Începutul războiului

Iranul a anunţat oficial renunţarea la dolar în tranzacţiile cu petrol. "În prezent, tranzacţiile cu petrol în dolari au încetat complet, conform politicii noastre de vânzare de ţiţei în alte monede decât dolarul", a declarat ieri, 08 dec. 2007, ministrul de externe iranian, potrivit agenţiei ISNA. Motivul? Simplu: oficial dolarul este din ce în ce mai slabşi provoacă pierderi exportatorilor; neoficial, Iran-ul s-a hotărât să înfrunte perfida Americă într-un moment în care aceasta pare mai slabă ca oricînd.

Renunţarea totală la dolar în tranzacţiile cu petrolul ar fi o lovitură extrem de dureroasă pentru SUA. Şi aceasta pentru că petrolul este cea mai tranzacţionată marfă, iar pierderea influenţei pe această piaţă poate duce SUA într-un colaps. În mod sigur, în urma anunţului făcut de către Iran(al patrulea exportator mondial de ţiţei) dolarul se va deprecia accelerat. La fel de sigur este că următorul anunţ va fi făcut de către Hugo Chavez, bun prieten al actualului preşedinte iranian. Este o chestiune de săptămâni sau, cine ştie, poate chiar zile(sau ore?).

Gândind logic, această mişcare ar putea reprezenta începutul căderii SUA, cădere care nu ar avantaja pe nimeni. Dincolo de puterea pe care o are, America este consumatorul mondial numarul unu. Aceasta face ca orice turbulenţă de pe această piaţă să se simtă în toată lumea. Iar schimbarea monedei de tranzacţionare a petrolului nu reprezintă o turbulenţă, ci un uragan.

Cel mai probabil, în scurt timp vom asista la o izolare internaţională a Iranului pe motivul dosarului nuclear, urmată de un atac al SUA. Acesta s-ar constitui şi într-un semnal destul de clar dat lui Chavez care oricum se confruntă cu o opoziţie în creştere puternică(să nu uităm rezultatele ultimului referendum). Celor care sunt sceptici cu privire la acest scenariu, le reamintesc faptul că Saddam Hussein anunţase, cu puţin timp înaintea primelor bombe, intenţia de a modifica moneda de tranzacţionare a petrolului. Iar urmarea o ştim toţi.

Civilizaţia petrolului - partea a doua

Dacă în prima parte am observat o realitate destul de şocantă, şi anume accea că civilizaţia noastră este dependentă de combustibilii fosili, în această a doua parte ne vom ocupa de previziunile care se fac în ceea ce priveşte nivelul rezervelor petroliere.

Temerile legate de terminarea rezervelor de petrol au început să fie auzite încă din anii '80. Poate că vă mai amintiţi de cercetările în domeniul biogaz-ului începute şi la noi pe vremea lui Ceauşescu, de autobuzele-bombă s.a. Din păcate toate acele cercetări au fost luate în râs cu toate că cei aflaţi atunci la putere au receptat cum trebuie temerile exprimate de unele voci. În acea perioadă a apărut celebra teză conform căreia rezervele de petrol se vor termina în 40 de ani, cele de gaze naturale în 50, iar cele cărbune în 60 de ani.

O teorie care este foarte prezentă în ultima perioadă este cea denumită Olduvai, publicată de Richard C. Duncan în anul 1989. Însăşi numele teoriei, acela al celui mai important sit preistoric de pe planetă, ne duce cu gândul la întoarcerea în epoca de piatră. Conform acestei teorii, durata civilizaţiei industriale va fi de cel mult 100 de ani, adică până cel târziu în anul 2030, iar ultimele perioade ale acestei civilizaţii sunt cele situate în jumătatea dreaptă a graficului(vezi figura):

• slope (înclinarea) - este perioada cuprinsă între anii 1979 şi 1999, caracterizată printr-o scădere cu 0.33% a producţiei de combustibil fosil pe cap de locuitor
  
• slide (alunecuşul) - este perioada cuprinsă între anii 2000 şi 2011, caracterizată printr-o scădere a producţiei şi creştere a necesarului de energie
• cliff (panta, căderea) - este perioada de după anul 2012, caracterizată printr-o criză energetică accelerată finalizată cu secarea tuturor resurselor.

Dacă aşa va fi, rămâne să vedem. Există numeroşi critici ai teoriei Olduvai. Mulţi dintre ei vorbesc despre faptul că multe din datele incluse în studiul lui Duncan ar fi eronate. Pe de altă parte, tot mai numeroşii susţinători ai teoriei Olduvai vin cu simulări complexe realizate pe modele care imită realitatea şi care sugerează apropierea apocalipsei energetice. Alţii, mai categorici, precum Richard Preston vin cu formulări şocante ca de exemplu: "The earth's immune system, so to speak, has recognized the presence of the human species and is starting to kick in. The earth is attempting to rid itself of an infection by the human parasite".

Fonduri de pensii nesustenabile

Dacă aplicăm actualele cote de piaţă numărului total de posibili participanţi la sistemul de pensii private ne rezultă că, după "marea redistribuire", vom avea cel puţin 8 fonduri care nu vor atrage numărul minim de 50 000 de "aderenţi". Aceasta nu se constituie momentan într-o problemă, dat fiind faptul că fondurile mai au la dispoziţie doi ani pentru a atinge numărul minim de clienţi. Numai că, după perioada de subscriere, fondurilor mici le va fi destul de greu să atragă alţi participanţi. Pe de o parte, numărul celor care vor fi obligaţi să-şi aleagă un fond de pensii va fi foarte mic(tineri nou angajaţi), iar, pe de altă parte, un procent extrem de mic de oameni care au semnat cu un fond vor fi dispuşi să plătească comisionul de 5% pentru a-şi transfera banii de la un fond la altul.

Presupunând că toate fondurile de pensii ar atinge "cifra magică" de participanţi, am dorit să studiem gradul de sustenabilitate al unui fond de pensii având numărul minim de participanţi, adică 50 000. Pentru aceasta, am considerat un venit mediu al unui participant de 1 500 RON(voit mai mare decât venitul mediu). Comisioanele care ar fi încasate de către ipoteticul fond sunt cele standard. Punând toate aceste date în balanţă, ne rezultă că veniturile anuale ale fondului s-ar situa undeva la 540 000 RON pe an, cifra extrem de mică, dacă ţinem cont de faptul că, numai cheltuielile cu salariile s-ar ridica la aproximativ 1 milion RON pe an. Şi aceasta cu o schemă de personal redusă.

Se observă limpede că, în condiţiile în care ar atinge numărul minim de participanţi, fondurile mici de pensii vor avea de luptat cu profitabilitatea. Probabil, mulţi dintre cei care s-au aruncat cu capul în zid, vor căuta un exit din această afacere fie prin vânzare, fie prin fuziune.

Ieşire de pe piaţa imobiliară pentru Broadhurst

Siminel Andrei a anunţat scoaterea la vânzare a spaţiilor comerciale deţinute de către Broadhurst. Aceasta reprezintă o ieşire aproape totală a fondului de pe imobiliare. Banii rezultaţi din vânzarea spaţiilor, adică aproximativ 250 de milioane de euro, urmează să fie investiţi atât în companii deţinute de către fond cât şi în investiţii în spaţiul ex-iugoslav.
Ieşirea Broadhurst este, cel mai probabil, semnalul unei schimbări de trend în ceea ce priveşte preţul spaţiilor comerciale. Să nu uităm că tendinţa românilor de a cumpăra din galeriile comerciale ale hipermarket-urilor sau din mall-urile apărute ca ciupercile, au slăbit puternic vânzările din centrele comerciale construite în perioada comuniste.

Civilizaţia petrolului - partea I

Nu fac parte din categoria fataliştilor şi nici a extremiştilor. Întotdeauna am căutat să mă situez la o distanţă confortabila de extreme, iar evenimentele am căutat să le privesc, de fiecare dată, din exterior. Mă simt nevoit să fac o asemenea introducere pentru că subiectul pe care-l vom trata este unul pe cât de spectaculos, pe atât de ocolit de mass media.
M-am hotărât să tratez problema combustibililor fosili în urma unei documentări pe care am făcut-o după publicarea unui articol în care observam similarităţile dintre preţul aurului şi petrolului de-acum cu cele din anul 1980. Practic, privind graficele, evoluţiile par trase la indigo. Chiar şi contextul internaţional este unul similar. Atras de această observaţie am început să mă documentez profund, în special în domeniul combustibililor fosili, din dorinţa de a profita de pe urma unei posibile scăderi a preţului petrolului. Concluziile la care am ajuns sunt, dacă nu contrare observaţiei mele, cel puţin îngrijorătoare.
Cred că, până la citirea acestui articol, nu v-aţi imaginat ce procent din viaţa noastră este deţinut de combustibilii fosili. Şi aici nu mă refer la combustibilul maşinii întrucât, aşa cum veţi observa în continuare, acesta este doar vârful iceberg-ului.

