De ce nu sunt optimist

Am vrut ca de data aceasta opinia mea să fie cât se poate de clară. Este posibil să mă înșel(de altfel întotdeauna pornesc de la această premisă), dar, cel puţin pentru moment, îmi menţin pesimismul în ceea ce priveşte actuala criză.

În primul rând, pornind de la datele fundamentale, constatăm că încă nu s-a rezolvat nimic. Dacă în SUA a început un program de recapitalizare forţată nu înseamnă că problemele băncilor s-au terminat. Există numeroase instituţii neperformante care stau să dea faliment şi, dacă nu vor da acum, probabil că au toate şansele să o facă în următoarea perioadă. De asemenea, adepţii injectării cu forţa de fonduri în piaţă vor fi reduşi la tăcere. Cel mai probabil, viitoarele măsuri de luptă ale SUA cu băncile în picaj vor fi naţionalizările(este cea mai facilă justificare în faţa contribuabililor).

Creşterile înregistrate pe burse au două cauze: pe de o parte credinţa(izvorâtă din dorinţă) într-un un V-shape recovery şi, pe de altă parte, dorinţa unora de a ieşi de pe dolar. În ceea ce priveşte prima cauză, în mod sigur este vorba despre un fenomen pur psihologic despre care am mai vorbit în trecut(vezi "Al treilea val"). Cea de-a doua cauză are deocamdată o pondere mai mică, dar, pe măsură ce ne vom apropia de G20, cred că va deveni dominantă. Evident, nu toţi banii se vor duce în acţiuni; probabil metalele şi mărfurile vor fi preferatele, dar rămân destui bani pentru acţiuni.

Cu toate zvonurile nu cred că la actualul G20 se vor lua decizii hotărâtoare în ceea ce priveşte SDR-urile sau o nouă monedă de schimb. În cel mai bun caz se va constitui o comisie sau se va amâna. Chiar şi adepţii noii valute de schimb au interesul să nu destabilizeze deocamdată dolarul întrucât toată lumea are de pierdut. Orice ambiguitate rezultată din întâlnirea G20 va aduce un oarecare optimism în legătură cu soarta dolarului şi va "forţa" întoarcerea unora către monedă.

Un alt element care îmi dă de gândit este situaţia din punct de vedere tehnic. Venită după o perioadă de scădere, în care indicatorii au fost pe minim, recenta apreciere(şi probabil cea care va urma) împinge indicatorii tehnici către "zone înalte", neobişnuite pentru perioada actuală. Iar această caracteristică este comună tuturor pieţelor. Momentul la care situaţia tehnică ar putea să devină mult mai clară este tot în jurul summit-ului G20, dată pe care o consider extrem de importantă.

Concluzia e simplă. Mai avem ceva de aşteptat până la clarificare. Cât, nu ştiu, dar oricum nu cred că deocamdată avem motive de optimism.