Epopeea petrolului

Săptămîna aceasta, la CNN, avem "Fueling change", o serie de analize, interviuri şi reportaje legate de necesarul de energie, petrol, combustibili alternativi s.a.m.d. Dincolo de soluţiile prezentate, multe din ele spectaculoase, realitatea este alta, iar, din păcate, foarte puţini dintre oficiali recunosc asta. Adevărul este că economia mondială este construită pentru a lucra cu petrol şi, mai mult, pentru a lucra cu petrol ieftin. De asemenea, tranziţia către alţi combustibili/surse de energie nu se poate face decât cu petrol. Preţurile la care a ajuns "aurul negru" sunt deja mari, iar consecinţele acestui fapt se văd, deocamdată, la nivel de proteste ale transportatorilor.

Continuarea escaladării preţurilor petrolului va avea consecinţe dezastruoase asupra întregii economii mondiale. Aşa cum stau acum lucrurile, suntem în pericolul de a depăşi nivelul de 200 dolari/baril, iar principalul vinovat pare a fi OPEC, beneficiarul preţurilor umflate. Nu putem şti dacă OPEC forţează creşterea preţurilor sau se află în incapacitatea de a-şi creşte producţia(ceea ce ar fi foarte grav). Cert este că economia mondială este în aşteptarea scăderii preţurilor, iar dacă trendul ascendent va continua, vom asista la dezvoltări economico-politice radicale.

Săptămâna trecută, agenţiile de presă au fost invadate de o ştire venită din Israel, conform căreia SUA vor ataca Iran-ul spre sfârşitul mandatului lui George Bush. La prima vedere ştirea pare incredibilă atâta timp cât în campania electorală americană se vorbeşte deschis de retragerea din Irak. Numai că, un asemenea scenariu este nu numai plauzibil ci chiar aşteptat de către lumea politică. Invadarea Iranului va tăia finanţarea grupărilor radicale din Irak permiţând "eliberarea robinetelor" şi scăderea preţurilor petrolului. Să nu uităm că, o scădere a preţurilor sub 80$/baril va face războiul sustenabil. Extrem de sustenabil!

Avalanşa

Un studiu publicat de către site-ul magazinuldecase.ro a aruncat bomba: preţurile apartamentelor vechi din Bucureşti au căzut cu peste 15% pe fondul unei supraoferte. Conform aceleiaşi surse, acest trend descendent se înregistrează numai în Bucureşti, iar aici cred că e marea hibă a studiului. Atât oraşele apropiate capitalei (Piteşti, Ploieşti s.a) cât şi o parte a marilor oraşe(Cluj, Timişoara, Braşov, Constanţa, Sibiu) au trecut de maximul imobiliar. Acum, preţurile din aceste localităţi se află ori în stagnare (Piteşti, Ploieşti) ori în scădere abruptă(Sibiu).

Astăzi, cotidianul Adevărul are pe prima pagină acelaşi subiect şi, date fiind realităţile din piaţă, este de aşteptat să mai curgă multă cerneală pe marginea imobiliarelor.

Sârşitul erei Microsoft

Ar fi trebuit să scriu acest articol în momentul în care Yahoo a respins oferta gigantului din Redmond. Cred că ar fi fost un moment mai propice, dar la acea dată am hotărât să nu comentez eşecul preluării. Însă, faptul că se prefigurează un nou trend în industria IT m-a făcut să-mi revizuiesc opiniile.

Cred cu tărie că refuzul Yahoo a fost o prostie, iar acţionarii companiei au dreptate atunci când sunt nervoşi. De ce? Simplu, o preluare la preţul propus de Microsoft le-ar fi permis un exit rezonabil din afacere. Odată cu refuzul nu mai pot decât să asiste cum Yahoo va continua să scadă, pe fondul unei "îmbătrâniri" a produselor oferite şi a incapacităţii de a "culege" mai mulţi bani de la clienţii proprii(la ora actuală, Yahoo are mai mulţi vizitatori decât Google, dar veniturile sunt jenante). Ceea ce este interesant este viitorul Microsoft.

