Începuturile crizei româneşti

Fără a fi patetici, putem spune că ieşirea la rampă de vineri a lui Mugur Isărescu se poate constitui ca intrarea oficială a României în sezonul crizei. Cu o creştere excesivă a creditării (pe care BNR va încerca să o limiteze în perioada imediat următoare), cu un deficit record al contului curent şi cu semnale negative din partea analiştilor şi a agenţiilor de rating, România începe să arate destul de prost. Şi, pentru ca lucrurile să respecte deplin legile lui Murphy, suntem într-un an electoral, adică într-o perioadă în care pe cei care conduc ţara îi poţi suspecta de orice, numai de responsabilitate nu.

Nu am contacte în interiorul Băncii Naţionale şi nu ştiu cauzele pentru care această ieşire a guvernatorului s-a făcut abia acum. Datele problemei sunt aceleaşi de mai mult timp, iar reacţia BNR mi se pare întârziată. Privită însă dintr-un alt unghi, această ieşire poate fi considerată o reacţie de disperare. Economia este într-o situaţie în care are nevoie de o abordare unitară şi responsabilă. În acest joc, din păcate, BNR nu are partener şi, din această cauză, în câteva luni, putem asista la un dezastru. Cel mai pesimist scenariu este cel în care leul se va devaloriza în raport cu euro la un nivel de peste 4 RON/EUR, inflaţia va creşte peste 9.5%, iar anul agricol în care ne aflăm se va dovedi a fi unul slab(de calamităţi naturale putem avea parte oricând). Într-o asemenea situaţie putem asista la o contracţie serioasă a întregii economii, cele mai afectate domenii fiind campioanele de acum(retail-ul, construcţiile, serviciile financiare). Sper totuşi să nu avem parte de un asemenea scenariu pentru că, în acest caz, luminiţa de la capătul tunelului se va dovedi mai inaccesibilă ca oricând.

Cu 8.2% mai multă iluzie

Anunţată cu surle şi trâmbiţe, creşterea economică din primul trimestru al anului are mai degrabă iz de subiect electoral. Ceea ce ar fi trebuit să constituie un subiect de analiză şi de acţiune imediată a căzut într-un steril dialog al surzilor în care unii se bat cu pumnul în piept, iar ceilalţi atrag atenţia. În toată această nebunie au ieşit în evidenţă oficialii BNR care, dincolo de aluziile lor "rutiere", par a fi cu picioarele pe pământ.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe în acest moment este faptul că întreaga noastră creştere miroase a supraîncălzire, aşa cum s-a exprimat viceguvernatorul Eugen Dijmărescu. Situaţia nu este nicidecum una care să ne bucure întrucât, în spatele unor cifre aparent frumoase, se ascund realităţi şocante. Valori record ale datoriei externe, dezechilibre incredibile datorate importurilor din ce în ce mai mari şi cifre umflate cu pompa fac acum ca lucrurile să arate frumos. Numai că acest "frumos" este doar pe hârtie şi nu prea are legătură cu realitatea. Vestea proastă pentru indivizii care se îmbată cu apă rece privind statisticile este că, până la urmă, mecanismele pieţei reglează deficienţele. Şi asta se întâmplă indiferent dacă un politician sau un ministru încearcă să mascheze realitatea. Exemple de acest gen sunt destule în istoria recentă, începând cu explozia dolarului faţă de leu după ce Văcăroiu ţinuse artificial cursul la aceeaşi valoare timp de un an sau, mai recent, la devalorizarea leului faţă de euro după ce în vara anului trecut se atinsese un nivel record(iar pentru cei care uită, "evangheliştii" gen Libocor şi Câţu prevedeau o continuare a aprecierii leului). Vremurile sunt complicate şi ceea ce ne va rezerva sfârşitul acestui an cred ca nu va fi plăcut deloc întrucât, din punctul meu de vedere, vom vedea asista la nivele îngrijorătoare ale inflaţiei şi cursului.

Petro-moneda

Statele din zona Golfului intenţionează să creeze un spaţiu financiar-monetar comun după modelul Uniunii Europene. Pentru aceasta, şefii băncilor centrale din şase state arabe (incluzând Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite) s-au întâlnit pentru a dezvolta un cadru comun necesar creării unei monede regionale în zona Golfului.

