Cu 8.2% mai multă iluzie

Anunţată cu surle şi trâmbiţe, creşterea economică din primul trimestru al anului are mai degrabă iz de subiect electoral. Ceea ce ar fi trebuit să constituie un subiect de analiză şi de acţiune imediată a căzut într-un steril dialog al surzilor în care unii se bat cu pumnul în piept, iar ceilalţi atrag atenţia. În toată această nebunie au ieşit în evidenţă oficialii BNR care, dincolo de aluziile lor "rutiere", par a fi cu picioarele pe pământ.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe în acest moment este faptul că întreaga noastră creştere miroase a supraîncălzire, aşa cum s-a exprimat viceguvernatorul Eugen Dijmărescu. Situaţia nu este nicidecum una care să ne bucure întrucât, în spatele unor cifre aparent frumoase, se ascund realităţi şocante. Valori record ale datoriei externe, dezechilibre incredibile datorate importurilor din ce în ce mai mari şi cifre umflate cu pompa fac acum ca lucrurile să arate frumos. Numai că acest "frumos" este doar pe hârtie şi nu prea are legătură cu realitatea. Vestea proastă pentru indivizii care se îmbată cu apă rece privind statisticile este că, până la urmă, mecanismele pieţei reglează deficienţele. Şi asta se întâmplă indiferent dacă un politician sau un ministru încearcă să mascheze realitatea. Exemple de acest gen sunt destule în istoria recentă, începând cu explozia dolarului faţă de leu după ce Văcăroiu ţinuse artificial cursul la aceeaşi valoare timp de un an sau, mai recent, la devalorizarea leului faţă de euro după ce în vara anului trecut se atinsese un nivel record(iar pentru cei care uită, "evangheliştii" gen Libocor şi Câţu prevedeau o continuare a aprecierii leului). Vremurile sunt complicate şi ceea ce ne va rezerva sfârşitul acestui an cred ca nu va fi plăcut deloc întrucât, din punctul meu de vedere, vom vedea asista la nivele îngrijorătoare ale inflaţiei şi cursului.

România în pericol?

După ce agenţia Moody's ne-a plasat în zona de pericol, Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată, a afirmat că, de fapt, lucrurile stau chiar mai rău decât în raportul dat publicităţii de către agenţia de rating. În raportul Moody's a fost luată în calcul numai datoria publică a României, în timp ce datoria privată acoperă mai mult de 80% din necesarul de finanţare. Aceasta face ca, datoria externă a României pe următoarele 12 luni să fie de 30 mld $(în timp ce în raport se vorbeşte de 5.5 mld $).

"Acest hard landing de care se vorbeşte în raport e un eufemism pentru a spune ca e nevoie de politici interne care să prevină un şoc. În zona de pericol suntem de vreo patru ani, pentru că avem creştere economică bazată excesiv pe consum. Raportul nu mi se pare foarte alarmant."

Gheţea o ia pe arătură

Iniţial am crezut că declaraţia referitoare la interzicerea creditării în valută este de fapt o transcriere neferiucită făcută de un ziarist mai ageamiu. Văzând însă cum domnul Gheţea(şeful ARB şi preşedintele CEC) explica cu nonşalanţă faptul că limitarea creditării în valută protejează populaţia de riscul valutar, am început să am îndoieli clare în ceea ce priveşte capacităţile sale. Nu numai că o asemenea aberaţie ar fi imediat taxată de către Comisia Europeană, dar declaraţia cu pricina sfidează bunul simţ. Şi, sincer să fiu, nu ştiu ce se va alege de CEC cu un asemenea preşedinte.
În final, l-aş întreba pe "specialistul" Gheţea dacă nu cumva consideră că naţionalizarea valutei ar feri mult mai bine populaţia de diversele şocuri financiare. Şi ca să închei apoteotic, vă promit că în scurt timp voi face o analiză amănunţită asupra activităţii CEC de la venirea geniului la conducere.

Isărescu cel viteaz

Dornic de a ieşi pe sticlă, Isărescu a ţinut o conferinţă de presă în care ne-a repetat aceleşi lucruri pe care le tot auzim din partea BNR: că e o situaţie temporară, că ne vom reveni, că "second round effect"(asta, împreună cu "vremea turbulenţelor" ne arată cât de provinciali suntem) s.a.m.d.

Subiectele netratate de al nostru "croitoraş" sunt: situaţia creditelor neperformante din sistemul bancar autohton(începe să ardă), efectele unei crize imobiliare(se apropie!) şi, mai mult decât atât, ce se va întâmpla în cazul în care vom avea un nou an agricol slab. Să nu uităm că tot optimismul domnului guvernator se bazează pe previziunea unui an agricol bun (de-aceea ni se tot spune că inflaţia va creşte până la jumătatea anului după care va scădea). Dacă prin primăvară vom avea inundaţii ne garantează domnia sa că euro nu va sări de 4 lei? Oricum acum pare a se îndreapta vertiginos către acea valoare.

Dincolo de previziunile optimiste ale unora, în continuare cred că lucrurile nu stau deloc bine(nu uitaţi că anul trecut Libocor făcea previziuni de continuare a scăderii euro faţă de leu). Iar celor care citesc acest blog nu le recomand decât multă atenţie.

