No, we can't!

Aşa cum ne-am aşteptat, la recenta întrunire a G20 singurul lucru clar stabilit a fost data următoarei reuniuni. Asta în afară de zâmbetele tâmpe, sforăiturile fine şi spectacolul ieftin al unor lideri care nici nu prea ştiau bine de ce se află acolo. Noroc cu consilierii care, înainte de plecare, au încropit "un mesaj de speranţă, care nu poate veni decât din convergenţa eforturilor tuturor pentru a susţine activitatea economică".

Şi cum lucrurile stau prost, m-am gândit că este timpul să ne uităm mai atent pe informaţii pentru a încerca o intuire a noilor tendinţe. În primul rând, situaţia din SUA se extinde extrem rapid în economia reală. Dacă până acum vorbeam doar de bănci, începând de câteva săptămâni vorbim de industria constructoare de maşini, de retail s.a. În ceea ce priveşte industria auto, executivul american este pus în faţa unei dileme: s-o ajute cu aproximativ 50 mld. sau să o lase să cadă, caz în care numai costurile generate de falimentul GM s-ar situa pe la 200 mld.$? Este clar că ajutorul este unica soluţie, numai că nimeni nu prea ştie de unde se vor lua aceşti bani.

Bani, bani, bani! Acesta va fi sloganul următoarelor luni şi, cel mai probabil, solicitările se vor muta din birourile luxoase la nivelul străzii, punând o presiune suplimentară pe autorităţi. Iar când spun autorităţi, nu mă refer doar la SUA, ci la la toată lumea, în special la Europa unde, de asemenea, s-au cheltuit inutil bani pentru salvarea unor bănci.

Aşa cum era de aşteptat, inundarea cu bani a pieţelor începe să aibă efectul contrar, anume pierderea încrederii în monedă. Şi cum ieşirea de pe bani implică intrarea pe metale preţioase sau mărfuri, este de aşteptat să vedem în scurt timp o modificare de trend a acestora. Pe piaţa metalelor preţioase începe să se manifeste o presiune din ce în ce mai mare la cumpărare şi nu este exclus să asistăm la dublarea valorii aurului în următoarele câteva luni. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi cu petrolul. Cei care au răsuflat uşuraţi la ieftinirea din ultima vreme, ar trebui să fie circumspecţi întrucât, la cât de nervos se mişcă pieţele, există toate şansele ca în scurt timp (1-2 luni) să avem barilul de petrol la peste 150$.

Lecţia pe care o trăim acum e una simplă: mişcarea naturală a lucrurilor este cea către echilibru. Acelaşi lucru se întâmplă pe toate pieţele, iar încercarea de reglementare excesivă nu va avea alt efect decât o nouă criză. Asta în ciuda unor repetenţi care au transformat un fenomen de o gravitate extremă într-o într-o şuetă mondenă.