2009 - Ce va fi? (partea a II-a)

Dacă ieri ne-am ocupat în trecere de trendurile economiei mondiale pentru 2009, iată că a venit şi rândul bietei noastre ţărişoare. Iar când spun "biata" nu vreau nicidecum să fiu patetic ci cât se poate de exact.

Aşa cum am spus ieri, 2009 va fi un an de coşmar pentru economiile emergente, categorie din care face parte şi România. Subţierea liniilor de finanţare, creşterea costului creditului precum şi gravele dezechilibre vor face ravagii. Revigorarea economiei se va lăsa aşteptată, iar ipotezele conform cărora pe la jumătatea anului vom vedea "luminiţa de la capătul tunelului" sunt false. Ceea ce trebuie să înţelegem este că suntem la începutul unei perioade grele, iar veştile bune(dacă vor exista) de peste ocean vor avea ecouri aici la un interval de minim 8-10 luni. Asta înseamnă că şi în cazul optimist în care economia americană ar da semne de revenire prin iunie-iulie, la noi s-ar simţi abia în 2010.

Deocamdată au fost lovite firmele multinaţionale, adică principalii angajatori şi exportatori ai ţării. Cu toate că încă nu s-au făcut multe disponibilizări, în perioada imediat următoare ne vom confrunta cu o creştere galopantă a şomajului. Aceasta va subţia veniturile statului şi va crea tensiuni sociale puternice. De asemenea, disfuncţionalităţile întreprinderilor mari vor avea efecte nefaste asupra partenerilor care, de cele mai multe ori , sunt IMM-uri cu capital autohton.

În ceea ce priveşte statul, deja se constată o scădere a sumelor colectate, iar scăderea se va accentua. Cum impozitele pe profit sau salarii nu vor putea fi mărite(aici chiar va fi nevoie de stimulente), singurele surse viabile de venit vor fi impozitele pe proprietate. În mod cert anul viitor vom avea o mulţime de taxe şi impozite noi, în ciuda promisiunilor din campania electorală(dacă nu mă înşel erau unii care promiteau ştergerea a 100 de taxe).

Băncile vor cunoaşte o deteriorare extremă a portofoliului de credite. Cum bani vor fi din ce în ce mai puţini, nivelul restanţelor va creşte galopant, transformându-se până la urmă în pierderi. Piaţa creditului va continua să se subţieze, băncile urmând a fi ocupate în principal cu atragerea de surse şi curăţarea portofoliului de credite. Sunt multe voci în piaţă care consideră ca începând cu luna ianuarie piaţa creditului se va dezgheţa. Nimic mai fals! Afirmaţia ar putea avea o doză de realism dacă am vorbi de ianuarie 2010, nicidecum de 2009.

Un alt element de presiune va fi cursul de schimb. Deja acesta a depăşit 4 lei, următorul prag fiind cel de 4.2. S-au emis diverse previziuni cum că anul viitor cursul va evolua în banda 4.2-4.5, ceea ce cred că este eronat. Cei care emit ipoteze legate de curs se bazează mai mult pe cotaţiile futures, fără să ţină cont de realităţile macro ale ţării. În câteva luni optica se va schimba, iar 4.5 va fi considerat un curs bun. La presiunea care există în piaţă va fi problematică apărarea "redutei" de 5 lei/EUR şi nu este exclus să vedem depăşit acest prag.

Aprecierea monedei europene va pune o presiune suplimentară pe piaţa imobiliară, unde ne vom confrunta în continuare cu deprecieri masive pe toate segmentele. Isteria va fi amplificată de imobilele scoase la licitaţie de către bănci(atât vechi cât şi noi). Până la urmă, acesta va fi principalul motor de depreciere pe segmentul rezidenţial. În ceea ce priveşte retail-ul, cred că în 2009 vom cunoaşte primul faliment al unui mall precum şi mai multe amânări pentru parcurile comerciale neterminate. Inflaţia de mall-uri şi galerii comerciale, dublată de scăderea consumului, va forţa lanţurile de magazine să-şi optimizeze prezenţa(în special în provincie).

Bursa a fost în 2008 principala instituţie care a reacţionat în timp util la criză, mai ales datorită prezenţei mari a străinilor. Aceasta a făcut ca piaţa de capital să sufere o corecţie dură, dar extrem de sănătoasă. Cu toate că în acest moment numeroase titluri listate pe bursă arată foarte bine din punct de vedere fundamental, încă nu a sosit momentul de cumpărare. Va urma un an greu, cu lichiditate scăzută şi preţuri evoluând descrescător. Stabilizarea preţurilor ar trebui să înceapă din a doua jumătate a anului viitor, dar poate fi întârziată de unele falimente care pot apărea pe fondul crizei. În principal, lipsa investitorilor străni se va simţi dramatic pe tot parcursul anului următor, dar este posibil să avem un început de stabilizare/acumulare în a doua parte a lui 2009.

În concluzie, 2009 va fi un an greu, dar nu imposibil. Desigur, vor avea un mare impact deciziile luate de politicieni. Dacă ne vom amăgi cu pomeni electorale nu vom face altceva decât să ne săpăm groapa din ce în ce mai adânc.

Şi, ca o ultimă remarcă, aş dori să afirm că o criză nu este întotdeauna un lucru rău, deci perspectiva ei nu ar trebui să ne deprime. Averi, destine, cariere s.a. se fac atât în vremuri bune cât şi în vremuri de criză. Nu trebuie decât să înţelegem realitatea în care ne aflăm şi să luăm decizii corecte.