Consumer Confidence sau Consumer Hope?

E seară şi titlurile de genul "U.S. Stocks Advance as Confidence Boosts Tech" îmi inundă ecranul. E clar, încă o veste pozitivă, încă un motiv de petrecere. CNBC-ul se umple de "semnale" pozitive, fătucile şi fătucii postului îşi iau feţele optimiste şi zâmbesc forţat. Trebuie să fie veseli: "Consumer Confidence Sees Biggest Jump in 6 Years", "You Must 'Absolutely Buy' These Tech Stocks" s.a.m.d. Cu toate că nu e vorba decât de un biet indicator, revine obsesiv pe ecrane multaşteptatul "V shape recovery". Adevărul e că nu mai apăruse de ceva vreme, iar resărbătorirea "semnaleor" sale prevestituare era o necesitate. Motiv numai bun pentru a reactiva analiştii pozitivi(un fel de Simioneşti de US) şi a scoate de la naftalină scenariile optimiste.

Aşa cum spuneam într-un articol anterior, indicatorii macro trebuie trataţi cu mai multă atenţie decât până acum deoarece ori sunt manipulaţi, ori îşi modifică semnificaţia. Vom lua ca exemplu acest "consumer confidence" care a crescut fulminant în mai. Să fie un semn de revenire? Dacă privim celelalte date disponibile, imaginea se schimbă radical. Şomajul creşte de la o zi la alta, reuşind să producă nu mai puţin de 500 000 şomeri într-o singură lună. Piaţa imobiliară este în continuare în cădere liberă, cererea fiind practic blocată. Cele două elemente ne conduc cu uşurinţă la concluzia că lucrurile nu au cum să stea OK. Iar această "demarare în trombă" a "consumer confidence" nu este altceva decât una din numeroasele decorelări de care avem parte în ultima vreme.

Refrenul perioadei actuale, repetat până la răguşire de către oficiali şi media, este unul singur: mergem către recuperare, către ieşirea din criză. Pentru politicieni această sintagmă sună atât de tentant încât au preluat-o în masă. Cei mai ageamii au supralicitat spunând că au reuşit să depăşească criza. Evident fals! Realitatea e alta şi chiar dacă unii nu vor să o perceapă, asta nu schimbă cu nimic lucrurile. S-au atins nişte limite, iar anumiţi indicatori au menirea de a ne prevesti începutul unei noi crize.

În prezent datele ne indică fără dubiu că guvernele economiilor mari să se îndrepte inconştient către economia specifică republicilor bananiere. O observaţie de bun simţ a lui Kyle Bass(Hayman Advisors) are meritul de a ne readuce cu picioarele pe pământ: "There isn't enough capital in the world to buy the new sovereign issuance required to finance the giant fiscal deficits that countries are so intent on running. There is simply not enough money out there.(...) If the US loses control of long rates, they will not be able to arrest asset price declines. If they print too much money, they will debase the dollar and cause stagflation. The bottom line is that there is no global 'get out of jail free' card for anyone".

Schema aplicată până acum de toate economiile mari a fost fundamental greşită. Scăderea dobânzii spre zero şi inundarea pieţei cu lichidităţi nu au făcut altceva decât să stabilizeze temporar situaţia. Pe fond însă, dezechilibrele s-au accentuat, iar îmbunătăţirea unor indicatori nu reprezintă altceva decât reacţii reflexe rupte de context. Modelul economic în care rulăm acum este total atipic şi fundamental dezechilibrat. Practic, în orice moment putem deraia. Privit prin prisma acestei realităţi "consumer confidence" şi-a pierdut semnificaţia putând fi interpretat, în cel mai bun caz, ca şi "consumer hope".