În mod sigur, modul american de a trata crizele este cel puţin ciudat. Dacă pentru criza subprime s-a dat vina pe dobânzile mici promovate de Greenspan, acum s-a ajuns din nou la o dobândă mică, cu perspectiva scăderii cu încă 0.25%(cel puţin cu atât anticipează analiştii scăderea care va fi operată de către FED, a doua scădere în decurs de nouă zile). Ceea ce mi se pare mai grav este dărnicia cu care executivul SUA a aruncat cu bani atât catre companii cât şi către persoanele fizice. Iar în toată această ecuaţie, opoziţia nu se declară indignată de mâna largă a guvernului ci, culmea, de faptul că mărinimia guvernamentală nu se răsfrânge şi asupra şomerilor(să nu uităm că în SUA este an electoral). Se poate spune că SUA joacă acum totul pe o singură carte, aceea a consumului. Stimulând consumul, autorităţile speră să readucă economia pe verde.
Date fiind condiţiile actuale, cred că planul SUA va avea un deznodământ negativ. Externalizarea crizelor, sport practicat cu frenezie de către americani, nu va mai avea efectele scontate. Aceasta pentru că lumea s-a schimbat şi America nu mai este farul călăuzitor ci, mai degrabă, "omul bolnav" al economiei mondiale(similaritatea cu Imperiul Otoman nu este întâmplătoare). Poate că cel mai elocvent exemplu este modul în care Banca Centrala Europeană tratează această criză.
Cu atâtea stimule, economia americană va deveni mai sensibilă şi, cel mai probabil, eficienţa muncii se va dilua. De asemenea, nu este exclus ca încercarea de ocolire a crizei subprime să ne proiecteze într-o altă criză de o dimensiune mai mare.
Date fiind condiţiile actuale, cred că planul SUA va avea un deznodământ negativ. Externalizarea crizelor, sport practicat cu frenezie de către americani, nu va mai avea efectele scontate. Aceasta pentru că lumea s-a schimbat şi America nu mai este farul călăuzitor ci, mai degrabă, "omul bolnav" al economiei mondiale(similaritatea cu Imperiul Otoman nu este întâmplătoare). Poate că cel mai elocvent exemplu este modul în care Banca Centrala Europeană tratează această criză.
Cu atâtea stimule, economia americană va deveni mai sensibilă şi, cel mai probabil, eficienţa muncii se va dilua. De asemenea, nu este exclus ca încercarea de ocolire a crizei subprime să ne proiecteze într-o altă criză de o dimensiune mai mare.