Pe culmile disperarii

După ce am asistat aseara la discuţia dintre Mihai Tănăsescu şi Mircea Coşea(băiatul ăsta are nevoie urgentă de nişte lecţii de gramatică!) mi-am dat seama că, de fapt, destinaţia banilor de la FMI este cea greşită. Adică exact scenariul pe care-l descriam în urmă cu două zile şi în care nu am crezut! Sincer, nici acum nu-mi vine să cred şi încă mai trag speranţa că există în această ţară oameni care să gânească.

În cazul în care banii de la FMI vor fi folosiţi pentru a se putea elibera o porţiune generoasă din RMO, putem spune că am intrat oficial în rahat(scuze pentru exprimare, dar asta e). Ca să înţelegeţi de ce va fi rau, vă voi face un tablou al Romaniei la sfârşitul acestui an. Probabil cifrele nu sunt exacte, ele depinzând foarte mult atât de amplitudinea crizei cât şi de gradul de generozitate al autorităţilor.

Cum "injecţia" de capital în sistem nu va produce niciun efect în economia reală, cel mai probabil vom asista la o cădere economică de peste 4%(o cifră de 6% nu mi se pare în acest moment exagerată). Având în vedere vârfurile de plăţi şi ţinând cont de faptul că după "marea redistribuire" situaţia banilor va fi similară cu cea de acum, este posibil să avem vârfuri ale cursului de peste 5.5RON/EUR. Bomboana de pe colivă va fi deficitul bugetar care este posibil să depăşească 5%(am înţeles de la Tănăsescu că s-a picat la pace cu Comisia Europeană pentru un deficit de peste 3%, ceea ce este extrem de suspect!). De ce va fi aşa, e simplu de intuit: colectarea va continua să scadă, gradul mare de accizare va reaprinde flacăra comerţului la negru, iar condiţiile economice precare, dublate de foamea maladivă de bani a statului vor pune presiune pe firme, expulzându-le pur şi simplu din sistem şi conducând, în final, la o prăbuşire a sumelor colectate. Imaginea este într-adevăr de coşmar. Repet, nu garantez că acestea vor fi cifrele exacte. Este vorba de un scenariu extrem, care ar rezulta în urma unei eliberări masive de lichidităţi din RMO. Probabil că lucrurile vor sta ceva mai liniştit, dar oricum mecanismul de propagare va fi acelaşi.

Se pune firesc întrebarea dacă se poate stimula într-adevăr economia cu banii care vor intra din acest împrumut, iar răspunsul este da. Numai că mecanismul prin care se poate face aceasta este total diferit de cel negociat cu FMI. În primul rând, BNR nu ar trebui să relaxeze nivelul rezervelor întrucât acest nivel face parte din "regulile jocului", iar cei care se consideră captivi ştiau asta de când au intrat pe piaţa românească. Cum banii FMI-ului intră în rezervă, aceasta înseamnă că BNR poate emite lei cu acoperire. Evident aceasta se va face treptat, destinaţia banilor fiind strict creditarea economiei(creditarea s-ar putea face prin intermediul unor linii de finanţare acordate băncilor, evident cu o urmărire strictă a destinaţiei creditului). În ceea ce priveşte cursul, acesta ar urma să crească din cauza necesarului de valută. Numai că această creştere poate fi controlată de către BNR, având în vedere nivelul rezervei. Oricum, un nivel mare al cursului va avea ca efect o diminuare masivă a importului şi o creştere a exporturilor, stimulându-se cursa pentru atragerea resurselor valutare. În aceste condiţii, marea necunoscută este soarta datoriei private a României. Cel mai probabil, în mare parte, aceasta nu se va plăti din cauza foamei de euro. Numai că această neplată poate fi considerată ca o refinanţare, ceea ce nu este deloc rău. Şi nici nu va mai fi nevoie de un "gentelman's agreement" cu băncile mamă întrucât acestea nu vor avea ce să scoată din ţară!

Aceasta ar fi una dintre metodele de stimulare atât a exporturilor cât şi a consumului din producţia internă. Procedând aşa, România ar putea împuşca mai mulţi iepuri dintr-o lovitură: ar continua stimularea economiei, si-ar rezolva dezechilibrele şi ar restarta consumul din producţia proprie. În acelaşi timp, traversarea perioadei de criză ar fi mult uşurată. Evident, soluţii sunt, dar mai e nevoie şi de cineva care să le aplice. Cum pe la noi de vreo 20 de ani bate vântul, e clar că este mult mai simplu să iei decizii bazate pe analizele unor experţi interesaţi sau a unor semidocţi.

Acum, ca să nu fiu din nou acuzat că sunt "euforic al dezastrului", voi spune că şi în cazul în care banii din împrumuturi vor fi folosiţi aiurea s-ar putea să beneficiem de ceea ce se numeşte generic norocul prostului. Având în vedere mişcările anunţate de către Rambo FED (cei de la Bloomberg au fost extrem de inspiraţi când au dat această denumire) s-ar putea să asistăm la o cădere accelerată a sistemului, care va avea ca efect devalorizarea masivă a valutelor, adică o uşurare nesperată a datoriei noastre externe.