Preţul mare al petrolului şi indicatorii economici din ce în ce mai slabi ai SUA constituie impulsurile necesare şi suficiente pentru "lansarea la apă" a noii monede până în 2010. Aceasta înseamnă că, în câţiva ani, cotaţiile petrolului vor fi exprimate în noua monedă ceea ce, pentru ţările dependente de "aurul negru", este o veste teribil de proastă. Statele respective nu reprezintă nicidecum vreun model de democraţie sau stabilitate, iar aceste caracteristici vor face ca, pe viitor, petrolul să devină o marfă din ce în ce mai volatilă.

Cel mai probabil, viitoarea monedă - în măsura în care va fi adoptată - se va dovedi un fiasco. Crearea unei zone monetare comune nu este floare la ureche. Ea presupune o anumită stabilitate economică, o predictibilitate a zonei precum şi foarte multă disciplină. Realitatea este cu totul alta în zona Golfului. Inflaţia statelor de-acolo se învârte în jurul valorii de 11%(cu un record în Qatar unde avem 14.8%), iar criza alimentară nu face altceva decât să arunce gaz pe foc. În plus, sistemul politic din zonă nu poate garanta stabilitatea pe termen lung atâta timp cât statele sunt conduse de regimuri mai mult sau mai puţin dictatoriale. În aceste condiţii este greu de crezut că iniţiativa creării unui spaţiu monetar unic în zona Golfului va avea vreun viitor.

În ceea ce priveşte piaţa petrolului, turbulenţele de genul "statul X s-a hotărât să iasă din zona monetară unică" sau "şeicul Y face presiuni la Banca Centrală a Golfului(?) pentru un împrumut în valoare de...", nu vor face altceva decât să inducă volatilităţi tot mai mari.

România în pericol?

După ce agenţia Moody's ne-a plasat în zona de pericol, Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată, a afirmat că, de fapt, lucrurile stau chiar mai rău decât în raportul dat publicităţii de către agenţia de rating. În raportul Moody's a fost luată în calcul numai datoria publică a României, în timp ce datoria privată acoperă mai mult de 80% din necesarul de finanţare. Aceasta face ca, datoria externă a României pe următoarele 12 luni să fie de 30 mld $(în timp ce în raport se vorbeşte de 5.5 mld $).

"Acest hard landing de care se vorbeşte în raport e un eufemism pentru a spune ca e nevoie de politici interne care să prevină un şoc. În zona de pericol suntem de vreo patru ani, pentru că avem creştere economică bazată excesiv pe consum. Raportul nu mi se pare foarte alarmant."

Premoniţie?

Acest documentar a apărut prin septembrie 2007, iar personajul care a făcut afirmaţiile a cam fost luat în râs. Că a avut dreptate, vedem acum. Ceea ce a spus atunci Martin Summers ar trebui să ne pună pe gânduri întrucât se pare că ne aflăm pe o pantă extrem de periculoasă. Urmăriţi interviul(din păcate în engleză) şi trageţi singuri concluziile.

Un nou trend?

Dacă până acum ne obişnuiserăm cu trendul descendent al dolarului, iată că moneda americană a crescut la maximul ultimelor două săptămâni. Iar creşterea s-a petrecut rapid, pe fondul unei aprecieri atât faţă de yen(cu 2.1%), cât şi faţă de francul elveţian (cu 1.9%). Această mişcare i-a făcut pe unii analişti de prestigiu să afirme că asistăm la o schimbare de trend(unii chiar au identificat pe grafic un double bottom).

Nu putem să nu remarcăm faptul că în zona euro lucrurile încep să se înrăutăţească. Spre exemplu, în Germania vânzările de bunuri au căzut în februarie cu 1.6%, ceea ce reprezintă cea mai mare cădere din mai 2007. Şi pe viitor este posibil să asistăm la o avalanşă de veşti negative venite dinspre piaţa europeană.

Probabil că sunt mulţi cei care privesc cu nedumerire aceste ştiri şi se întreabă ce se întâmplă. Alţii sunt gata să proclame terminarea recesiunii în SUA şi, cel mai probabil, aprecierea dolarului, eventual pe undeva pe la o paritate de 1:1.