Voi începe cu agricultura care este mult mai dependentă de combustibilii fosili decât ne-am putea imagina. În afara câtorva excepţii(care reprezintă de fapt experimente), marea majoritate a utilajelor agricole funcţionează cu ajutorul combustibililor fosili. Mai mult, pesticidele şi îngrăşămintele sunt fabricate din petrol, ca şi folia agricolă sau furtunele de irigaţie.

În ţările dezvoltate, pentru fiecare calorie de aliment se consumă în medie 10 calorii de combustibil fosil. În cazul ţărilor în curs de dezvoltare, pentru producerea aceleişi calorii se consumă aproximativ 8 calorii de combustibil fosil, iar în ţările sărace media scade la 4. În acelaşi sector, alimentele sunt păstrate în frigidere şi congelatoare care sunt fabricate în întreprinderi a căror energie este furnizată de către combustibilii fosili.

În medicină, linii întregi de produse sunt legate de combustibilii fosili. Şi este vorba de produse cu care ne întâlnim zilnic: antibiotice, analgezice, calmante. De asemenea, o mare parte din cremele dermatologice, filmele pentru radiografie, seringile, pungile de perfuzie şi multe, multe alte produse sunt preparate din combustibili fosili.

În domeniul construcţiilor de maşini şi utilaje, lucrurile stau şi mai prost. Se estimează că pentru construcţia unei maşini se consumă în medie o cantitate de două ori mai mare de combustibili fosili decât greutatea produsului finit.

Trecând la tehnologia de vârf, mi se pare extrem de surprinzător faptul că pentru producerea unui singur gram de circuit integrat se consumă aproximativ 650 de grame de combustibil fosili. Asta înseamnă un raport de 1:650, ceea ce mi se pare imens. Pentru producerea celorlalte componente ale unui computer modern(exceptând circuitele integrate) se consumă de zece ori mai mulţi combustibili fosili decât greutatea sa.

Acestea sunt câteva exemple extrem de sumar prezentate. Dacă aş sta să extrag din documentaţiile care mi-au trecut prin mână cred că aş putea să scriu o carte despre dependenţa de combustibilii fosili. Un lucru este sigur şi anume faptul că civilizaţia actuală este dependentă în proporţie de peste 90% de combustibilii fosili. Iar acesta este un semnal îngrijorător.

În partea a II-a a acestui articol, vom trece în revisă previziunile în ceea ce priveşte combustibilii fosili, iar apoi implicaţiile economice ale acestora.

Pensiile private la a doua raportare

După ce o perioadă de timp CSSPP a "uitat" să publice datele raportate de către administratorii fondurilor de pensii, pe data de 21 noiembrie s-a comunicat oficial "pulsul" sistemului de pensii. Noutăţi prea mari nu sunt în ceea ce priveşte poziţiile ocupate şi, după cum se poate observa în tabelul de mai jos, primele două clasate, ING şi Allianz-Ţiriac, domină autoritar clasamentul cu o cotă totală de piaţă de peste 60%. Urătoarele patru clasate, Generali, Aviva, Interamerican şi AIG, au o cotă de piaţă totală de aproximativ 30%. Restul de 10% este împărţit între ceilalţi participanţi.

Fond	Nr asigurati	Cota de piata
ING	762.265,00	34,62
ALLIANZ-TIRIAC	567.404,00	25,77
GENERALI	188.952,00	8,58
AVIVA	184.853,00	8,40
INTERAMERICAN	137.631,00	6,25
AIG	123.581,00	5,61
BT AEGON	63.936,00	2,90
BRD	56.806,00	2,58
Altii	116.166,00	5,28

Se vede cu ochiul liber faptul că, în ceea ce priveşte atragerea de participanţi, băncile, cu excepţia ING, s-au comportat mediocru. Iar această mediocritate îi va costa destul de scump pe bancheri. În conformitate cu legea, fondurile de pensii care nu reusesc să atragă în trei ani mai mult de 50 000 de participanţi vor fi dizolvate. Este clar că, dacă nu vor reuşi să atingă cifra magică de participanţi, milioanele de euro tocate pe campanii neinspirate de marketing şi salarii de top se vor dovedi a fi bani aruncaţi în vânt.

Pensiile private, CSSPP şi blatul informaţional

Când vine vorba despre pensia privată, românii sunt foarte atenţi. Ştiind că semnătura de aderare la un fond îşi va produce efectul de-abia peste mulţi ani, oamenii preferă să se informeze foarte atent înainte de semnare. Nu mai amintesc aici faptul că, responsabile pentru aceste informări trebuiau să fie bravele noastre autorităţi şi nici asupra faptului că site-urile independente au livrat informaţie infinit mai serioasă decât site-urile oficiale. Problema pe care o voi trata în continuare este mult mai gravă şi se referă la îngrădirea liberului acces la informaţie de către CSSPP, comisia care ar trebui să urmărească cel mai atent interesele cetăţeanului. Şi asta chiar dacă unii mai cârcotaşi spun că pe-acolo bate vântu(prietenii ştiu de ce).

De aproximativ două săptămâni intru aproape zilnic pe pagina de internet a CSSPP, cu speranţa că angajaţii organului vor avea bunăvoinţa(ca să nu spun bunul simţ) să publice rezultatele raportărilor oficiale. Asta pentru că, dincolo de orice dubii, acesta este un indicator esenţial după care se poate ghida un om care decide să semneze acum pentru o pensie privată. Este clar că o societate care nu a reuşit să strângă decât câţiva aderenţi nu prea mai trage mari speranţe de supravieţuire. Ei bine, din motive de nimeni ştiute, CSSPP a decis că este mult mai bine ca aceste date să fie secrete pentru că, nu-i aşa, ei trebuie să fie cei care decid ce este bine şi ce nu. Cu strângere de dinţi am acceptat situaţia, cu toate că nu am mai înţeles rostul primei raportări oficiale, raportare care a fost făcută publică.

Nu mică mi-a fost mirarea când vineri, 16 nov., am citit in Ziarul Financiar un top al companiilor de pensii private cu date exacte. Dacă ar fi să ne luăm după autorul articolului, datele au fost " adunate de ZIARUL FINANCIAR de la cei 18 administratori". Măi să fie! Mă şi gândeam cum au stat cei de la ZF zile şi nopţi centralizând datele. Ceea ce m-a surprins a fost faptul că, în urmă cu doă săptămâni, deci tot după o raportare oficială, în acelaşi ziar, sub semnătura aceluiaşi individ, a apărut un alt top, întocmit chipurile tot pe baza datelor adunate de la administratori.
Este limpede faptul că datele sunt prea exacte şi prea bat cu numărul total de aderenţi comunicat de fiecare dată de CSSPP, motiv pentru care nu-mi rămâne decât să-mi pun întrebarea dacă nu cumva Sârbu o fi acţionar la CSSPP. Pentru că altfel nu înţeleg de ce rapoartele respective ajung la un singur ziar.

Concluzia e una singură: într-o ţară civilizată, o asemenea poveste s-ar fi lăsat cu demisia membrilor respectivei comisii. La noi, lucrurile trec neobservate.

Coincidenţe

Ceea ce se întâmplă acum cu economia SUA seamănă izbitor de mult cu ceea ce s-a întâmplat în 1980. Dacă atunci SUA se confrunta cu „Savings and Loan crisis”, acum vorbim de subprime.

În 1980, preţul petrolului a ajuns la 90$ pe baril în urma unor evenimente majore din lumea arabă: revoluţia din Iran şi războiul dintre Iran şi Irak. Acum preţul se învârte în jurul aceluiaşi nivel, cu scurte încercări de spargere a pragului de 100$ pe baril. Iar evenimentele zilnice ne vin tot din zona golfului.

La sfârşitul anului 1979, aurul a înregistrat un vârf, urmat de o scădere abruptă pentru ca la începutul anului 1980 să înregistreze un al doilea vârf. Dublul top înregistrat a marcat revenirea aurului în banda de preţ 300 – 500 în care a variat până în 1998. În noiembrie a.c. aurul a înregistrat un vârf la preţul de 840$/unicie, iar acum se află pe un trend descendent. Rămâne de văzut dacă vom asista la un nou dublu top similar celui din 1980.

Nu ştiu dacă aceste date au vreo relevanţă în contextul actual. În ceea ce priveşte petrolul, sunt numeroşi analişti care proclamă iminenta terminare a rezervelor mondiale şi, în consecinţă, începerea unei perioade de scumpire accentuată a acestuia. Există însă analize care avertizează asupra faptului că un preţ mai mare de 120$/baril face ca energia obţinută din alte surse să fie mai ieftină.

