Amintiri despre viitor (1)

Aşa cum am promis cu ceva timp în urmă, voi încerca să discut în cele ce urmează principalele efecte ale actualei crize. Cum de altfel cred că v-aţi obişnuit, nu am în gând să teoretizez la infinit actuala criză. Am făcut-o pe vremea când experţii şi exaltaţii ne vorbeau superior despre cum America va evita recesiunea sau despre cât de tâmpiţi sunt cei care-şi vând acţiunile. Prinzând gustul crizei, respectivii s-au blocat în discuţii sterile despre carenţele pieţei libere sau despre greşelile făcute de anumite instituţii înainte de declanşarea crizei. E simplu să vorbeşti la spartul târgului despre ceea ce s-a întâmplat. Divagând de la subiect, nu pot să nu remarc cum unii se aruncă în "discuţii docte" despre scăderea pieţei imobiliare acum, când e clar pentru toată lumea că bula speculativă imobiliară a fost o mare porcărie. Vreau numai să subliniez că, după umila mea părere, au existat numai trei blog-uri care în perioada de isterie imobiliară generalizată au vorbit pe şleau despre scădere: balonul-imobiliar.blogspot.com, romanianuda.blogspot.com şi, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, trenduri.blogspot.com. Dacă au mai fost şi altele, îmi cer scuze, dar eu nu prea am întâlnit în perioada respectivă opinii contrare atotştiutorilor "analişti imobiliari".

Revenind la criză, cred că avem de-a face cu ceva care ne va schimba profund. De asemenea, sunt convins că avem de-a face cu o criză mai mare decât cea din 1930 întrucât ceea ce se întâmplă acum are proporţiile unui seism devastator care, mai devreme sau mai târziu, va schimba din temelii actuala societate teleportându-ne într-o nouă dimensiune. În ceea ce priveşte dezvoltările ulterioare, cred în două scenarii la fel de plauzibile, dar cu şanse diferite de realizare: primul îl voi numi clasic, iar pe cel de-al doilea îl voi denumi liberal(fără nicio legătură cu vreun partid sau doctrină).

Scenariul clasic are cele mai mari şanse de reuşită întrucât suntem conduşi de o clasă politică incapabilă să înţeleagă noţiunile economice de bază. De asemenea, economiştii actuali(şi mă refer aici la elită, nu la târlicii pe care suntem obişnuiţi să-i vedem scoşi în faţă pe la noi) sunt tributari unui mod de gândire învechit care, de altfel, a condus economia mondială în actuala stare de fapt. În afara acestora, un rol extrem de important îl joacă interesele foarte mari ale unora pentru perpetuarea actualului sistem.

Scenariul la care mă refer acum, este echivalentul românesc al "pusului batistei pe ţambal". În cazul acestuia, rezolvarea crizei economice se va face din topor, la un nivel absolut arbitrar. Se va tipări monedă în exces, se va ascunde praful sub covor (prin intermediul naţionalizărilor sau al modelelor "bad bank"), finalizându-se probabil cu un "start de la zero" politic. Dacă vreţi, scenariul de care vorbesc este rezultatul punerii în practică a soluţiilor promovate de Roubini(în ultima perioadă acesta este un ante mergător al politicii economice americane, iar asta mă pune serios pe gânduri). Poate că pare aiuristic ceea ce spun aici, dar acest scenariu cred că este posibil în condiţiile în care, din punct de vedere matematic, ieşirea din actuala criză presupune intrarea în alta. Modelul care îmi vine acum în minte este Zimbabwe(aceasta este şi motivaţia unor investitori precum Schiff sau a Rogers atunci când le fac clienţilor recomandări de investiţii care în prezent par neinspirate, dar care îşi vor dovedi pe deplin utilitatea în viitor).

Evident, în cazul unui scenariu de acest tip, fenomenele negative se vor înmulţi, iar sistemul economic mondial va fi extrem de grav afectat. Diversitatea şi complexitatea actuală vor face ca dezechilibrele mascate de stat(e) să explodeze în zone diverse generând pierderi şi instabilitate. În aceste condiţii, se vor cere reglementări suplimentare care vor lovi în reglementările altor zone devenite între timp insuficient reglementate. Monstrul rezultat, va fi un hăţiş birocratic care va anchiloza societatea, generând mişcări haotice, corupţie şi instabilitate. O societate imposibil de condus în condiţii democratice, deoarece o democraţie nu poate funcţiona într-un sistem economic controlat. Şi cum atunci când democraţia nu funcţionează se găseşte imediat o dictatură care să-i sare în ajutor, ne-am putea confrunta cu o societate totalitară care ne va revela încă odată intuiţia lui Orwell.

Fie că vrem să credem sau nu, acesta este unul din pericolele care ne paşte. Ca o ironiei a istoriei, acest "microb" vine tocmai din ţara tuturor posibilităţilor sau a "libertăţilor depline". Iar vina pentru această criză nu o are dereglementarea anumitor pieţe ci tocmai reglementarea proastă a acestora.

Am început cu acest scenariu întrucât mi se pare cel mai plauzibil. Sunt numeroase voci influente care vorbesc de "viciile pieţelor libere" sau de "sistemul insuficient reglementat". Aceste opinii cred că sunt cele care ne vor împinge într-o nouă criză, mult mai perversă decât actuala. Şi spun mai perversă întrucât, ceea ce ar putea urma se poate constitui într-un coşmar construit pe o minciună mult mai mare decât cea actuală.

În partea a doua vom vorbi despre un scenariu la fel de radical, dar ceva mai optimist.