Inflaţia 6.57%

Conform datelor publicate de către Institutul Naţional de Statistică, inflaţia anului 2007 a fost de 6.57%, cu mult peste estimările Băncii Naţionale (5.7%).

Pentru anul curent, BNR estimează o revenire a inflaţiei în a doua jumătate a anului, bazându-se probabil pe un an agricol bun. Personal cred că este prematur să facem prognoze de acest fel. La cât de prost stă România pe fundamental, la cât de fantezist este întocmit bugetul şi la cât de mult vor creşte cheltuielile în electoralul an curent nu prea văd pe ce se bazează BNR când estimează revenirile. Să nu uităm că anul a început cu scumpiri în linie, iar situaţia de pe piaţa petrolului tinde să devină explozivă.

Alan Greenspan iese la rampă

Fostul şef al FED s-a pronunţat asupra crizei creditelor ipotecare într-un interviu acordat cotidianului german Frankfurter Sonntagszeitung. Conform acestuia, criza prin care trec SUA a fost cauzată de către agenţiile de rating şi brokerii de credite care au s-au comportat total neprofesionist: "Cauzele problemelor actuale rezidă în faptul că oamenii au crezut că agenţiile de rating şi brokerii ştiu ce fac. Însă acestea nu s-au dovedit a fi pricepute". În acelaşi interviu, Greenspan a afirmat că autorităţile de reglementare nu mai trebuie să intervină pe piaţă, aşteptând mai degrabă ca aceasta să se autoregleze.

Interviul acordat survine în urma numeroaselor critici exprimate de către mulţi analişti americani la adresa politicii relaxate din perioada în care se afla la conducerea FED. Conform unor analişti, politica lui Greenspan de scădere a nivelului dobânzii a avut ca efect creşterea cererii de credite ipotecare şi creşterea nejustificată a preţului proprietăţilor. În acelaşi interviu, Greenspan a estimat o continuare a scăderii preţurilor pe piaţa imobiliară americană, ceea ce va antrena şi o scădere a consumului.

Recenta criză din SUA s-a propagat în Anglia, unde primul ministru a fost nevoit să garanteze integral depozitele populaţiei din bănci pentru a evita o retragere în bloc a acestora. De asemenea, începutul unei crize se întrevăd şi pe piaţa spaniolă unde, de câteva luni, preţul imobilelor a stagnat.

Veşti sumbre din China

În urma puseului inflaţionist care a lovit China, autorităţile de la Beijing au hotărât îngheţarea preţurilor pentru ultimul trimestru al anului curent. Aceasta survine în urma unei creşteri accelerate a preţurilor. Alimentele au crescut cel mai mult cu peste 18%, iar rata inflaţiei a ajuns la 6.5%, cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Acestea sunt manifestările unei situaţii profund dezechilibrate. Surplusul comercial al Chinei este imens (162 mld. $), iar creşterea preţurilor survine în urma unui fluviu de bani care a intrat pe piaţă. Soluţia de îngheţare a preţurilor este una specifica societatăţii chineze. În timp ce pe pieţele libere intervenţia autorităţilor în economie se face prin intermediul dobânzii, măsura de îngheţare a preţurilor poate părea atât radicală cât şi prostească. Prin intermediul acestei măsuri banii de pe piaţa chineză nu se vor împuţina, iar efectele acestei măsuri nu se vor lăsa aşteptate. Economia Chinei este deja supraîncălzită. Cu toate că încă nu s-au văzut reacţii, estimez că în scurt timp pieţele din Asia vor fi paradisul short-iştilor.

Campanie ratată la BCR

Recenta campanie de presă a BCR, menită a repoziţiona banca este, din punctul meu de vedere, un rateu de proporţii. Pe de o parte, transformarea bancherului într-un fel de Sherlock Holmes mioritic ("verigheta nouă de pe mână") şi, pe de altă parte, sloganul("N-ar fi frumos dacă ar exista cineva care să ştie exact ce îţi doreşti") conduc întreaga campanie către un dezastru.

Dacă ne gândim că prin această campanie se dorea anunţarea schimbării suferite de către BCR, transformarea ei dintr-o structură inertă într-o instituţie flexibilă, ne putem da lesne seama de ratarea fără drept de apel a obiectivului.

Oare chiar nu s-a gândit nimeni din departamentul de marketing al băncii la faptul că românii, în mare parte, încă mai suferă de complexul ascultării telefoanelor? Sau la faptul că, în istoria recentă, a existat cineva care ştia exact ce-ţi doreşti şi acel ceva/cineva se numea Securitatea? Şi chiar şi fără securitate, mi s-ar părea hidos să existe cineva care să ştie exact ce-mi doresc. Iar asta, în mod sigur nu mă va apropia de "noua BCR"(sparkasse?).

Rămâne să vedem în ce măsură va reuşi Erste să cosmetizeze portofoliul de produse al BCR şi să-şi fidelizeze clienţii. Până acum, sincer să fiu, nu s-au evidenţiat cu nimic.