Dolarul pare a avea zile grele atât datorită deciziei unor bănci centrale de a reduce expunerea pe care o au faţă de dolar(Banca Centrale a Chinei a început această acţiune din 2006) cât şi a cheltuielilor generate de războaiele în care SUA sunt implicate. Nu trebuie totuşi uitat că un dolar ieftin face ca economia americană devină mai competitivă.

Reportaj de pe fundul găleţii

Sincer să fiu nu aş fi dorit să scriu acest articol. Cu toate că, cititorii fideli ai acestui blog, au observat deja faptul că semnalele de alarmă pe care le-am tras au fost cât se poate de justificate, nu mă aşteptam ca amploarea dezastrului să fie atât de mare. Cu o inflaţie record, cu o bursă dărâmată şi cu un leu din ce în ce mai anemic, România nu arată deloc bine.

Inflaţia era de aşteptat să fie mare(6.8% deocamdată). În mod sigur vom avea o inflaţie peste 7 la sfârşitul anului curent(probabil 7.3). Asta indiferent că vrea guvernatorele sau nu.

Minusul înregistrat astăzi pe bursă pare de-a dreptul inexplicabil pentru unii. Este vorba de cei care, de câteva săptămâni încoace, ne propovăduiesc reîntoarcerea trendului. Şi asta, pe fondul unei scăderi line, dar sigure, care a spart silenţios mai multe pragri psihologice. Acum ne situăm pe ultimul prag acceptabil(de fapt, dacă e să fim sinceri suntem sub respectivul prag, dar încă e OK). În mod normal, ar trebui ca de-acum să se intre pe acumulare şi, în câteva săptămâni, să asistăm la o creştere rapidă. Mă refer atât la BET cât, mai ales, la BET-FI care ar trebui să recupereze ceva mai alert căderea. La actualele preţuri ale SIF-urilor, au apărut destui cumpărători dornici de un discount(veyi rapoartele insiderilor). Nu vreau să par exaltat şi, de accea, atrag atenţia asupra faptului că, hotârâtoare pentru viitoarea evoluţie a bursei, vor fi două elemente: şedinţele de tranzacţionare ale săptămânii curente şi rezultatele BCR. În ceea ce priveşte următoarele trei şedinţele de tranzacţionare, ele vor fi hotărâtoare pentru trendul pe termen scurt. În cazul în care scăderile vor continua, vom avea parte şedinţe de isterie în masă. Deja o mare parte a investitorilor sunt la capătul răbdării, iar o reacţie isterică este cât se poate de apropiată. În ceea ce priveşte rezultatele BCR, dacă ele vor fi slabe, vom asista la o cădere spectaculoasă a SIF-urilor. În caz contrar vom avea parte de o apreciere moderată, dar de cimentarea unui trend pozitiv pe termen mediu.

În ceea ce priveşte leul, asistăm la o evadare a acestuia din banda în care evolua până acum. Cel mai probabil deprecierea va continua, însă noul suport va fi, cel mai probabil, 3.4. Asta dacă BNR nu va hotărâ să lupte din nou cu morile de vânt(şi sper din suflet să nu-l mai văd pe guvernator pe post de Don Quijote) spre bucuria speculatorilor.

Un singur domeniu pare a nu se fi mişcat încă: imobiliarele. Observ în ultima perioadă o pleiadă de "analişti ai pieţei" care ne tot propun scheme isteţe de investiţie, una din ele fiind celebra cumpărare a imobilelor din stadiul de proiect întrucât s-ar obţine un discount final de 50%. Nu recomand nimănui un astfel de nivel de risc şi asta pentru că, în cazul unui cutremur pe piaţa imobiliară, toate aceste proiecte vor rămâne numai pe hârtie înrucât nu vor mai avea finanţare. Dincolo de această recomandare, faptul că în ultima perioadă ni se repetă de nenumărate ori faptul că piaţa imobiliară va continua să crească, deja mă pune pe gânduri. Şi asta în condiţiile în care preţul de ofertă este cam acelaşi de câteva luni.

Autostrăzile de carton

M-am săturat să mă tot irit la auzul unei noi gafe a bravelor noastre autorităţi. Văzând cum incompetenţa unora afectează viaţa întregii comunităţi, cum o minoritate imbecilă ajunge să ia decizii de o importanţă capitală, nu poţi decât să ai decât un sentiment straniu, care, de multe ori te face să iei decizii nebuneşti. Nu poţi să nu fii cuprins de un sentiment de revoltă atunci când, sub ochii tăi, se petrec lucruri incredibile, care sfidează bunul simţ. Subiectul pe care-l voi trata se referă la construcţia de autostrăzi. Pentru indivizii repetenţi care, între timp, au ajuns să conducă destinele ţării(şi care acum câtva timp demonstrau de ce nu avem nevoie de ele), voi spune doar că autostrăzile reprezintă pentru o economie echivalentul arterelor din corpul uman. Ele sunt cele care accelerează procesul de aprovizionare/desfacere mărind eficienţa, care scurtează distanţele, care cresc turismul. Sunt ferm convins de faptul că nu trebuie să explic nimănui utilitate construcţiei de autostrăzi, cel puţin nu celor care citesc regulat acest blog. Faptul că pentru anul viitor, în bugetul de stat, nu sunt prevăzuţi decât 365 mil. lei dintr-un necesar de aproape 2 mld. cred că este o ştire care ar trebui să ne dea serios de gândit. Iar proiectele în care se vor investi aceşti bani sunt următoarele: tronsonul Bucureşti-Ploieşti al autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Cernavodă-Constanţa al Autostrăzii Soarelui, Autostrada Transilvania şi autostrada Bucureşti-Iaşi. În afară de tronsonul Cernavodă-Constanţa, toate celelalte proiecte reprezintă investiţii care, cel puţin până acum, nu trebuiau făcute. Iar, în cele ce urmeză, voi explica de ce. Prioritar pentru România este realizarea părţii care-i revine din culoarul IV paneuropean. De ce, e simplu de explicat. În primul rând, acest culoar asigura legătura dintre Europa şi Grecia şi Turcia. În ceea ce priveşte relaţia cu Turcia, existenţa acestui culoar va facilita transportul mărfurilor între Europa şi Asia. Nu-i de mirare faptul că realizarea acestui culoar este o prioritate nu numai pentru noi, dar şi pentru UE. În dulcele stil românesc, după ce, cu chiu şi vai, a fost acceptat de către UE traseul Arad-Deva-Sibiu-Piteşti-Bucureşti-Constanţa, bravii noştri politicieni au întors-o ca la Ploieşti, incluzând şi Timişoara. După discuţii destul de tensionate, autorităţile europene ne-au acceptat şi acest hatâr. Însă, în dulcele nostru stil, am amânat incredibil de mult demararea proiectului. Asta în timp ce partea maghiară a adus autostrada, conform cerinţelor, până aproape de graniţa noastră, adică la Szeged. Ceea ce mi-a atras atenţia în ultima perioadă a fost faptul că maghiarii au continuat construcţia autostrăzii către Belgrad. Ceea ce înseamnă că, în scurt timp va deveni viabil traseul Budapesta-Belgrad-Sofia, adică România va fi scoasă definitiv de pe harta transportului european, iar culoarul IV, va rămâne, în cel mai bun caz pe hârtie. Situaţia aceasta convine de minune şi Bulgariei, care are în lucru trei tronsoane: Sofia-Varna, Sofia-Edirne(pentru legătura cu Turcia) şi Sofia-Blagoevgrad(pentru legătura cu Grecia). În cazul creării relaţiei cu Belgrad(tronson care se află în stadiu incipient), bulgarii nu ar mai fi nevoiţi să investească într-o autostradă care să-i lege de Bucureşti, investiţie mult mai mare decât tronsonul care le-ar reveni pentru legătura cu Belgradul. Cred că, în acest moment, este clar pentru toată lumea faptul că asistăm(a câta oara?) la eliminarea noastră dintr-o afacere extrem de profitabilă. Nu mai pun la socoteală faptul că finanţarea construcţiei culoarului IV este suportată, în mare măsura, de UE. Cel mai probabil, când ne vom trezi din dulcea amorţeală, UE va modifica traseul culoarului IV, întrucât va fi pusă în faţa evidenţei. Ceea ce ne va face să ne declarăm din nou nedreptăţiţi. Şi vina va fi, evident, a Uniunii Europeane care nu înţelege că noi avem tot dreptul din lume să fim panglicari pe banii ei.

Mărirea dobânzii de intervenţie

Consiliul de Administraţie al BNR a decis majorarea dobânzii de intervenţie cu 0.5%, ajungând în prezent la 7.5%. Înainte de anunţ, analiştii erau împărţiţi în două tabere: moderaţii care se aşteptau la o creştere cu 0.25% şi exaltaţii care vedeau o creştere radicală de 1%. S-a decis majorarea cu 0.5%, ca un semnal că acesta este începutul unei lupte la baionetă cu realitatea. Cât va rezista Banca Naţională în această luptă inegală, rămâne de văzut.