Nu trebuie însă să uităm că o criză de asemenea dimensiuni nu se termină peste noapte. Pe trend descendent există numeroase momente în care piaţa caută cu disperare ştiri pozitive, iar acum asistăm la un asemenea moment. SUA sunt departe de a-şi fi rezolvat problemele, iar Europa începe să scadă. Rămâne să vedem şi faţă de cine.

Noi şi recesiunea

Scurta perioadă aparent pozitivă prin care trecem, i-a făcut pe mulţi să decreteze începutul revenirii. Bursa a crescut uşor, cursul pare a se fi stabilizat, iar BNR, în numele luptei cu inflaţia, a crescut din nou dobânda de intervenţie. Acestea ar fi argumentele celor care cred că "lumina vine de la BNR". Lucrurile sunt însă ceva mai complexe şi, după cum vom vedea în continuare, putem foarte uşor să ne trezim la sfârşitul anului mult mai săraci decât acum.

După cum bine ştim, nebunia a început din SUA unde arhicunoscuta criză subprime a făcut şi, mai rău, continuă să facă ravagii. Ultima victimă, Bear Setarns, a sfârşit preluată în condiţii cel puţin dubioase de către rivala JP Morgan. Chiar dacă mulţi consideră că acesta ar putea fi sfârşitul crizei americane, semnalele venite de peste ocean arată că turbulenţele nu au încetat. Este doar o linişte înşelătoare, asemănătoare celei care se aşterne după dărâmarea unei clădiri. Piaţa americană este departe de a-şi fi rezolvat problemele, iar supraproducţia imobiliară cu care se confruntă va duce la noi scăderi care vor majora pierderile.

Întorcându-ne la noi, nu putem observa decât că toţi analiştii se bazează în estimări pe pattern-ul creionat de BNR, anume acela că lucrurile se vor stabiliza în a doua jumătate a anului. După cum am mai spus-o în multe rânduri, această estimare este hazardată atâta timp cât România nu a fost încă lovită de criza americană. Ştiu că pare hilară afirmaţia anterioară, dar cred cu tărie că adevăratul impact al crizei din SUA va fi resimţit abia în a doua jumătate a anului, iar ceea ce s-a întâmplat până acum a fost doar o aliniere formală bazată mai mult pe fundamente psihologice. După cum am spus în mai multe rânduri, mi-e din ce în ce mai greu să înţeleg atât estimările publicate de către BNR cât şi motivaţia care stă în spatele publicării unor enormităţi pe post de prognoze. Spre exemplu, conform estimărilor domnilor de la BNR, inflaţia ar fi trebuit să scadă începând cu luna martie. Realitatea arată că în luna martie vom avea o inflaţie aflată între 8.3% şi 8.5%, adică o nouă lună în care lucrurile arată foarte prost. Aceasta mută miza BNR pentru luna aprilie când se speră că vom avea intrări masive de capital din partea căpşunarilor cu ocazia sărbătorilor pascale. Numai că este foarte posibil ca, pe fondul crizei, intrările de valută pe care BNR le aşteaptă să fie mult inferioare celor din anii trecuţi. Oricum, chiar dacă vor veni, aveşti bani vor intra spre sfârşitul lunii când trendul va fi oricum stabilit.

În cazul în care aceste presupuneri se vor adeveri, aprilie va fi o nouă lună în care BNR va majora dobânda de intervenţie, lovindu-i pe cei pe care acum un an îi sfătuia să ia credite în lei. Şi dacă în aprilie vom asista la o nouă creştere a inflaţiei, iunie va fi sigur pierdută. Nu ştiu de ce am un sentiment că anul acesta BNR va face politică, însă despre acest subiect vom vorbi ceva mai târziu.

