Astenii primavaratice

În timp ce opinia publică urmăreşte cu inima-n dinţi spectacolul derizoriu al arestării lui Gigi, încep să iasă la iveală din ce în ce mai multe detalii ale unui împrumut care, pe zi ce trece, se dovedeşte a se îndepărta din ce în ce mai mult de ceea ce ar fi trebuit să fie iniţial. Probabil în valul mediatic al recentelor întâmplări, o informaţie precum cea publicată de Financial Times va trece neobservată. La fel de neobservată precum multe alte decizii majore care sunt scuipate în aceste momente.

Conform respectivei ştiri, FMI-ul intenţionează să propună o "terapie de şoc" pentru adoptarea euro pe scară largă în Europa Centrală şi de Est. Conform FMI, această mişcare ar permite estului o traversare mai rapidă a crizei, prin euroizarea datoriei şi prin reducerea riscului de credit indus de instabilitatea cursurilor de schimb.

Evident, dincolo de o mare superficialitate, această analiză este de-a dreptul idioată. Din textul respectiv deducem că, pentru realizarea acestui deziderat, UE va trebui să relaxeze regulile de intrare în zona euro, iar statele care aderă să devină un fel de jucători second-hand. Nu am înţeles dacă respectivelor state li se propune trecerea efectivă la euro sau doar un consiliu monetar. Oricum, în oricare din cazuri, adoptarea precipitată ar conduce către un dezastru de proporţii care ar ameninţa atât stabilitatea noilor aderenţi cât şi pe a UE în ansamblul său.

În ceea ce priveşte statele estice cu monedă liberă, instituirea unui consiliu monetar ar echivala, în prima fază, cu falimente răsunătoare în lanţ, şomaj galopant şi probleme economice profunde. Pierderea flexibilităţii cursului (chiar dacă va fi făcută prin consiliu monetar sau prin trecerea directă la euro) va fi percepută ca un şoc de către întreaga populaţie care se va trezi, peste noapte, în faţa unor creşteri generalizate a preţurilor şi a unor perspective neclare. În general, acest tip de mişcări conduce la agitaţie socială şi perturbări de proporţii. Ca o idee generală, nu trebuie decât să privim la ceea ce s-a întâmplat în Bulgaria după introducerea consiliului monetar pentru a ne da seama de ceea ce ne poate aştepta.

Dacă pentru cei care adoptă euro lucrurile nu vor sta grozav, probabil pentru vestici lucrurile vor fi mai urâte deoarece vor trebui să acopere găurile externalizate de mai noii membri. Chiar dacă aceste economii vor funcţiona oarecum izolate de "rudele bogate", problemele lor se vor propaga mult mai rapid decât acum. Necompetitivele state estice, cu economiile decimate şi fără puterea de a face faţă invaziei produselor vestice îşi vor cere, mai devreme sau mai târziu, drepturile de membri, adică mai mulţi bani. Este logic să se întâmple aşa întrucât vom avea de-a face cu o zonă de consumatori în care procurarea banilor necesari subzistenţei va fi o problemă majoră. Şi nu am discutat decât la nivelul simplului cetăţean întrucât, dacă vom privi la nivel macro, poza va fi de-a dreptul de coşmar deoarece vor apărea datorii externe în creştere exponenţială şi deficite bugetare imense. Iar "acoperitorul suprem" va fi, evident, tătuca de la UE care va avea de înfruntat, pe zi ce trece, un număr tot mai mare de contribuabili nemulţumiţi şi critici la adresa sărăntocilor din est.

Probabil acestea sunt motivele pentru care BCE a refuzat până în acest moment această mişcare. O asemenea decizie ar fi mult prea riscantă pentru toată lumea şi, probabil, ea va fi luată numai şi numai in extremis.

Întorcându-ne cu faţa spre noi, remarc faptul că ceea ce s-a semnat cu FMI este în continuare secretizat la maxim, iar asta cred că ne ascunde surprize majore. În aceste condiţii, intrarea long pe euro are, pentru moment, rol de protecţie. Mai ales dacă ţinem cont de nivelul de curs atins în urma unui optimism pe care mi-e din ce în ce mai greu să-l pricep.

P.S. Opiniile exprimate în acest articol nu sunt recomandări de investiţii!