Efectele acestei mişcări se împart în două categorii. Pe termen scurt, cel mai probabil, BN se va felicita pentru frânarea creditării şi frânarea inflaţiei. Pe termen mediu vom asista la un asalt al speculatorilor finalizat cu întărirea exagerată a leului. O întărire artificială care va creşte consumul, iar apoi, automat, inflaţia.

Sincer, sunt dezamăgit de deciziile din ce în ce mai previzibile ale celor de la Banca Naţională. Aşa cum am mai spus-o, ei se cred un fel de FED, iar asta e o greşeala care s-ar putea să ne coste.

Piaţa imobiliară: avertismentul nr. 2

După ce criza subprime a afectat(şi continuă să afecteze) SUA, Marea Britanie şi, în scurt timp, Spania, spectrul crizei planează asupra Europei Centrale şi de Est. Semnalele care au apărut, fie că se referă la preţul imobilelor, fie că indică un nivel al inflaţiei record în spaţiul est-european, nu au cum să nu ridice semne de întrebare serioase investitorilor.

Dacă ne referim la preţuri, lucrurile arată sumbru. În Letonia, scăderea a fost de aproximativ 7% în ultimele 5 luni. Recordul absolut este deţinut de Kazahstan, unde preţul imobilelor aproape s-a prăbuşit după o scădere de 20% în ultimele 3 luni.

Dacă ne uităm peste indicatorii economici ai ţărilor est-europene nu putem observa decât dezechilibre extreme. Deficitele bugetare sunt exagerate (30% din PIB în Letonia), iar inflaţia în creştere galopantă. O inflaţie mărită reprezintă o ameninţare puternică pentru piaţa ipotecară.

În ceea ce priveşte situaţia din România, bula speculativă continuă să crească. Începând din acesă vară, nivelul preţurilor la imobile a devenit nesustenabil şi, cel mai probabil, tăvălugul preţurilor se va accelera pentru încă o perioadă scurtă de timp. Nu mi-a rămas în minte decât o declaraţie cu conotaţii destul de pesimiste pe care a făcut-o Michael Lloyd, managing partner la Băneasa Investments: "Cred că în condiţiile actuale nu am fi început un proiect atât de mare precum Băneasa".

Cădere de curs

Astăzi leul s-a depreciat faţă de euro cu aproximativ 1%, iar aceasta nu va fi, în mod sigur, ultima. Nu trebuie uitat faptul că această depreciere vine pe fondul unor ştiri puternic negative venite, în principal, de peste ocean. Evident, ştirile venite dinspre G8 nu sunt menite a ne face optimişti. Şi, ca şi cum toate acestea nu erau îndeajuns, Coface a anunţat scăderea ratingului de ţară la A4 minus.
Ce se va întâmpla în viitor? Cel mai probabil, în săptămâna curentă, leul se va stabiliza. Apoi estimez o evoluţie liniară către pragul de 3.44-3.45, moment în care este posibil ca Banca Naţională să intervină pe piaţă. Oricum, cotaţia leu-euro nu cred că va depăşi, în anul curent, pragul de 3.65. Momentan acest prag pare exagerat, dar urmează să vedem ce se va întâmpla.

Vehicule suspecte de investiţii

Nu voi începe prin a da o definiţie a vehiculului de investiţii pentru că cititorii acestui blog ştiu bine despre ce este vorba. Voi aminti numai faptul că, în perioada în care Banca Naţională se credea un fel de vătaf al României, vehiculele de investiţii au apărut ca puricii. Întrucât nu aveau voie să facă depozite în bănci româneşti, diverşi investitori străini cu apetit pentru risc (şi câştiguri substanţiale) au deschis o mulţime de SRL-uri cu capital social imens, capital pe care-l plasau sub formă de depozite. Ei bine, vremurile s-au schimbat, iar vehiculul de investiţii pare a fi intrat în vocabularul băieţilor deştepţi de pe plaiurile mioritice. La un moment-dat, un vehicul financiar a fost folosit într-o tranzacţie care a ţinut pentru multă vreme prima pagină a ziarelor.

Lăsând la o parte chichiţele şi evenimentele trecute(care probabil ar trebui descâlcite de către DNA), m-am hotărât să intru într-un subiect care nu a fost atacat până acum: acela al vehiculelor de investiţii care şi-au facut apariţia la BVB şi RASDAQ.

De multe ori mi-am pus întrebarea următoare: ce ar trebui să fac eu dacă aş dori să controlez o societate mare, cu un acţionariat disipat. În primul rând, ar trebui să deţin acţiuni la acea societate. Evident, dacă aş deţine o cotă de 50%+o acţiune aş avea controlul asupra ei, dar asta ştie oricine. Ceea ce vă voi descrie mai jos este o modalitate prin care aş putea să deţin controlul unei societăţi fără să am o participaţie majoritară. Să presupunem că societatea pe care vreu să o controlez se numeşte FISX şi are participaţii majoritare la un număr mare de alte societăţi. Având participaţii majoritare la aceste societăţi, persoane din cadrul conducerii FISX vor fi membri (sau, cel mai probabil, şefi) în consiliile de administraţie ale societăţilor deţinute. Aceste persoane nu prea trebuie să dea prea mare socoteală acţionarilor FISX pentru deciziile luate în societăţile deţinute, mai ales dacă aceste societăţi merg bine. Ei bine, dacă eu aş vrea să deţin controlul asupra FISX şi aş avea o înţelegere tacită cu conducătorii lui, aş încerca următoarea strategie: determin majorări succesive de capital la societăţile deţinute de FISX (nu trebuie la toate, doar la câteva dintre ele), majorări la care FISX trebuie să participe pentru a-şi păstra cota de participare. Cu banii obţinuţi din majorarea de capital, societăţile cumpăra acţiuni la FISX. Asta ar însemna că, la un moment dat, cel mai mare acţionar la FISX ar fi reprezentat de societăţile respective, societăţi care sunt deţinute de FISX. Asta, grosso modo, însemna că FISX este controlat de către acţionarii minoritari din FISX.

Evident, acest scenariu este radical. Lucrurile nu stau chiar aşa, însă, pe piaţă, se văd acţiuni similare celei descrise de mine. Nu ştiu dacă acele societăţile cotate care cumără acţiuni de pe piaţă la alte societăţi cotate au ca scop acest lucru. Cert e că, acest tip de tranzacţii mi se pare suspect. Iar cunoscătorii ştiu la ce mă refer.

Din nou despre Petrom

Recentele mişcări de pe piaţa petrolieră nu aveau cum să nu producă agitaţie în viaţa politică(şi economică) autohtonă. Numai dacă privim din perspectiva preţului oferit de către OMV pentru preluarea MOL trebuia să ne aşteptăm la o reacţie a autorităţilor. Ceea ce este de neînţeles este modul total neprofesionist în care statul tratează problema redevenţei plătite de către Petrom pentru ţiţeiul şi gazele naturale extrase. Este clar că marea prostie făcută la privatizare, accea de a fixa redevenţa la nivelul de 20 USD-baril, nu mai poate fi corectată. Ar fi şi o prostie. Privită din această perspectivă, iniţiativa Agenţiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM), aceea de a propune majorarea redevenţei, este din capul locului sortită eşecului. În cazul în care această iniţiativă va fi adoptată, OMV va da statul în judecată şi va câştiga fără probleme. Ceea ce nu înţeleg este motivul pentru care autorităţile se leagă mereu de redevenţă. Cred că mult mai simplu ar fi fixeze o taxă pe transportul de petrol extras, taxă care nu ar avea nicio problemă cu redevenţa. Sau mai simplu, o taxă ecologică pentru petrolul extras, petrol care, nu-i asa, oricum se transformă în noxe. Sau, din "motive strategice", se poate iniţia o lege care limitează cantitatea de petrol extrasă, lege care va putea forţa OMV să accepte negocierea redevenţei.

Numai luând în considerare cele câteva idei expuse aici ne rezultă că există soluţii pentru readucerea austriecilor la normalitate. Nu înţeleg de ce aceste soluţii nu sunt puse în aplicare şi de ce stăm să ne plângem ca nişte babe că suntem victimele unui "contract păgubos".

Există o pasivitate suspectă a autorităţilor în ceea ce priveşte acest subiect. Cred că ar trebui luat taurul de coarne. Nu de alta, dar dacă o companie românească s-ar comporta în austria aşa cum se comportă OMV în România, nu cred că ar avea o viaţă uşoară.

Topul pensiilor private - etapa I

CSSPP a dat publicităţii rezultatele primelor raportări bilunare privind aderarea la fundurile de pensii private(situaţie pe care o aveţi sintetizată mai jos, în ordinea descrescătoare a numărului de membri). Ultimele poziţii sunt reprezentate de fondurile care nu au depus raportarea(Atenţie! Acest lucru nu înseamnă că aceste fonduri nu au încă aderenţi).

