Fragmente din jurnalul pesimist

Cu toate că aud din toate părţile că "the worst is past", încerc să mă păstrez cu picioarele pe pământ. La fel am procedat şi în perioada de euforie imobiliară sau în cea de creditare iraţională, atunci când realităţile de moment contraziceau ceea ce susţineam. Până la urmă timpul mi-a dat dreptate, iar cei care au învăţat pe ce parte a valului să se poziţioneze au avut de câştigat. La fel cred că se va întâmpla şi acum când, cu toată exuberanţa aparentă a pieţei, remarc fenomene care-i contrazic pe frenetici şi care ar trebui să ne pună pe gânduri.

În primul rând trebuie să dăm o atenţie specială băncilor. În acest domeniu scandalurile încă nu s-au terminat, ba, mai mult, par a genera explozii atunci când te aştepţi mai puţin. Testul de stress pare a scoate morţii pe străzi, atât timp cât Bank of America şi Citi sunt somate să facă rost de capital. Cum nu văd pe nimeni dispus să mai investească după plasa pe care a luat-o prinţul Alwaleed bin Talal, cred că binevoitorii care vor trebui să recapitalizeze falimentarul sistem bancar american sunt tot contribuabilii americani.

Dacă vă imaginaţi că probleme sunt numai peste ocean, mă simt dator să vă aduc în prim-plan câteva bube europene veritabile. Pe departe cel mai mare scandal este cel în care Societe Generale este suspectată de "investiţii hazardate" a căror finalitate pare a fi o pierdere între 5 şi 10 miliarde de euro. Dacă această informaţie(publicată în Liberation) se confirmă, este clar că ceva e putred acolo, mai ales dacă privim prin prisma faptului că scandalul Jérôme Kerviel încă este proaspăt. Peste Canal, cele mai mari bănci britanice se pare că au nevoie acută de o nouă injecţie de capital, dacă este să ne luăm după declaraţiile lui Alistar Darlig. Apropiindu-ne de România, remarcăm o recunoaştere(în sfârşit) din partea băncilor austriece a problemelor pe care le întâmpină în Est(vezi articolul din WSJ). Momentan oficialii lor se menţin optimişti, dar veţi vedea peste ceva timp că acest optimism este nejustificat.

Probabil un element care ar putea conduce către o accentuare a crizei ar fi scăderea rating-ului Angliei. Cu toate că se vorbeşte deocamdată şoptit şi pe la colţuri, este clar că Regatul Unit nu prea mai arată atât de bine ca pe vremea City-ului în floare. Şi, dacă acum o declasificare a Angliei pare neverosimilă, s-ar putea ca în scurt timp să vă obişnuiţi cu situaţia. O asemenea decizie, cu toate că ar fi extrem de justificată, se lasă amânată din cauza implicaţiilor puternice pe care le-ar putea avea. Poate vă mai amintiţi remarcile lui Jim Rogers care acum câteva luni spunea că Insula s-a transformat într-o formă fără fond. Ei bine, timpul adevărului se apropie şi, probabil, când veţi afla valoarea reală a datoriilor Angliei îmi veţi da dreptate.

Colac peste pupăză, ca şi cum ştirile negative nu ar fi fost de ajuns, avem de-a face cu o posibilă pandemie de gripă porcină. Cred că această problemă, dacă se va extinde, va avea un impact dezastruos asupra întregii economii. Poate mă credeţi exaltat, dar o pandemie costă între două şi patru trilioane(în funcţie de impact), bani care cred că nu mai pot fi fabricaţi nici măcar la tiparniţă.

Sunt câteva elemente care mă ţin în alertă şi mă împiedică să particip la festivalul de optimism care se desfăşoară acum. Cred că aceste ştiri ar trebui să vă dea de gândit atunci când vă încearcă optimismul. Nu de alta, dar întotdeauna e nevoie de echilibru.