The day after tomorow

Consumul americanilor a încetinit în februarie. Valoarea acestui indicator a crescut doar cu 0.1% consemnând cea mai mică rată de creştere din ultimul an. Aceasta, alături de deteriorarea preţului caselor, a întărit convingerea observatorilor că asistăm la "chinurile facerii" unei recesiuni. Şi este logic să se întâmple aşa, întrucât scăderea caselor afectează nu numai băncile care au acordat creditele ipotecare, ci şi pieţele secundare de pe care s-au alimentat atât fonduri de investiţii de risc ridicat cât şi alte bănci/instituţii financiare în căutare de profituri bunicele cu "risc zero". Iar când spunem "risc zero" nu trebuie să ne gândim decât la agenţiile de rating care se întreceau în a categorisi aceste instrumente suspecte la AAA. Ceea ce este hazliu este faptul că nu vom putea cunoaşte nivelul pierderilor decât atunci când căderea preţului caselor va înceta. Iar criza pieţei imobiliare e de-abia la început.

Sincer, această intrare în recesiune nu face altceva decât să demonstreze faptul că o criză provenită din dezechilibre nu are cum să fie trecută fără sacrificii. Iar cele 200 mld. USD fluturate de către FED nu pot reprezenta decât o picătură într-un ocean care e pe cale să nască un tsunami devastator. Ca o ultimă rumoare, nu pot să nu remarc informaţiile din presa internaţională care, din ce în ce mai insistent, ne vorbesc despre diverse întâlniri ale guvernatorului Băncii Angliei cu reprezentanţii băncilor în care acesta promite injecţii de lichiditate... Oare lucrurile stau atât de prost?

Urmează să vedem în săptămâna care tocmai începe cum vor reacţiona pieţele. Dacă totul va merge conform teoriei, o să asistăm la corecţii serioase atât pe titluri cât şi pe mărfuri. Scăderea cererii ar fi semnalul de alarmă pentru ieftinirea materiilor prime. Numai că teoria e una, iar realitatea e, de cele mai multe ori diferită.

De week-end

Un filmuleţ extrem de intersant care ar trebui să vă pună pe gânduri.

Istoria în direct

Asistăm la evenimente extrem de interesante şi sunt ferm convins că această perioadă va fi studiată în viitor la cursurile de economie. Contrar atitudinii pe care am avut-o până acum, de această dată nu voi trage nicio concluzie lăsându-va pe voi să faceţi acest lucru (eventual prin postarea de comentarii).

Dolarul se tranzacţionează la nivelul minim faţă de euro(şi faţă de celelalte valute), preţul materiilor prime este în creştere galopantă, iar FED, cel mai probabil, va mai tăia încă odata, la fel de iraţional, dobânzile.

Într-un interviu acordat CNBC, Warren Buffet a afirmat că preţurile acţiunilor americane sunt încă mari şi că se aşteaptă la o scădere masivă a acestora. Venită din partea unui individ care stă pe un munte de câteva zeci de miliarde de dolari(rezultaţi din ieşirea sa de pe piaţa chineză din toamna trecută) această apreciere capătă conotaţii oarecum contradictorii.

Preţul petrolului creşte(o parte din creştere se datorează recolerării preţului cu evoluţia descendentă a dolarului) în condiţiile în care există disponibilităţi cu aproximativ 20% mai mari decât necesarul mondial.

Aurul atinge un nivel record, cu toate că este clar faptul că preţul acestei matrii prime nu are de ce să crească atât de mult (celor care vor să contrazică această afirmaţie le recomand să vada un grafic al preţului în EUR sau in echivalent materii prime; vor obţine rezultate surprinzătoare).

Acţiunile asiatice scad pe fondul măririi preţului materiilor prime. Acelaşi preţ face ca bursa braziliană să aibă maxime istorice în condiţiile unei lichidităţi în creştere.

Explicaţia standard pe care o dau majoritatea naliştilor este următoarea: investitorii ies de pe activele riscante căutându-şi refugiul în investiţii sigure. Materiile prime par a fi noua găselniţă în materie reducere a riscurilor. Până nu demult, ipotecile şi produsele derivate din acestea aveau rating-ul AAA. Parcă aşa a început totul... Greşesc?

Atenţie la creditele în dolari

Cu o inconştienţă pe care nu o înţeleg, Evenimentul Zilei a afişat azi un articol bombă: Creditele în dolari - o afacere. Cu toate că în articol se explică faptul că aceste credite au fost o afacere pentru cei care le-au contractat acum câţiva ani, mesajul transmis masei de consumatori este acela că, a contracta acum un credit în dolari, poate fi o afacere. Această afacere s-ar putea dovedi în numai 6-7 luni o decizie falimentară pentru bietul debitor.