Nume	NR
ING FOND DE PENSII S.A.	247.420
AVIVA SOCIETATE DE ADMINISTRARE A UNUI FOND DE PENSII PRIVAT S.A.	64.622
GENERALI FOND DE PENSII S.A.	31.003
INTERAMERICAN SOCIETATE DE ADMINISTRARE A UNUI FOND DE PENSII PRIVAT S.A.	28.132
ALLIANZ-TIRIAC PENSII PRIVATE SOCIETATE DE ADMINISTRARE A UNUI FOND DE PENSII ADMINISTRAT	26.948
AIG FOND DE PENSII S.A.	20.773
BRD FOND DE PENSII S.A.	20.130
OMNIASIG PENSII-SOCIETATE DE ADMINISTRARE A UNUI FOND DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT S.A.	6.574
OTP FOND DE PENSII S.A.	6.160
BT AEGON FOND DE PENSII S.A.	2.033
BCR ADMINISTRARE FOND DE PENSII S.A.	1.955
BANCPOST FOND DE PENSII S.A.	874
PRIMA PENSIE FOND DE PENSII S.A.	791
AG2R FOND DE PENSII SA
KD FOND DE PENSII S.A.
MARFIN - FOND DE PENSII SA
MKB ROMEXTERRA FOND DE PENSII SA

Primele patru poziţii nu prezintă nicio surpriză. După cum era de aşteptat, cei care au avut cel mai inteligent mesaj au câştigat. ING are cel mai mare număr de agenţi şi s-a bazat pe notorietatea numelui. AVIVA, prin achiziţionarea Certinvest a făcut o mişcare interpretată pozitiv de către specialişti şi de către piaţă. Generali s-a evidenţiat prin faptul că administrează un fond cu un grad de risc mai ridicat decât celelalte, iar Interamerican prin faptul că în primii doi ani nu percepe comision, ceea ce reprezintă din start un avantaj. De asemenea, pentru Interamerican, mesajul transmis prin intermediul campaniei, acela că în Olanda sunt lideri(atac inteligent la ING) cred că a avut un efect foarte important.
Marea dezamăgire a acestui clasament o reprezintă, din punctul meu de vedere, AG2RO. Mă aşteptam ca acest fond să raporteze rezultate record deoarece, pe de o parte, sunt susţinuţi de o organizaţie sindicală foarte puternică, iar, pe de altă parte, au anunţat o strategie interesantă de investiţie. Dezamăgitoare sunt şi poziţiile fondurilor de pensii administrate de către BRD şi BCR. Părerea mea este că BRD a pierdut extrem de mult din cauza campaniei. În ceea ce priveşte BCR, cred că aici lucrurile stau rău de tot. 1995 de aderenţi reprezintă extrem de puţin pentru BCR. Nu ştiu care va fi rezultatul restructurării, dar cred că, până acum, cei mai mulţumiţi de restructurarea BCR sunt concurenţii.
Reîntorcându-ne la pensiile private, voi remarca numai că timpul nu e pierdut. Aceste rezultate reprezintă doar prima raportare. Să nu uităm că mai sunt destui oameni care trebuie să adere. Oricum, pentru următoarea raportare estimez o creştere surpriză pentru AG2RO şi MKB Romexterra Fond de pensii.

Conu' Isărescu faţă cu reacţiunea

În ieşirile publice, Isărescu vrea să pară un fel de prestidigitator al economiei, un fel de Hefaistos care pune în mişcare viaţa la suprafaţă. Această imagine fabricată cu multă migală în toţi anii de când veghează din "cerurile" BNR îi conferă o vizibiltate sporită. Şi chiar dacă nu se pricepe la economie, nea Gheorghe îl vede la o oră de maximă audienţă şi se minunează la cât e de deştept.

Recenta ieşire publică a guvernatorului a avut atât un rol de avertizare cât şi unul de intimidare. Avertizarea vine după ce mai multe voci au atenţionat Guvernul asupra politicii financiare pe care o duce care poate fi caracterizată ca fiind aproape iresponsabilă. Poate cea mai pregnantă voce care a avertizat asupra largheţei guvernamentale a fost cea a ex-ministrului finanţelor, Mihai Tănăsescu. Ceea ce a subliniat Tănăsescu este ceea ce au spus mai mulţi analişti, anume că România este extrem de vulnerabilă în cazul unei crize mondiale. Într-adevăr, pe piaţa internaţională există o temere asupra unei posibile recesiuni care ar putea lovi economia mondială, iar, în cazul unui asemenea scenariu, România ar ieşi extrem de şifonată.

Dacă s-ar fi limitat la a atenţiona, aş fi putut spune că ieşirea lui Isărescu a fost una de bun simţ. Însă, prin formularea "dacă Guvernul sau piaţa nu face unele corecţii, le vom face noi", mi-a fost adusă în faţă imagine lui Garcea agitându-şi pulanul. În cazul de faţă, pulanul este reprezentat de majorarea dobânzii sau intervenţia brutală pe piaţa valutară. Mi-aş permite să spun că, indiferent de cluburile din care face parte, diferenţa dintre FED şi BN ca şi cea dintre el şi Bernanke este una incomensurabilă atât ca putere cât şi ca strategie. Majorarea dobânzii nu va tempera decât creşterea economică, iar intervenţia pe piaţa valutară ar putea fi lesne de speculat de către "băieţii deştepţi" de pe piaţa mondială. De fapt, ceea ce ar vrea Banca Naţională acum ar fi o creştere a dobânzii şi o devalorizare a leului. Pâna una alta, văd că băieţii au scos de la naftalină sterilizarea care, din nou, se va lăsa cu pierderi pentru Banca Naţională. Iar pierderile lor nu sunt suportate din banii lui Isărescu.

Nu ştiu de ce, dar, din ce în ce mai mult, Banca Naţională seamănă cu o instituţie care nu a depăşit anii '90, iar Isărescu, un fel de Iliescu al economiei mioritice.

Cât de mult ne afectează crizele globale

Conform unui raport al Băncii Mondiale, România şi Bulgaria sunt expuse unor riscuri majore în cazul unor turbulenţe ale pieţei globale. Motivul pentru care Banca Mondială ne consideră expuşi se datoreză, în cea mai mare măsură, deficitului record de cont curent. În cazul unei turbulenţe majore există riscul ca atât România cât şi Bulgaria să nu-şi mai poată finanţa deficitele prin intrările valutare de capital ceea ce ar conduce, în final, la o perioadă de recesiune.

Semnalul de alarmă a fost tras în momentul crizei ipotecare de pe piaţa americană, criză temperată prin scăderea dobânzii de către FED. Atunci au apărut primele analize care ne menţionau ca "victime sigure" în cazul unor probleme la nivel global şi, parcă pentru a confirma acest lucru, BVB a scăzut, iar moneda naţională s-a depreciat. Evident, aceste fenomene nu s-au datorat exclusiv problemelor de pe piaţa americană. Să nu uităm că s-au strâns mai multe elemente negativa care au pus presiune. Fenomene ca seceta sau temperarea creşterii economice nu aveau cum să nu influenţeze bursa sau cursul de schimb. Extrem de interesant a fost momentul în care aceste deprecieri s-au făcut simţite, adică la câteva zile de la semnalele negative venite de pe piaţa americană.

FITCH - Euro din 2015 pentru România

Agenţia de rating FITCH estimează că România va adera la euro în anul 2015, iar Bulgaria în 2013. După aderarea Sloveniei(2007), Ciprului şi Maltei (ianuarie 2008), calendarul estimat de către agenţia de rating este următorul:

• 2009 - Slovacia
• 2012 - Estonia
  
• 2013 - Lituania, Letonia, Polonia, Cehia
  
• 2014 - Ungaria

Dintre ţările care au aderat la UE în primul val, niciuna nu a respectat calendarul aderării la euro. Spre exemplu, în 2006, Ungaria estima că va trece la euro înainte de 2012. Gravele dezechilibre economice din această ţară au spulberat perspectiva unei aderări rapide a ţării la euro. Chiar şi 2014 poate părea un termen optimist atâta timp cît nu se ştie exact ce va face guvernul care va rezulta în urma alegerilor din 2010(actualul guvern, în ciuda criticilor interne, a facut progrese foarte mari în ceea ce priveşte consolidarea fiscală).

În ceea ce priveşte estimarea cu privirea la aderarea noastră la euro, 2015 nu reprezintă un termen sigur. Cei de la Fitch avertizează asupra problemelor cu inflaţia şi asupra tendinţei de supraîncălzire a econumiei.

