Optimismul

A lipsit atât de puţin! Oare cum de am fost atât de naivi încât să nu ne dăm seama cât de simplu se poate rezolva o criză? Am pierdut o groază de vreme în care puteam fi fericiți. Acum, când toate lucrurile bune din lume par să ni se întâmple, ar trebui să analizăm puţin cum a fost posibil aşa ceva. Cum de nu şi-au dat seama mai repede mai-marii lumii despre această metodă simplă şi eficientă de ieşire din criză? Este într-adevăr fabulos să te trezeşti într-o dimineaţă şi să vezi cum toate lucrurile s-au rezolvat. Criza şi toate ameninţările au fost şterse cu buretele, iar ceea ce părea a fi un scenariu halucinant se şterge acum cu porosul burete al unui trilion de hârtie. Un trilion, doar despre asta a fost vorba. Un simplu trilon care, dincolo de rezolvarea crizei, ne-a trecut într-o altă dimensiune, ceva mai aproape de Zimbabwe sau de Botswana, cu a sa monedă reverberantă(şi atât de prezentă în vieţile noastre).

Să ne întoarcem la ale noastre şi să înţelegem puţin desfăşurarea "ostilităţilor". În primul rând, am avut parte de o primă pagină extrem de bine orchestrată. Spre exemplu, The Wall Street Journal a găzduit nu numai un articol generos despre planul de cumpărare a activelor toxice (vezi "Treasury Unveils Toxic-Asset Plan, Citing 'Acute Pressure' on Banks ") ci şi un articol de-al lui Geithner("My Plan for Bad Bank Assets"). Situaţia a fost similară pentru practic toată presa de business care contează, la fel ca şi pentru agenţiile de presă sau canalele specializate. Iar rezultatele nu s-au lăsat aşteptate: creştere pe linie, ca să nu mai vorbesc despre sfaturile agrseive gen "time to put money to work" s.a.

De fap,t tot acest megaplan nu este altceva decât un plan abandonat de către administraţia Bush. Elementul de noutate constă în parteneriatul public-privat pentru realizarea operaţiunilor de eliminare a activelor toxice. Chestiunea cu partea privată nu este altceva decât praf aruncat în ochii proştilor întrucât privaţii nu vor băga banii lor în acest AVAS american, ci vor primi linii de finanţare "cu dedicaţie". Adică banii vor fi tot ai statului, dar vor avea miros privat. Un plan excepţional care nici măcar nu este nici pe departe atât de novator pe cât pare.

Şi, pentru a-mi argumenta opinia, vă voi spune o poveste autohtonă. În urmă cu ceva vreme, o bancă intrase sub lupa BNR din cauza nivelului mare al creditelor neperformante, fiind la un pas de a ajunge sub supraveghere. Cum supravegherea echivala cu o pierdere a controlului, conducerea de atunci a găsit un individ căruia i-a cesionat toate creanţele neperformante. Cum "omul de afaceri" nu avea bani să bage în "cauze pierdute", banca i-a oferit un credit ceva mai mare decât valoarea creanţelor neperformante. Asta a făcut ca, imediat după "operaţiunea suveica", balanţele băncii să arate mai curate decât orice altă bancă de pe piaţă. Practic, banca problemă renăscuse sau, dacă ar fi să citez o reclamă, "i-a făcut din tastatură" pe birocraţii BNR-ului. O inginerie care însă doar a întârziat cu vreo câteva luni falimentul acelei bănci. Nu ştiu dacă morala acestei poveşti este că avem "ingineri financiari" demni de SUA sau că experţii de peste Ocean au ajuns atât de rău încât imită potlogăriile rudimentare ale experţilor noştri.

Fără doar şi poate, asistăm la una dintre ultimele faze ale bătăliei. Nu ştiu ce va urma, dar oricum nu sunt optimist. E bine să ne păstrăm cu picioarele pe pământ şi să ne întoarcem la datele fundamentale. Acolo totuşi s-au tipărit nişte bani care umflă o nouă bulă. Şi, în acest moment, problema nu este dacă se va sparge ci când se va sparge. Dacă va fi acum, consecinţele asupra pieţelor internaţionale vor fi extrem de radicale.

În ceea ce priveşte bursele, chiar dacă de vreo câteva zile sunt intrat long, cred că adevăraţii bani se vor câştiga din short-are, dar este posibil să mai avem puţin de aşteptat. În cazul în care se va repeta pattern-ul bailout-urilor anterioare, preţurile ar putea reveni rapid pe scădere deoarece insiderii au început să cumpere cu aproximativ două săptămâni în urmă, atunci când au aflat de iminenţa aplicării planului. Este însă la fel de posibil să asistăm la o recuperare ceva mai mare a pierderilor, caz în care vom asista la o cădere isterică(cred că-mi voi face timp să explic şi să fundamentez ceva mai în detaliu această afirmaţie). În orice caz, personal nu cred în V-shape recovery.