Încă o dovadă despre profesionalismul presei noastre...

Isărescu cel viteaz

Dornic de a ieşi pe sticlă, Isărescu a ţinut o conferinţă de presă în care ne-a repetat aceleşi lucruri pe care le tot auzim din partea BNR: că e o situaţie temporară, că ne vom reveni, că "second round effect"(asta, împreună cu "vremea turbulenţelor" ne arată cât de provinciali suntem) s.a.m.d.

Subiectele netratate de al nostru "croitoraş" sunt: situaţia creditelor neperformante din sistemul bancar autohton(începe să ardă), efectele unei crize imobiliare(se apropie!) şi, mai mult decât atât, ce se va întâmpla în cazul în care vom avea un nou an agricol slab. Să nu uităm că tot optimismul domnului guvernator se bazează pe previziunea unui an agricol bun (de-aceea ni se tot spune că inflaţia va creşte până la jumătatea anului după care va scădea). Dacă prin primăvară vom avea inundaţii ne garantează domnia sa că euro nu va sări de 4 lei? Oricum acum pare a se îndreapta vertiginos către acea valoare.

Dincolo de previziunile optimiste ale unora, în continuare cred că lucrurile nu stau deloc bine(nu uitaţi că anul trecut Libocor făcea previziuni de continuare a scăderii euro faţă de leu). Iar celor care citesc acest blog nu le recomand decât multă atenţie.

Vânătoarea de speculanţi

Aşa cum bănuiam, băieţii de la BNR au ieşit pe sticlă cu spectacole ieftine. Dijmărescu, într-o declaraţie pe care nu aş fi dorit să o aud, a lansat avertizări voalate către speculanţii care au ei ce au cu moneduţa noastră naţională. Trebuie să recunoaştem că această ieşire este mai puţin rea decât o intervenţie a BNR pe piaţă. Oricum, pariez că declaraţia lui Dijmărescu va ocupa prima pagină a ziarelor, în timp ce analiştii de mâna a zecea se vor întrece în a o interpreta. Asta fără să se gândească la o realitate aflată la mintea cocoşului: piaţa românească este atât de mică încât, cu o sumă relativ modestă pentru un investitor de calibru, poţi manipula cursul în ce direcţie vrei.

Pe zi ce trece, mi se confirmă din ce în ce mai mult faptul că BNR este o instituţie total depăşită condusă de nişte băieţi care nu înţeleg faptul că lumea în care se mişcă s-a schimbat, iar influenţa lor este din ce în ce mai mică.

Leul în corzi

Deprecierea rapidă a euro ne arată dimensiunea dezastrului. Faptul că în ultima şedinţă(14.01.2008) euro a depăşit pragul de 3.7 RON ne poate da o imagine clară a ceea ce ne aşteaptă în următoarea perioadă: variaţii mari pe un fond de isterie generalizată, adică un mic paradis al speculanţilor. Este posibil ca, pe fondul trendului de depreciere a leului, să asistăm în curând(probabil în câteva săptămâni) la depăşirea minimului istoric.
Cel mai probabil BNR va încerca o intervenţie în forţă pe piaţă, în tentativa de a intimida. Numai că instituţia condusă de Isărescu nu mai este de mult zapciul de pe moşie, iar o asemenea intervenţie probabil le va şifona extrem de puternic imaginea gânditorilor din turnul de fildeş. Turn care, privit din perspectivă europeană nu este altceva decât o biată bojdeucă, poate puţin văruită pe exterior. Iar chiriaşii ei nişte bieţi ţambalagii încercând să-l interpreteze pe Bach.

Inflaţia 6.57%

Conform datelor publicate de către Institutul Naţional de Statistică, inflaţia anului 2007 a fost de 6.57%, cu mult peste estimările Băncii Naţionale (5.7%).

Pentru anul curent, BNR estimează o revenire a inflaţiei în a doua jumătate a anului, bazându-se probabil pe un an agricol bun. Personal cred că este prematur să facem prognoze de acest fel. La cât de prost stă România pe fundamental, la cât de fantezist este întocmit bugetul şi la cât de mult vor creşte cheltuielile în electoralul an curent nu prea văd pe ce se bazează BNR când estimează revenirile. Să nu uităm că anul a început cu scumpiri în linie, iar situaţia de pe piaţa petrolului tinde să devină explozivă.