Acum, poziţia gigantului din Redmond pare de neclintit. Cu o cotă de peste 90% din piaţa sistemelor de operare şi cu o mulţime de alte produse care practic au acaparat piaţa, este greu de crezut că va exista ceva care să deranjeze "balaurul". Numai că lucrurile sunt pe cale de a se schimba, iar marea ameninţare vine de pe web. Mulţimea de aplicaţii web 2.0 ameninţă deja piaţa aplicaţiilor software tradiţionale(instalabile local), iar această piaţă este cea de pe care Microsoft îşi culege profitul. Nu voi aminti decât Google Docs, Flickr sau aplicaţiile de mapping(fie că vin de la Google, Yahoo sau Microsoft). În afară de acestea, există un număr extrem de mare de alte proiecte care acoperă nevoi diverse, de la gestionarea finanţelor personale până la montaj video sau audio. Pe piaţa aplicaţiilor enterprise, lucrurile se văd şi mai limpede. Aplicaţiile de Customer Relationship Management, ERP samd par a se descurca mult mai bine în noul mediu. Şi e logic să fie aşa atâta timp cât, numai pentru a-ţi instala pe serverele tale o asemenea aplicaţie, ai nevoie de o echipă de IT-işti. Şi nu mai amintim celelalte costuri implicate(hardware, licenţe, mentenanţă, dezvoltare, etc.). Comparaţi toate acestea cu un abonament pe care-l plăteşti la salesforce.com şi care începe de la 20$/utilizator/lună.

Întorcându-ne în curtea Microsoft, observăm cum o mulţime de nemulţumiţi de "performanţele" Windows Vista decid să facă downgrade-ul la XP sau cum Open Office, Mozilla şi alte aplicaţii mai mult sau mai puţin gratuite muşcă din cota de piaţă. În ceea ce priveşte aplicaţiile web, singura dezvoltare ceva mai vizibilă a Microsoft este Windows Live, o platformă care, din punctul meu de vedere, s-a născut moartă. Putem spune că acum compania lui Bill Gates arată ca în perioada în care Netscape făcea legea pe piaţa browserelor şi a serverelor web. Atunci, cu o mişcare violentă, Microsoft i-a scos din business. Acum însă lucrurile sunt schimbate şi, sincer, nu prea văd cum gigantul s-ar putea reinventa. Rămâne să vedem...

Campionii estului

În conformitate cu un studiu prezentat de Unicredit la reuniunea BERD de la Kiev, preţurile imobiliarelor din Bucureşti sunt printre cele mai mari din centrul şi estul Europei. Adica exact ceea ce subsemnatul, alături de mai mulţi analişti ai pieţii, turuim de mai bine de şase luni. Şi aceasta, pe fondul unui bruiaj puternic provocat de "experţii pieţei".

Şi pentru a nu fi bănuit de partizanat, rezum din studiu: în timp ce în Ungaria, ţară al cărei PIB depăşeşte cu 50% nivelul din România preţul mediu pe metrul pătrat era de 1004 EUR, iar în Cehia 787 EUR, Bucureştiul conduce detaşat cu 2177 EUR/mp la locuinţele vechi şi 2457 EUR/mp pentru cele noi(este vorba de nivelul de preţ de anul trecut). Alte preţuri medii pe metrul pătrat(în EUR) enumerate în studiu ar fi: Polonia-1968, Croaţia-1693, Estonia-1404, Slovacia-1104, Bulgaria-588.

Cred că nu mai are sens să mai adaug alte comentarii legate de gradul de depreciere al blocurilor vechi de la noi sau despre starea infrastucturii. Deocamdata suntem campioni la preţuri. Îmi exprim totuşi interesul în viitorul "demers ştiinţific" pe care probabil îl va iniţia Ziarul Fianciar, prezentând - aşa cum a mai făcut-o de altfel - evoluţia preţurilor la imobiliare prin consultarea site-ului anunţul.ro. Sunt tare curios dacă le va da tot plus!

