Sa vorbim despre libertate

Este la modă acum să propovăduim reglemetarea strictă a diverselor sisteme. Pornind de la reglementarea strictă a sistemului financiar/bancar se ajunge la discuţii ample despre reglementarea şi supravegherea economiei, la controlul strict al tranzacţiilor bursiere, al circulaţiei mărfurilor şi, în final la supravegherea a tot ce mişcă. Este trendy să afirmi că aşa nu se mai poate, că nişte nebuni şi-au făcut de cap şi au tras o întreagă lume în prăpastie.

Când vine vorba de responsabilitate, fiecare, instinctual, se uită în curtea vecinului, căutând răspunsuri acolo. Este mult mai simplu să acuzi decât să-ţi recunoşti propria vină, să-ţi reanalizezi acţiunile şi să tragi concluziile care se cuvin. Ceea ce vreau să spun este că responsabilitatea pentru această criză aparţine fiecăruia dintre noi. Mai bine spus ea este cauzată de latura lacomă şi iraţională din noi. Vă mai amintiţi cum în vara lui 1996 preţurile imobilelor creşteau de la o zi la alta? Cum de la o săptămână la alta se mai adăugau câteva mii de euro la preţul unui imobil? Cum băncile se făceau preş în faţa tuturor dubioşilor rugându-i să ia credite, aruncându-le obligatoriu/promoţional şi un card de credit(cross-selling-ul însemna încheierea cât mai multor contracte de credit). Avea acea perioadă vreun fundament? Evident că nu, dar noi ne îmbătam cu iluzii crezând că nebunia va ţine la nesfârşit, că SIF-urile se vor duce la cer, că România poate creşte la infinit, chiar dacă nu există nicio bază reală. Că euro va continua să se deprecieze în faţa furiosului leu care se învârtoşa precum Făt Frumos. Aceleaşi fenomene s-au întâmplat peste tot în lume. Cum SUA reprezintă un colos, era normal ca fenomenele de-acolo să aibă cea mai mare amploare. Iar cei care s-au fript acolo, s-au fript cel mai tare!

Revenind la tema acestui articol, nu pot să nu mă revolt. Brusc, cei care până nu de mult propovăduiau creşterea fără sens au ajuns acum apostolii etatizării. Sincer, parcă-mi fuge pământul de sub picioare când văd cum riscăm să ne transformăm, din punct de vedere economic, într-o Uniune Sovietică. Să ne înţelegem bine: criza a fost posibilă nu din cauza lipsei reglementărilor ci din cauza reglementărilor prost făcute, a inconştienţei colective şi a lipsei de responsabilitate. În momentul în care accepţi să bagi banii într-o schemă piramidală(Madoff), vina nu aparţine pieţei ci ţie. Aşa cum la noi principalii vinovaţi pentru nebunia numită Caritas au fost participanţii, la fel putem spune despre afacerea Madoff, despre băncile care au cumpărat active toxice (cu rating AAA) sau despre societăţile de asigurări care au permis asigurarea unor bombe. Pentru a fi bine înţeles, întăresc faptul că sunt total împotriva celor care, după ce au băgat bani într-o fantasmă, se îndreaptă plângăcioşi împotriva autorităţilor care "au permis acest lucru". În timp ce "băieţii isteţi" făceau bani din produse cu un grad inimaginabil de sofisticare(şi risc!), Soros si Buffett îşi exprimau îndoiala: unul spunea că nu le înţelege, iar celălalt le declara instrumente de distrugere în masă. Realitatea este că acum avem de-a face cu o alienare în grup deoarece oamenii vor să aibă profit fără a-şi asuma niciun risc. În acest caz "managementul riscului" ar putea fi preluat de stat, iar atunci societatea descrisă de Orwell ar deveni brusc o realitate.

Să fim bine înţeleşi: în locurile în care există libertate există şi risc. E o lege care este valabilă din cele mai vechi timpuri. O altă lege spune că libertatea este mai presus de orice, iar asta ar trebui să ne dea de gândit. Şi, chiar dacă e mai greu, cred că e mult mai util ca gândirea să ne-o facem singuri întrucât, în mod sigur, nu ne va conveni cum vor gândi alţii pentru noi.