Coincidenţe

Ceea ce se întâmplă acum cu economia SUA seamănă izbitor de mult cu ceea ce s-a întâmplat în 1980. Dacă atunci SUA se confrunta cu „Savings and Loan crisis”, acum vorbim de subprime.

În 1980, preţul petrolului a ajuns la 90$ pe baril în urma unor evenimente majore din lumea arabă: revoluţia din Iran şi războiul dintre Iran şi Irak. Acum preţul se învârte în jurul aceluiaşi nivel, cu scurte încercări de spargere a pragului de 100$ pe baril. Iar evenimentele zilnice ne vin tot din zona golfului.

La sfârşitul anului 1979, aurul a înregistrat un vârf, urmat de o scădere abruptă pentru ca la începutul anului 1980 să înregistreze un al doilea vârf. Dublul top înregistrat a marcat revenirea aurului în banda de preţ 300 – 500 în care a variat până în 1998. În noiembrie a.c. aurul a înregistrat un vârf la preţul de 840$/unicie, iar acum se află pe un trend descendent. Rămâne de văzut dacă vom asista la un nou dublu top similar celui din 1980.

Nu ştiu dacă aceste date au vreo relevanţă în contextul actual. În ceea ce priveşte petrolul, sunt numeroşi analişti care proclamă iminenta terminare a rezervelor mondiale şi, în consecinţă, începerea unei perioade de scumpire accentuată a acestuia. Există însă analize care avertizează asupra faptului că un preţ mai mare de 120$/baril face ca energia obţinută din alte surse să fie mai ieftină.

Dolarul pare a avea zile grele atât datorită deciziei unor bănci centrale de a reduce expunerea pe care o au faţă de dolar(Banca Centrale a Chinei a început această acţiune din 2006) cât şi a cheltuielilor generate de războaiele în care SUA sunt implicate. Nu trebuie totuşi uitat că un dolar ieftin face ca economia americană devină mai competitivă.

Mărirea dobânzii de intervenţie

Consiliul de Administraţie al BNR a decis majorarea dobânzii de intervenţie cu 0.5%, ajungând în prezent la 7.5%. Înainte de anunţ, analiştii erau împărţiţi în două tabere: moderaţii care se aşteptau la o creştere cu 0.25% şi exaltaţii care vedeau o creştere radicală de 1%. S-a decis majorarea cu 0.5%, ca un semnal că acesta este începutul unei lupte la baionetă cu realitatea. Cât va rezista Banca Naţională în această luptă inegală, rămâne de văzut.

Efectele acestei mişcări se împart în două categorii. Pe termen scurt, cel mai probabil, BN se va felicita pentru frânarea creditării şi frânarea inflaţiei. Pe termen mediu vom asista la un asalt al speculatorilor finalizat cu întărirea exagerată a leului. O întărire artificială care va creşte consumul, iar apoi, automat, inflaţia.

Sincer, sunt dezamăgit de deciziile din ce în ce mai previzibile ale celor de la Banca Naţională. Aşa cum am mai spus-o, ei se cred un fel de FED, iar asta e o greşeala care s-ar putea să ne coste.

Cădere de curs

Astăzi leul s-a depreciat faţă de euro cu aproximativ 1%, iar aceasta nu va fi, în mod sigur, ultima. Nu trebuie uitat faptul că această depreciere vine pe fondul unor ştiri puternic negative venite, în principal, de peste ocean. Evident, ştirile venite dinspre G8 nu sunt menite a ne face optimişti. Şi, ca şi cum toate acestea nu erau îndeajuns, Coface a anunţat scăderea ratingului de ţară la A4 minus.
Ce se va întâmpla în viitor? Cel mai probabil, în săptămâna curentă, leul se va stabiliza. Apoi estimez o evoluţie liniară către pragul de 3.44-3.45, moment în care este posibil ca Banca Naţională să intervină pe piaţă. Oricum, cotaţia leu-euro nu cred că va depăşi, în anul curent, pragul de 3.65. Momentan acest prag pare exagerat, dar urmează să vedem ce se va întâmpla.