Economia mondială în cădere

Conform unui update adus studiului "World Economic Situation and Prospects 2008"(aparţinând ONU), economia mondială se află într-o scădere severă. Astfel, specialiştii ONU estimează creşterea economică mondială din acest an la 1,8%, în scădere cu 1,6% faţă de estimarea iniţială. În versiunea anterioară a raportului, estimarea creşterii economice mondiale pentru anul în curs era de 3,4%, dar se specifica clar faptul că "the darkening clouds of downside risks are looming much larger than a year ago". Principala îngrijorare exprimată în raport se referă, aşa cum era de aşteptat, la criza americană, mai precis la strategiile adoptate de executivul american pentru rezolvarea acesteia. Aşa cum se afirmă în raport, nu este deloc sigură eficienţa măsurilor adoptate, iar prelungirea problemelor s-ar putea concretiza într-o recesiune profundă care va afecta întreaga economie mondială.

Într-adevăr, ceea ce îngrijorează cel mai mult este posibilitatea ca stimulentele fiscale şi banii pompaţi în sistemul financiar să nu dea rezultatele scontate. Să nu uităm că cele 300 de miliarde de dolari injectaţi în sistemul financiar nu există, iar nota de plată pentru această acţiune va sosi undeva în a doua jumătate a anului curent. În cazul în care economia americană nu va da semne de stabilizare, este posibil să ne confruntăm cu una dintre cele mai urâte crize din istorie.

În ceea ce priveşte zona EURO, se estimează o creştere de 1,1% pentru anul curent şi 1,2% pentru 2009. Conform scenariului optimist, creşterea pentru anul curent ar putea fi de 1,7%, iar în cazul unui scenariu pesimist aceasta ar fi de doar 0,4%. Pentru noii membri ai UE se estimează o decelerare a creşterii economice(~5%). Din cauza creşterii dobânzilor este aşteptată o încetinire a investiţiilor, iar creşterea preţurilor va conduce la o scădere a consumului. De asemenea, studiul remarcă o încetinire a pieţelor imobiliare din regiune.

Notă: Studiul poate fi consultat pe pagina web a Departamentului de Analiză şi Dezvoltare a ONU ( http://www.un.org/esa/policy/wess/wesp.html )

Incredibila urcare

Când toată lumea era convinsă că bursa autohtonă îşi va continua evoluţia anostă s-a petrecut o inexplicabilă înversare trend. Putem spune că am asistat la cea mai bună săptămână a bursei din anul curent, mai precis la cele mai bune trei zile ale anului. BET a crescut cu 8,53%, BET-C cu 5,16%, iar BET-FI cu 6,53%, iar euforia a cuprins piaţa.

Cu toate acestea, cred că deocamdată trebuie acţionat cu prudenţă maximă. Pe de o parte, toate creşterile indicilor se păstrează în zona nivelelor de rezistenţă, ceea ce din punct de vedere tehnic poate ridica probleme. Pe de altă parte, contextul internaţional este încă nefavorabil, iar creşterea actuală se poate dovedi doar o mişcare speculativă.

Având în vedere aceste observaţii, tind să cred că avem de-a face cu o mişcare normală pe o piaţă bear. Cel mai probabil vom avea parte de 1-2 săptămâni bune, după care se va reinstaura letargia. Oricum, volatilitatea mare deschide oportunităţi nesperate pentru speculatori.