Adevărata faţă a privatizării Petrom

Oferta pe care OMV a făcut-o pentru preluarea ostilă a Mol, de peste 11 de limiarde de euro, a aruncat în ridicol preţul pe care austriecii l-au plătit pentru Petrom. Vom încerca, în cele ce urmează să intuim adevărata amploare a dezastrului numit privatizarea Petrom.

După cum bine se ştie, valoarea de piaţa a unei companii petroliere este dată de nivelul rezervelor de ţiţei pe care le deţine. Pentru cei care nu sunt convinşi de justeţea acestei afirmaţii voi reaminti faptul că Shell a fost, cu câţiva ani în urmă, foarte aproape de faliment pentru că a falsificat nivelul rezervelor de petrol pe care le deţinea(prin includerea unor rezerve petroliere neexploatabile). Privatizarea Petrom le-a adus austriecilor dintr-un foc toate rezervele de petrol ale ţării şi o bună parte din cele de gaze. De asemenea, OMV a obţinut controlul asupra unor exploatări pe care Petrom le deţinea în străinătate. Pe scurt, în schimbul unui nimic de aproximativ 800 de milioane de euro, OMV a obţinut controlul asupra importantelor exploatări de petrol şi gaze ale Petrom. De asemenea, pe piaţa românească a produselor petroliere, Petrom este lider. Estimativ, numai rezervele de ţiţei şi gaze ale Petrom valorează peste 7 miliarde de euro(conform unei estimări a Raiffeisen Bank).

În cazul în care OMV va prelua MOL, se va pune problema restructurării mamutului rezultat. Mai pe şleau spus, vor mai trebui închise anumite unităţi, vor mai trebui daţi afară nişte oameni şi aceastea, în mod sigur, la indicaţiile UE. Cum nu se va pune problema închiderii unor unităţi din Ungaria sau din Austria, este foarte posibil ca OMV să nu mai fie interesat decât de petrolul românesc, nu şi de rafinarea acestuia aici, un motiv destul de bun pentru închiderea rafinăriilor deţinute şi concedierea unei bune părţi a angajaţilor. Dacă acest scenariu va fi pus în practică, costurile statului român ar fi enorme. În primul rând şomajul va creşte cu câteva procente, iar impozitele directe şi indirecte pe care le va încasa se vor reduce substanţial. Acestea, cu siguranţă, nu vor fi singurele pierderi!

Bomba celor peste 11 de miliarde pe care OMV le oferă pentru preluarea unei companii care, din câte ştiu eu, nu deţine rezerve petroliere, ne face să ne întrebăm de ce Petrom a fost vândut aşa ieftin. Sincer, această întrebare ne va urmări obsesiv mulţi ani de-acum înainte. Cei responsabili ne-au sugerat faptul că această privatizare ar fi fost cartea de schimb pentru intrarea României în UE. O placă bună de pus penru justificarea tuturor tâmpeniilor făcute până acum. Sincer să fiu, la ora actuală mă bântuie o întrebare: oare anularea privatizării Petrom nu ne costă mai puţin decât continuarea în aceste condiţii(probabil există destule motive pentru anularea privatizării)? Eu cred că nu ne-ar costa mai mult de câteva miliarde de euro. Destul de puţin faţă de valoarea adevărată a Petrom.

Valvis se umflă

Conform unor declaraţii ale lui Jean Valvis, grupul "La Dorna" se află în discuţii avansate pentru intrarea pe piaţa americană prin intermediul celui mai mare retailer din lume, Wal-Mart. În cazul în care acest contract se semnează, se poate spune că investitorul greco-elveţian a dat lovitura. Produsele pe care compania "La Dorna" ar urma să le exporte sunt din categoria bio, produse cu un grad de profitabilitate superior. Produsele bio ale companiei sunt exportate în prezent în Grecia.

Este posibil ca, după semnarea contractului cu Wal-Mart, "La Dorna" să devină interesantă pentru marii jucători de pe piaţa laptelui şi, cu această ocazie, Jean Valvis să iasă din afacere cu portofelul mult mai plin decât şi-ar fi putut imagina.

Misterul Cocor iese la suprafaţă

CNVM a aplicat o amendă record SC COCOR SA, în valoare de 300 000 EUR pentru "insider trading". Amenda este aplicată pentru că societatea susmenţionată a cumpărat un număr de peste 900 000 de acţiuni SIF3 în perioada 25 - 31 mai la preţuri cuprinse între 2.18 - 2.23 lei. Pe data de 31 mai a izbucnit "bomba" contestării majorării de capital a SIF3, iar preţul acestora a crescut cu aproximativ 38% într-o singură lună.

Sincer să fiu, nu am înţeles niciodată de ce un acţionar al SIF3 s-ar fi putut opune majorării de capital pe care această societate a propus-o. Dacă cele susţinute de CNVM se dovedesc adevărate, mişcarea COCOR ar putea deveni un exemplu pe piaţa de capital. Amenda, în condiţiile date, mi se pare chiar mică. Să nu uităm că în perioada respectivă s-au pierdut foarte mulţi bani atât ca urmare a pariului unora pe anularea majorării de capital cât şi ca urmare a tergiversării operării majorării.

Alan Greenspan iese la rampă

Fostul şef al FED s-a pronunţat asupra crizei creditelor ipotecare într-un interviu acordat cotidianului german Frankfurter Sonntagszeitung. Conform acestuia, criza prin care trec SUA a fost cauzată de către agenţiile de rating şi brokerii de credite care au s-au comportat total neprofesionist: "Cauzele problemelor actuale rezidă în faptul că oamenii au crezut că agenţiile de rating şi brokerii ştiu ce fac. Însă acestea nu s-au dovedit a fi pricepute". În acelaşi interviu, Greenspan a afirmat că autorităţile de reglementare nu mai trebuie să intervină pe piaţă, aşteptând mai degrabă ca aceasta să se autoregleze.

Interviul acordat survine în urma numeroaselor critici exprimate de către mulţi analişti americani la adresa politicii relaxate din perioada în care se afla la conducerea FED. Conform unor analişti, politica lui Greenspan de scădere a nivelului dobânzii a avut ca efect creşterea cererii de credite ipotecare şi creşterea nejustificată a preţului proprietăţilor. În acelaşi interviu, Greenspan a estimat o continuare a scăderii preţurilor pe piaţa imobiliară americană, ceea ce va antrena şi o scădere a consumului.

Recenta criză din SUA s-a propagat în Anglia, unde primul ministru a fost nevoit să garanteze integral depozitele populaţiei din bănci pentru a evita o retragere în bloc a acestora. De asemenea, începutul unei crize se întrevăd şi pe piaţa spaniolă unde, de câteva luni, preţul imobilelor a stagnat.

Veşti sumbre din China

În urma puseului inflaţionist care a lovit China, autorităţile de la Beijing au hotărât îngheţarea preţurilor pentru ultimul trimestru al anului curent. Aceasta survine în urma unei creşteri accelerate a preţurilor. Alimentele au crescut cel mai mult cu peste 18%, iar rata inflaţiei a ajuns la 6.5%, cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani. Acestea sunt manifestările unei situaţii profund dezechilibrate. Surplusul comercial al Chinei este imens (162 mld. $), iar creşterea preţurilor survine în urma unui fluviu de bani care a intrat pe piaţă. Soluţia de îngheţare a preţurilor este una specifica societatăţii chineze. În timp ce pe pieţele libere intervenţia autorităţilor în economie se face prin intermediul dobânzii, măsura de îngheţare a preţurilor poate părea atât radicală cât şi prostească. Prin intermediul acestei măsuri banii de pe piaţa chineză nu se vor împuţina, iar efectele acestei măsuri nu se vor lăsa aşteptate. Economia Chinei este deja supraîncălzită. Cu toate că încă nu s-au văzut reacţii, estimez că în scurt timp pieţele din Asia vor fi paradisul short-iştilor.

Şapte ameninţări pentru piaţa imobiliară

Aflată într-o creştere evidentă din '89 până în prezent, piaţa imobiliară este unul din domeniile are suscită continuu interesul. Dacă stăm să judecăm, până la urmă cine nu ar fi interesat de o investiţie care într-un termen redus ţi-ar dubla, tripla sau chiar înzeci banii. Dacă ai fi cumpărat în 1990 o bucată de teren în Bucureşti, profitul pe care l-ai fi obţinut prin vânzarea terenului astăzi este extrem de greu cuantificabil. Presupunând că ai fi avut intuiţia să cumperi câţiva mii de metri pătraţi într-o zonă bună, probabil că o vânzare realizată azi te-ar fi trimis pe lista celor mai bogaţi oameni din România. Acesta este şi motivul pentru care piaţa imobiliară se situează în centrul atenţiei. Şi nu numai la noi.