Conu' Isărescu faţă cu reacţiunea

În ieşirile publice, Isărescu vrea să pară un fel de prestidigitator al economiei, un fel de Hefaistos care pune în mişcare viaţa la suprafaţă. Această imagine fabricată cu multă migală în toţi anii de când veghează din "cerurile" BNR îi conferă o vizibiltate sporită. Şi chiar dacă nu se pricepe la economie, nea Gheorghe îl vede la o oră de maximă audienţă şi se minunează la cât e de deştept.

Recenta ieşire publică a guvernatorului a avut atât un rol de avertizare cât şi unul de intimidare. Avertizarea vine după ce mai multe voci au atenţionat Guvernul asupra politicii financiare pe care o duce care poate fi caracterizată ca fiind aproape iresponsabilă. Poate cea mai pregnantă voce care a avertizat asupra largheţei guvernamentale a fost cea a ex-ministrului finanţelor, Mihai Tănăsescu. Ceea ce a subliniat Tănăsescu este ceea ce au spus mai mulţi analişti, anume că România este extrem de vulnerabilă în cazul unei crize mondiale. Într-adevăr, pe piaţa internaţională există o temere asupra unei posibile recesiuni care ar putea lovi economia mondială, iar, în cazul unui asemenea scenariu, România ar ieşi extrem de şifonată.

Dacă s-ar fi limitat la a atenţiona, aş fi putut spune că ieşirea lui Isărescu a fost una de bun simţ. Însă, prin formularea "dacă Guvernul sau piaţa nu face unele corecţii, le vom face noi", mi-a fost adusă în faţă imagine lui Garcea agitându-şi pulanul. În cazul de faţă, pulanul este reprezentat de majorarea dobânzii sau intervenţia brutală pe piaţa valutară. Mi-aş permite să spun că, indiferent de cluburile din care face parte, diferenţa dintre FED şi BN ca şi cea dintre el şi Bernanke este una incomensurabilă atât ca putere cât şi ca strategie. Majorarea dobânzii nu va tempera decât creşterea economică, iar intervenţia pe piaţa valutară ar putea fi lesne de speculat de către "băieţii deştepţi" de pe piaţa mondială. De fapt, ceea ce ar vrea Banca Naţională acum ar fi o creştere a dobânzii şi o devalorizare a leului. Pâna una alta, văd că băieţii au scos de la naftalină sterilizarea care, din nou, se va lăsa cu pierderi pentru Banca Naţională. Iar pierderile lor nu sunt suportate din banii lui Isărescu.

Nu ştiu de ce, dar, din ce în ce mai mult, Banca Naţională seamănă cu o instituţie care nu a depăşit anii '90, iar Isărescu, un fel de Iliescu al economiei mioritice.

Cât de mult ne afectează crizele globale

Conform unui raport al Băncii Mondiale, România şi Bulgaria sunt expuse unor riscuri majore în cazul unor turbulenţe ale pieţei globale. Motivul pentru care Banca Mondială ne consideră expuşi se datoreză, în cea mai mare măsură, deficitului record de cont curent. În cazul unei turbulenţe majore există riscul ca atât România cât şi Bulgaria să nu-şi mai poată finanţa deficitele prin intrările valutare de capital ceea ce ar conduce, în final, la o perioadă de recesiune.

Semnalul de alarmă a fost tras în momentul crizei ipotecare de pe piaţa americană, criză temperată prin scăderea dobânzii de către FED. Atunci au apărut primele analize care ne menţionau ca "victime sigure" în cazul unor probleme la nivel global şi, parcă pentru a confirma acest lucru, BVB a scăzut, iar moneda naţională s-a depreciat. Evident, aceste fenomene nu s-au datorat exclusiv problemelor de pe piaţa americană. Să nu uităm că s-au strâns mai multe elemente negativa care au pus presiune. Fenomene ca seceta sau temperarea creşterii economice nu aveau cum să nu influenţeze bursa sau cursul de schimb. Extrem de interesant a fost momentul în care aceste deprecieri s-au făcut simţite, adică la câteva zile de la semnalele negative venite de pe piaţa americană.