Scăderea de atractivitate

Nu cred că aş putea fi luat drept exaltat dacă aş spune că, începând încă din perioada de preaderare la UE, România a fost percepută ca o ţară din ce în ce mai atractivă. Aproape magic, în ochii investitorilor, am devenit mai eficienţi, mai "tentanţi"(vorbesc din punct de vedere economic, desigur). Această atractivitate a crescut de la o zi la alta, culminând - aş spune eu - cu investiţia Nokia de la Cluj. Acela cred că a fost momentul de maximă expunere a României, beneficiind şi de campania mediatică desfăşurată de către isterizata mass-medie germană. Numai că, în acele momente, toate săgeţile otrăvite ale presei germane nu au făcut altceva decât să crească interesul investitorilor pentru România. Şi, din acel moment, s-au anunţat zeci de alte investiţii de mai mică sau mai mare amploare.

Ştirea care ar fi trebuit să ne îngrijoreze este cea legată de semnarea contractului dintre Fiat şi Zastava, conglomeratul industrial sârb. Desigur, toată lumea cunoaşte relaţia de "amiciţie" care există între cele două firme. Ceea ce m-a mirat este reprezentat de termenii contractului. Conform acestuia, Zastava va deveni unul dintre bastioanele strategice ale Fiat pentru Europa de Est, iar Fiat va reconstrui din temelii fabrica sârbească, investind până la 300 de milioane de euro.

La prima vedere, investiţia făcută de Fiat pare sortită eşecului. Este greu să te gândeşti că vei obţine profit într-o ţară în care sunt probleme etnice grave şi care încă se mai luptă cu fantomele trecutului. Cert e că numai de naivitate nu poate fi bănuit Sergio Marchionne, geniul care a transformat Fiat dintr-o firmă ruginită şi aflată pe marginea prăpastiei, într-unul dintre cei mai puternici constructori europeni(în ritmul în care creşte, este posibil să vedem Fiat lider european în mai puţin de 5 ani). Ceea ce face acum Marchione este să gândească limpede şi să acţioneze , aşa cum a mai făcut-o, cu mult înaintea celorlalţi. Intuind viitorul european al Serbiei, Fiat investeşte acolo unde încă nu se uită nimeni. Este o investiţie riscantă, numai că în cazul în care au pariat corect, italienii îşi vor rotunji foarte frumos buzunarele.

De ce ar trebui să ne îngrijoreze acest lucru? E simplu! În perioada de dinaintea războaielor Iugoslave, scenariul UE era acela de a integra Iugoslavia, iar extinderea urma să se oprească acolo. România era undeva la marginea Europei şi nimeni nu se gândea să ne integreze. Într-adevăr, o Iugoslavie(aşa cum era atunci) integrată ar fi fost mai mult decât necesară UE, atât din punct de vedere economic, cât şi strategic. Nenorocirile care au urmat, războaiele şi atrocităţile petrecute, i-au făcut pe strategii europeni să ne includă pe noi şi pe bulgari, cu toate că aceasta nu le-a produs mari satisfacţii. Asistăm acum la o nouă tentativă de integrare a Iugoslaviei, sub forma integrării tuturor fostelor republici plus a Serbiei. Ce înseamnă aceasta, e simplu. Vom avea o concurenţă puternică, iar gradul de atractivitate al României va scădea exponenţial. Să nu uităm că argumentele noastre vor păli în faţa celor ale sârbilor: infrastructură mult mai buna, salarii mai mici, forţă de muncă foarte bine educată. Este cazul să ne îngrijorăm şi să privim ceva mai serios economia noastră. Dar asta, evident ca nu se va întâmpla. Trăim totuşi în ţara în care în campania electorală se promite metrou între Slobozia şi Chintilici!

Premoniţie?

Acest documentar a apărut prin septembrie 2007, iar personajul care a făcut afirmaţiile a cam fost luat în râs. Că a avut dreptate, vedem acum. Ceea ce a spus atunci Martin Summers ar trebui să ne pună pe gânduri întrucât se pare că ne aflăm pe o pantă extrem de periculoasă. Urmăriţi interviul(din păcate în engleză) şi trageţi singuri concluziile.