Posibila scădere a preţurilor pe această piaţă a fost un subiect abordat de nenumărate ori. Anul trecut, guvernatorul BNR atrăgea atenţia asupra preţurilor exagerate din zona de nord a Bucureştiului, încercând să sugereze băncilor riscurile la care se expun prin creditarea investiţiilor in acea zonă. Privind retrospectiv, nu putem decât să observăm că în zona de nord a capitalei, nu numai că preţurile nu au scăzut, dar au crescut cu mult peste ceea ce estimau chiar şi dezvoltatorii. După aderarea la UE, au apărut numeroase voci care atenţionau asupra faptului că, preţurile imobilelor au scăzut în toate ţările care aderaseră în primul val imediat după aderare. Motiv destul de serios pentru a estima un comportament similar al pieţei imobiliare autohtone. S-a dovedit că nu a fost aşa, iar creşterile înregistrate sunt fabuloase. Puţină lume şi-ar fi imaginat anul trecut că o garsonieră în cartierul bucureştean Drumul Taberei, construită înainte de 1977, poate ajunge la un preţ de 65000 EUR. Iar dacă te iei după agenţii imobiliari, acest preţ este unul bun, întrucât toată lumea se aşteaptă ca preţurile să mai crească. Toate aceste observaţii te duc automat cu gândul la faptul că piaţa noastră imobiliară se mişcă fără oprire în sus, iar cei care încă mai susţin că preţurile imobilelor vor scădea nu sunt decât nişte neînţeleşi sau nişte indivizi care bravează şi se opun trendului din motive numai de ei ştiute. Ceea ce susţine creşterea este, inevitabil, cererea care este superioară ofertei. Deficitul de locuinţe continuă să fie mare, iar aceasta, spun agenţii şi analiştii imobiliari, va face ca preţurile să continue să crească încă cel puţin doi ani.

Motivul pentru care m-am hotărât să public această analiză este, în principal, legat de faptul că, aşa cum intuiesc, piaţa a intrat în supraîncălzire, iar aceasta nu poate avea ca efect decât o inversare a trendului sau, în cel mai bun caz, o stagnare. Cel mai bun exemplu de schimbare a trendului este cel înregistrat de către moneda naţională în raport cu euro. Nimeni nu ar fi pariat acum două luni pe o creştere a euro în raport cu leul. Existau numeroşi analişti care targetau euro la 2.8RON şi, sincer să fiu, nu ştiu pe ce se bazau. În acea perioadă m-a surprins în mod plăcut faptul că unul dintre cei care au evidenţiat faptul că este o contradicţie între aprecierea leului şi seceta care a făcut ravagii a fost Mircea Badea care, sincer să fiu, pare rupt de fenomenele financiare, dar a dovedit un simţ al realităţii extrem de dezvoltat. Un simţ al realităţii care pe care ar trebui să-l aibă mulţi dintre cei care intenţioneză să-şi cumpere o casă şi pe care îi îndemn să ia în considerare ameninţările pe care le-am identificat şi pe care le consider extrem de viabile. Ştirile precum cea referitoare la retragerea Polimeni sau faptul că piaţa stagnează(conform unor ştiri de ultimă oră) sunt lucruri care ar trebui sa-i neliniştească pe cei care pariază pe imobiliare. Citiţi mai jos ameninţările pe care le-am identificat şi ţineţi cont şi de ele atunci când vă hotărâţi să cumpăraţi un imobil.

1. Devalorizarea leului
Aceasta este principala ameninţare pentru preţul imobilelor. Piaţa imobiliară românească se raportează la euro, iar o apreciere a acestuia va antrena o presiune de scădere a preţurilor. Nu trebuie să uităm faptul că românii îşi încasează salariile în lei (decuplarea salariilor de euro s-a produs pe fondul aprecierii monedei naţionale, iar o recuplare este greu de imaginat). Aceasta va implica o reticenţă mai mare a oamenilor în momentul în care vor fi puşi în faţa contractării unui credit în monedă străină. Devalorizarea leului va afecta într-un mod dramatic preţul chiriilor; scăderea chiriilor ar putea fi declanşatorul inversării de trend.

2. Contextul internaţional
Ne place sau nu, trăim într-o societate globală, iar fenomenele economice se corelează cu o viteză fabuloasă. Recentele probleme ale pieţei imobiliare americane nu s-au rezolvat după injecţia de fonduri. Există încă numeroase semnale negative venite de peste ocean, iar semnalul că această criză se globalizează vine din Anglia, unde se înregistrează o rată extrem de ridicată a restanţelor rezultate din creditele ipotecare. Nu trebuie să dau decât exemplul băncii Northern Rock, unul dintre cei mai mari operatori de pe piaţa creditelor ipotecare, care confruntându-se cu un val de retrageri a fost nevoită să contracteze un împrumut de urgenţă de la Banca Angliei. Mai amintesc, cu toate că nu este cazul, că preţul acţiunilor Northern Rock a scăzut cu 31%. Probleme au început să apară şi în Spania, o altă piaţă care a avut creşteri susţinute la imobiliare. În cazul în care confirmarea acestei crize va veni şi de pe una din pieţe mari ale UE (Franţa sau Italia) fenomenul de depreciere va fi căpăta forme radicale. Nu este exclusă intrarea pe un trend descrescător a pieţei imobiliare japoneze, ceea ce ar face ca şi Asia să fie cuprinsă de această criză.

3. Contextul regional
Pieţele imobiliare vecine sunt deja sub noi în ceea ce priveşte nivelul preţurilor. Cu un deficit de locuinţe comparabil cu al nostru, pieţele imobiliare din Ungaria şi Polonia au un nivel al preţurilor mult mai mic şi aceasta în condiţiile unei infrastructuri net superioare. De asemenea, salariile din aceste ţări sunt superioare celor de la noi. Ţinând cont şi de tendinţa de uniformizare a preţurilor din UE, este posibil ca acest nivel al preţurilor să se constituie într-un factor suplimentar de presiune.

4. Creşterea restanţelor la creditele ipotecare pe piaţă
Ca urmare a deprecierii monedei naţionale, celor care au contractat credite în euro le va fi din ce în ce mai greu să facă faţă ratelor lunare. Relaxarea extrem de mare a creditării persoanelor fizice pentru achiziţia de imobile (începută acum câţiva ani şi desăvârşită la începutul anului curent cu acceptarea unor expuneri foarte mari) îşi va arăta adevărata faţă în momentul în care băncile vor fi nevoite să scoată la vânzare proprietăţile ipotecate. Dacă fenomenul incapacităţii de plată va lua amploare ne putem aştepta la o scădere accelerată a preţurilor. (O atenţionare sporită pentru cei care deţin acţiuni la bănci!)

5. Ameninţarea unor fenomene naturale
Declanşarea unui cutremur de peste 6 grade în zona Vrancea(să nu uităm că un cutremur nu s-a mai înregistrat de mult timp) va face ca actualele clădiri cu bulină(risc seismic A) să cadă, iar cele cu risc seismic B să trecă în clasa A. Aceasta va face ca marea majoritate a blocurilor construite înainte de 1977 să devină construcţii nesigure, fapt care, în mod sigur le va afecta preţul. Un cutremur va avea influenţe negative asupra întregii pieţe deoarece, în ochii investitorilor, piaţa imobiliară locală va fi considerată una nesigură. Putem spune că amploarea unui cutremur va afecta direct proportional preţul imobilelor.
De asemenea, spectrul unor inundaţii va face ca zone întregi din oraşe să fie considerate nesigure, deci improprii unor investiţii. Creşterea temperaturii globale va afecta în mod negativ preţurile din localităţile care nu sunt situate in apropierea cursului unei ape mari(râu sau fluviu). Din această perspectiva, există o ameninţare majoră pentru Bucureşti dacă ţinem cont de creşterea accelerată a populaţiei.

6. Schimbarea comportamentului românilor
Se remarcă în ultima perioadă o scădere a apetitului de proprietari a românilor. Practic, viaţa de chiriaş nu mai este ceea ce era înainte, existând numeroase avantaje ale acesteia din care amintim numai mobilitatea mai mare datorată posibilităţii de schimbare rapidă a locuintei şi lipsa problemelor legate de managementul proprietăţii(probleme care vor deveni din ce în ce mai complexe pe măsură ce vor fi introduse noi taxe pe proprietate). Deocamdată nu au apărut complexe rezidenţiale dedicate exclusiv chiriaşilor, dar multe din actualele dezvoltări imobiliare se vor reprofila în cazul picaj al pieţei imobiliare.

