Cât de mult?

 
Dacă aş scoate din buzunar 3 miliarde de euro aţi fi de acord să demolez Cişmigiul? Este un business la care trebuie să ne gândim serios. Am putea beneficia toţi de pe urma acestor bani, întrucât am avea siguranţa unui curs mai stabil(cel puţin până la sfârşitul anului).

Dar dacă aş oferi vreo 30 de miliarde de euro în schimbul Deltei? În cazul în care s-ar renunţa la stupidul statut de rezervaţie naturală aş putea decima populaţia de pelicani astfel încât crescătoriile de peşti să fie sigure. La fel de bine, pentru a recupera o parte din bani aş putea face un blat cu ucrainienii astfel încât o cantitate suficientă de apă să fie deviată prin Canalul Bystroe. Mă rog, soluţii există. Pentru ţară, o asemenea sumă ar putea însemna independenţa faţă de FMI. Ne-am putea face singuri strategiile economice, am putea să ne dezvoltăm armonios fără să ne mai doară vreo câţiva ani de ceea ce zic unii sau alţii de peste hotare.

Sunt o groază de alte business-uri pe care le-aş putea dezvolta. Spre exemplu, mă gândesc să cumpăr Parcul Naţional Retezat. Este o zonă ideală pentru dezvoltarea unei afaceri de depozotare a deşeurilor, inclusiv a celor radioactive. Pentru dezvoltarea unui asemenea business aş putea plăti până la 10 miliarde de euro. Bani gheaţă! Aş putea da de lucru celor din zonele defavorizate. Dacă m-aş chinui puţin, cred că s-ar putea obţine şi sprijinul comunităţii întrucât, nu-i aşa, toată lumea se gândeşte la mai bine.

Dintr-un foc am putea face rost pentru ţărişoară de 43 de miliarde de euro. Bani cash, care ar merge direct la buget! Nu mai vorbesc de miliardele care vor fi investite în infrastructură, de locurile noi de muncă şi de atâtea alte beneficii, extrem de greu cuantificabile.Singurul sacrificiu, dacă-l putem numi aşa, este reprezentat de renunţarea la nişte buruieni sau animăleturi dubioase.

Vă place perspectiva? Nu trebuie decât să schimbăm ţara într-un deşert radioactiv şi vom avea tot ce ne dorim. De fapt nu chiar ceea ce ne-am dori noi, dar, în mod sigur, "populaţia" de maşini de lux de pe străzile noastre ar creşte vertiginos. La fel şi specia de piţipoance din Dorobanţi ar cunoaşte o revigorare sănătoasă. Ce ziceţi., vi se pare tentant?

Probabil aţi intuit la ce vreau să mă refer. Evident, la afacerea Roşia Montana şi la campania deşănţată cu purcoiul de bani pe care l-am scoate din acest business. Ce mai contează că preţul acestei investiţii de succes este ştergerea de pe faţa pământului a unui munte. Da, aţi citit bine, un munte întreg va fi distrus! De asemenea, exploatarea bazată pe cianuri expune zona unor pericole ecologice fără precedent! Evident, toate acestea nu contează. Doar interesul unei minorităţi care probabil o pune de-o şpagă.

Aceeaşi publicitate ne aduce în prim-plan localnici care explică cum susţin ei proiectul, asta după ce şi-au vândut casele din chirpici cu peste 100 000 eur. Mai mult, ni se sugerează o idee cât se poate de falsă, anume că localnicii ştiu mai bine ce trebuie făcut acolo. Oricât de localnic ai fi, nu ai niciun drept să produci  într-o viaţă pagube iremediabile ale căror consecinţe vor trebui suportate de toate generaţiile viitoare! Asta chiar dacă un descreierat îţi împinge o sumă de rahat în buzunar pentru "liberatea" de a promova aberaţii în campanii publicitare ştiinţific targetate.

Poate că vă întrebaţi ce m-a apucat tocmai acum cu acest subiect. Campania publicitară este terminată de ceva vreme; probabil s-a pus şi praful pe respectivele clipuri. Ei bine, lucrurile stau cu totul altfel întrucât cred că acum, mai mult decât oricând, ar trebui luată atitudine. Circulă un zvon conform căruia se pregăteşte parafarea afacerii, lucru care nu mi se pare deloc OK. Banii respectivi sunt oricum o iluzie, iar pagubele pentru mediu vor fi dintre cele mai mari. Credeţi că merită? Mai gândiţi-vă!