Administraţia Bush intenţionează să arunce în piaţă încă 700 de miliarde de dolari, ceea ce va ridica nota de plată a crizei actuale la peste 1500 de miliarde de dolari. Având în vedere dimensiunea sumelor manipulate, Bush are nevoie de aprobarea Congresului pentru a-i putea da undă verde lui Paulson(secretarul Trezoreriei şi cel despre care se spune că ar sta la baza acestui plan de redresare).
Celor care au uitat, le reamintim că a mai existat un program similar la începutul acestui an, atunci când FED, în cooperare strânsă cu marile bănci naţionale, a inundat pieţele financiare cu 500 de miliarde de dolari. Aşa cum s-a întâmplat şi atunci, fluxul de bani a ajutat temporar, readucând pe linia de plutire bursele. Cu toate acestea, criza a revenit şi mai violent, lovind marile bănci de investiţii şi câţiva asigurători.
Coşmarul american este criza din 1929, iar spectrul ei isterizează atât politicienii cât şi masele. Posibilitatea intrării într-o criză similară este una dintre cele mai mari ameninţări posibile. Ceea ce este însă mai grav este faptul că autorităţile americane nu au învăţat nimic de la crizele anterioare. De fiecare dată a câştigat politicianismul ieftin. De fiecare dată s-a dorit mascarea crizei şi amânarea ei pentru mai târziu. Calendarul electoral a avut prioritate, ceea ce a permis dezvoltarea "subterană" a maladiei. Acum, când totul a ieşit la suprafaţă, este extrem de greu de luptat. Economia americană(şi, prin reflexie, cea mondială) este asemenea unui organism intrat în metastază. Băncile centrale încearcă să elimine tumorile dar, de fiecare dată, o nouă tumoră, mai mare şi mai dureroasă, apare acolo unde te aştepţi mai puţin.
Modalitatea "texană" de rezolvare a problemei, prin cumpărarea de active neperformante, transformă FED-ul într-un fel de mega-AVAS, proprietar peste un munte de hârtii fără valoare.
La ora actuală nu ştim dacă Bush(şi FED-ul) vor primi undă verde pentru a doua inundare masivă a pieţei. De asemenea, nu putem estima efectele mişcării. În tot acest context trebuie să ţinem cont de faptul că a trecut un an de probleme şi, psihologic, pieţele caută orice motiv pentru redresare. Aşa s-ar explica violenţa creşterilor de după naţionalizarea AIG. Personal cred că acum este un moment bun de exit pentru cei care nu au făcut-o încă. Probabil vom mai vedea creşteri câteva zile, dar asta nu înseamnă că problemele s-au rezolvat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)