7. Profesionalizarea pieţei imobiliare
Motorul creşterii imobilelor a fost, în mod ciudat, agentul imobiliar. Aceştia nu au făcut altceva decât să impună plata comisionului exclusiv de către cumpărător, printr-o schemă destul de simplă: vânzătorul fixează un preţ, agentul adaugă acestui preţ comisionul pe care ar trebui să-l încaseze de la vânzător şi publică anunţul cu noul preţ, mai mare cu 2-3%. Este lesne de înţeles că, în momentul în care cineva decide să vândă, va lua ca bază preţul din ziar, care include şi comisionul agenţiei. Acesta a fost mecanismul care a făcut ca piaţa apartamentelor vechi să crească exponenţial.
Lanţul acesta va fi, în mod sigur, rupt de normele(europene) pe care va trebui să le îndeplinească o agenţie imobiliară. Implementarea acestor norme pe piaţa românească va duce la dispariţia numeroaselor agenţii imobiliare de cartier care nu fac altceva decât să strice piaţa imobiliară prin introducerea unor practici incorecte.

FED a tăiat dobânda cu 0.5%

Decizia FED de reducere a dobânzii cu 0.5% era una aşteptată. Efectele imediate ale acestei mişcări nu s-au lăsat aşteptate. Principalii indici ai pieţei americane s-au apreciat puternic(vezi imaginea), dolarul s-a depreciat faţă de euro, iar cotaţiile obligaţiunilor pe termen lung au scăzut datorită temerilor investitorilor privind creşterea inflaţiei din Statele Unite.

Prin intermediul acestei mişcări, FED speră să împiedice intrarea economiei americane în recesiune în urma crizei de pe piaţa creditelor ipotecare(criză care încă nu a trecut). Nu trebuie uitat că aceasta este o măsură strict monetară. Dacă nu va fi dublată de o îmbunătăţire a indicatorilor economici, efectele ei vor fi anulate.

În ceea ce ne priveşte pe noi, efectele sunt previzibile:
- deprecierea dolarului faţă de leu(recorelarea curentei deprecieri a dolarului faţa de euro)
- creşterea preţului acţiunilor listate la BVB şi RASDAQ(ultima perioadă a fost una de aşteptare şi la noi, caracterizată printr-o lichiditate foarte mică).
Totuşi, creşterea bursei noastre ar putea fi speculată de aşa-numiţii investitori captiviâ, investitori care aşteaptă un moment favorabil pentru ieşirea din piaţă.

Euro - mers ascendent

Cu toate că în cursul zilei de azi(18 sept.) cursul s-a mai liniştit, trendul este unul singur şi sigur: depreciere pentru leu. Dacă în urmă cu câteva luni existau indivizi care se minunau văzând cum scade euro şi prognozau cursuri incredibil de mici, în ultima perioadă au fost contrazişi de deprecierea violentă a monedei naţionale. Există opinii în piaţă conform cărora scăderea va fi de scurtă durată, urmând ca leul să-şi revină în următoarele săptămâni. Din păcate, cei care fac aceste prognoze se bazează exclusiv pe iminenta intervenţie a Băncii Naţionale în piaţă, ceea ce mă face să-mi amintesc de situaţia similară de acum câţiva ani când toţi exportatorii pariau pe faptul că Banca Naţională va stopa aprecierea cursului. Atunci toţi cei care aşteptau minunea au obţinut o declaraţie a lui Adrian Vasilescu în care acesta explica faptul că, pe orice piaţă, cursul o puate lua şi în sens invers.

Cert este faptul că actuala depreciere a leului se manifestă pe o ieşire masiva de capital, ceea ce i-ar putea linişti pe unii. Totuşi, nu trebuie să uităm faptul că în două săptămâni leul s-a depreciat cu aproximativ 4% ceea ce ar trebui să fie un semnal serios. Oricum, jocul de-a şoarecele şi pisica va înceta în cazul în care va fi depăşit pragul psihologic de 3.4 lei pentru un euro. Atunci cred că va interveni panica, iar Banca Naţionala va interveni pentru a atenua(atenţie!!! numai pentru a atenua) mişcările radicale. Totuşi, target-ul de 3.9-4 lei pentru un euro mi se pare exagerat. Sincer să fiu, în cazul unei deprecieri mă aştept la o stabilizare în jurul valorii de 3.65. Am zis!

Primul semnal negativ pentru piaţa imobiliară

Fără doar şi poate, ştirea zilei de luni este reprezentată de retragerea dezvoltatorului Polimeni de pe piaţa românească. Pentru cei care nu ştiu, Polimeni este un investitor de calibru, iar investiţiile pe care le anunţase pe piaţa noastră se cifrau la aproximativ trei sute de milioane de euro. Însă toate planurile de la început s-au transformat într-o pierdere de 500 000 EUR. Motivul pentru care dezvoltatorul american s-a retras de pe piaţa românească este reprezentat de lipsa finanţării pentru proiectele pe care intenţiona să le dezvolte în Satu Mare şi Galaţi.

În mod sigur acesta este un semnal clar care se vine să confirme celălalt semnal lansat de către Financial Times în urmă cu trei săptămâni. Pentru cei care nu ştiu, nu cu mult timp în urmă, Financial Times a publicat un studiu în care evidenţia faptul că piaţa imobiliară din România este supraevaluată. Mai multe detalii referitoare la piaţa imobiliară vă vom furniza într-un studiu pe care-l vom publica în cursul acestei săptămâni.

Cinci sfaturi pentru subscrierea la un fond de pensii

1. Nu te grăbi!
Ai 4 luni la dispoziţie pentru a subscrie la unul din fondurile de pensii. Dacă nu o faci în acest interval, vei fi distribuit aleator către unul din fondurile existente. Înainte de a lua decizia subscrierii gândeşte-te că semnezi un contract pe termen lung.

2. Nu alege la întâmplare!
Obişnuieşte-te ca în perioada următoare să fii asaltat de telefoane. Agenţii fondurilor vor profita de fiecare informaţie pe care o deţin despre tine pentru a te convinge să subscrii la fondul pe care-l reprezintă. Nici nu e de mirare atâta timp cât câştigă între 20 şi 80 de Euro pentru fiecare subscriere. O primă resursă de informare o reprezintă prospectele fondurilor. Găseşti aici o listă actualizată a link-urilor către prospectele publicate pe internet.De asemenea, în perioada imediat următoare lansării fondurilor de pensii vei avea acces la numeroase studii care te vor ajuta să iei cea mai bună decizie.

3. Nu solicita servicii suplimentare!
Comisioanele percepute de către fondurile de pensii sunt stabilite prin lege, fapt care îi cam nemulţumeşte pe administratori(după cum am mai amintit, fondurile au adoptat cu voinicie comisioanele maxime permise de lege). Nu este exclus să ţi se propună servicii suplimentare
contra unor comisioane care-ţi vor afecta suma acumulată.

4. Dacă ai greşit nu subscrie la un alt fond!
În cazul în ai subscris la un fond, nu te mai poţi răzgândi. Dacă subscrii la mai multe fonduri, vei fi redistribuit de catre CSSPP(subscrierile se anulează). Oricum, nu dispera. După doi ani te vei putea muta la un alt fond fără a plăti niciun comision. Iar în doi ani vei avea o imagine mult mai clară a pieţei.

5. Fereşte-te de publicitatea mascată!
Trebuie să înţelegi că fondurile private de pensii reprezintă o afacere extrem de bănoasă pentru societăţile care le administrează şi că, datorită acestui fapt, se vor investi sume fabuloase în promovare. Vor fi construite site-uri mai mult sau mai puţin independente care te vor îndruma către o anume societate, vor fi publicate analize ale unor "analişti" s.a.m.d. Ceea ce trebuie să faci este să te menţii cât mai distant şi să iei tu decizia. Informează-te, ascultă cât mai multe opinii şi ia decizia singur!

Pensii private - link-uri utile

În lipsa tuturor informaţiilor necesare publicării unui studiu comparativ, m-am hotărât să public în premieră link-urile către prospectele fondurilor de pensii (cele care sunt disponibile online). Aceasta vă va scuti de căutări inutile pe net. Voi încerca actualizarea acestor link-uri pe măsura publicării informaţiilor de către fonduri.

Link-uri directe către prospectele fondurilor de pensii private:

1. Pensia VIVA(Aviva)
2. Fondul de Pensii PRIMA PENSIE(PRVA)
   
3. ING
4. VITAL - BT AEGON (Banca Transilvania)
5. ALFA Fond de Pensii(AG2R + Cartel Alfa)
   
6. ARIPI - Generali Fond de Pensii (Generali)
   
7. BANCPOST Fond de Pensii (Bancpost Eurobank)
   
8. Fiducia Fond de Pensii(MKB Romexterra Delta)
   
9. Fond de Pensii Private BCR(BCR)
   
10. Fondul de Pensii Administrat AIG(AIG)
11. Fondul de Pensii Administrat Privat BRD(BRD)
12. Fondul de Pensii Interamerican(Interamerican)
13. KD Fond de Pensii(KD Invest)
    
14. Marfin Fond de Pensii ()
    
15. Omniforte(Omniasig)
16. AZT Viitorul Tau (Allianz Ţiriac)