-şi linişti cumva acţionarii. Nu cred că mai surprinde pe nimeni dacă afirm că digerarea BCR de către austrieci este o sarcină destul de grea şi că BCR, aşa cum arată acum, nu seamănă nicidecum cu ceea ce reprezintă tradiţia ERSTE, adică banca de retail. S-a vorbit mult despre o "indigestie" pe care ar putea-o avea ERSTE în urma "îngurgitării" BCR. Având în vedere toate acestea, cred că cel mai simplu pentru austrieci ar fi splitarea BCR în mai multe bucăţi: pe de o parte retail-ul(de care este interesat ERSTE), iar pe de altă parte activităţile care nu s-ar mula pe strategia lor adică Divizia Corporate şi alte activităţi despre care nu vom discuta deocamdată. După splitare, Divizia Corporate ar putea fi scoasă la vânzare, urmând ca ERSTE să rămână cu retail-ul, adică activitatea de care era interesată, şi cu un profit frumuşel de aproximativ jumătate din cât a costat BCR. Asta ar fi o gură de oxigen pentru acţionari şi ar avea ca efect o creştere a cotaţiilor ERSTE. Nu m-ar mira daca numele cumpărătorului pentru Divizia Corporate ar fi Millennium, o bancă cel puţin avidă de cotă de piaţă. Şi cred că este Millennium pentru că mi se pare foarte suspectă poziţia de aşteptare pe care au adoptat-o portughezii în ultima perioadă(iniţial anunţaseră că vor acoperi toată ţara, în condiţiile în care acum nu au reprezentare decât în şase judeţe).

Putem spune că dacă ar proceda aşa, ERSTE ar împuşca mai mulţi iepuri dintr-o lovitură: ar înregistra un profit frumuşel, şi-ar mulţumi acţionarii o dată cu reducerea expunerii pe România şi ar scăpa de business-ul corporate. În acelaşi timp ar rămâne cu partea care-o interesează cel mai mult, anume retail-ul. Poate vă veţi întreba de ce şi-ar dori ERSTE să scape de Divizia Corporate în condiţiile în care aceasta contribuie substanţial la profitul BCR. Surprinzător, dacă dacă se va întâmpla aşa, decizia va fi luată prin prisma managementului riscului. După cum se ştie, băncile germane şi austriece pun foarte mult preţ pe optimizarea riscului. În cazul ERSTE, Divizia Corporate a BCR poate constitui un element major de risc deoarece în cadrul grupului nu cred că există suficient know how pe acest segment.

Este evident că acum austriecii nu pot face nicio mişcare deoarece SIF-urile s-ar opune vânzării. Şi este logic să se opună întrucât s-ar reduce semnificativ valoarea de piaţă a băncii. Pentru a evita aceste probleme, Erste ar putea propune SIF-urilor(sau poate numai unui SIF, atenţie la această variantă!) un schimb de acţiuni(acţiuni ERSTE pentru acţiunile BCR deţinute) . Odată deţinut pachetul de control, calea către splitarea celor două linii de business ar fi liberă. Acesta, cred eu, este adevăratul motiv al listării Erste la BVB şi s-ar putea ca, pe fondul concurenţei dintre SIF-uri, austriecii să facă o afacere extrem de bună.

Isărescu cel viteaz

Dornic de a ieşi pe sticlă, Isărescu a ţinut o conferinţă de presă în care ne-a repetat aceleşi lucruri pe care le tot auzim din partea BNR: că e o situaţie temporară, că ne vom reveni, că "second round effect"(asta, împreună cu "vremea turbulenţelor" ne arată cât de provinciali suntem) s.a.m.d.

Subiectele netratate de al nostru "croitoraş" sunt: situaţia creditelor neperformante din sistemul bancar autohton(începe să ardă), efectele unei crize imobiliare(se apropie!) şi, mai mult decât atât, ce se va întâmpla în cazul în care vom avea un nou an agricol slab. Să nu uităm că tot optimismul domnului guvernator se bazează pe previziunea unui an agricol bun (de-aceea ni se tot spune că inflaţia va creşte până la jumătatea anului după care va scădea). Dacă prin primăvară vom avea inundaţii ne garantează domnia sa că euro nu va sări de 4 lei? Oricum acum pare a se îndreapta vertiginos către acea valoare.

Dincolo de previziunile optimiste ale unora, în continuare cred că lucrurile nu stau deloc bine(nu uitaţi că anul trecut Libocor făcea previziuni de continuare a scăderii euro faţă de leu). Iar celor care citesc acest blog nu le recomand decât multă atenţie.

Puţin despre ERSTE şi BVB

Listarea ERSTE la Bucureşti trezeşte un interes sporit zilele acestea. Chiar şi pe o piaţă anemică , aşa cum este BVB, această listare va avea un efect de impuls care va duce la o creştere a lichidităţii.

Posesorii de SIF-uri speră să facă o afacere bună o dată cu venirea ERSTE. Pe de altă parte, short-iştii îşi pregătesc strategiile la Sibiu în speranţa unor câştiguri frumoase.

Aflată pe un trend puternic descendent, ERSTE pare a suferi puternic din cauza expunerii pe România(numai astăzi a căzut cu 6.4%). Analiştii sunt sceptici în ceea ce priveşte banca austriacă, dând ca ţintă pentru următoarele 12 luni preţuri cu 10-15% mai mici decât cele actuale.

Cel mai probabil, ţinând cont de tensiunile din piaţă, BVB va avea un trend puţin ascendent urmat în scurt timp de o continuare a trendului descendent, la fel ca şi ERSTE.

Veşti bune din Asia

Pe fondul unui climat generalizat negativ, veştile economice din Asia se constituie ca un veritabil balon de oxigen pentru pieţele financiare din întreaga lume. Astfel, conform statisticilor oficiale, economia chineză se află pe un puternic trend ascendent înregistrând, pentru al patrulea trimestru consecutiv, creştere economică(+11%).

Vestea a fost primită extrem de bine de către bursele asiatice care au crescut pentru a doua zi consecutiv. Indexul MSCI Asia Pacific a închis pe +1.4% după ce în şedinţa anterioară închise cu un avans de peste 4%.

La baza creşterilor se află şi recenta decizie a Băncii Centrale Chineze care a permis bancilor comerciale să achiziţioneze de pe bursă acţiuni ale întreprinderilor de stat chineze, sporind astfel interesul investitorilor de pe această piaţă.

Leul în corzi

Deprecierea rapidă a euro ne arată dimensiunea dezastrului. Faptul că în ultima şedinţă(14.01.2008) euro a depăşit pragul de 3.7 RON ne poate da o imagine clară a ceea ce ne aşteaptă în următoarea perioadă: variaţii mari pe un fond de isterie generalizată, adică un mic paradis al speculanţilor. Este posibil ca, pe fondul trendului de depreciere a leului, să asistăm în curând(probabil în câteva săptămâni) la depăşirea minimului istoric.
Cel mai probabil BNR va încerca o intervenţie în forţă pe piaţă, în tentativa de a intimida. Numai că instituţia condusă de Isărescu nu mai este de mult zapciul de pe moşie, iar o asemenea intervenţie probabil le va şifona extrem de puternic imaginea gânditorilor din turnul de fildeş. Turn care, privit din perspectivă europeană nu este altceva decât o biată bojdeucă, poate puţin văruită pe exterior. Iar chiriaşii ei nişte bieţi ţambalagii încercând să-l interpreteze pe Bach.