Complexul de aur

Poate par insistent în ceea ce priveşte subiectul aur, dar m-am hotărât să reiau discuţia pentru a-mi termina argumentaţia. Cu toate că în articolele anterioare am înşirat câteva elemente şi, în acelaşi timp, temeri ale mele referitoare la situaţia de pe piaţa aurului, comentariile pe care le-am primit mi-au sugerat faptul că mesajul pe care l-am transmis nu a fost clar perceput.

Aşa cum am mai spus, aurul nu este un element necesar vieţii. Nu este o marfă fără de care să nu se poată trăi. Cu toate acestea avem o atracţie aproape mistică pentru aur. Şi nu e vorba de noi, cei care trăim acum. Indiferent de cultură sau de perioada istorică, aurul a stârnit o influenţă puternică, ajungând, de fiecare dată, de la statutul de simplu metal la cel de metal pur, divin, sigur. Mai mult, de-a lungul timpului pare a-şi fi conservat valoarea, iar aceasta este una din caracteristicile care l-au făcut refugiul favorit pentru perioadele de criză. Cu toate acestea rămâne o întrebare fundamentală: ce poţi face cu aurul? Unii ar spune bijuterii, alţii echipamente medicale, însă cei mai mulţi cred că ar spune bani. În timp ce primii au dreptate, ultimii se iluzionează.

Fiind o perioadă de criză, cu grave dezechilibre cauzate de excese şi decizii aberante, mulţi aşteaptă minuni de la repunerea în practică a etalonului aur. Este un pattern clasic despre care învaţă studenţii de la ASE în primii ani: "Nu este mai puţin adevărat că, cu cât semnele monetare se depreciază tot mai mult, accentuându-se dezechilibrele monetare şi fenomenele inflaţioniste, cu atât mai multe sunt şi părerile care invocă revenirea la acest etalon(aur, n.n.). Tot atât de adevărat este, însă, şi faptul că dacă aceste dezechilibre nu pot fi controlate şi corectate prin actualele instrumente monetare, revenirea la etalonul aur nu mai este posibilă"(Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel - Monedă, Credit, Bănci). Există, desigur, numeroşi susţinători ai rolului universal al aurului. Aceştia, de multe ori insuficient documentaţi, cad în capcana idealizării unei perioade în care lucrurile nu au mers atât de bine precum s-ar crede. Realitatea este că, la gradul de complexitate al economiei actuale, trecerea la ceva similar etalonului aur este imposibilă. În primul rând ne confruntăm cu o problemă de elasticitate a ofertei de aur: cantitatea de aur este limitată ceea ce, din punct de vedere matematic, înseamnă că la o creştere a populaţiei, cantitatea de monedă per individ este din ce în ce mai mică. Cu alte cuvinte, în scenariul actual de creştere a populaţiei, pe termen lung am ajunge la o sărăcire a individului, în pofida faptului că un individ (dpdv teoretic) aduce un plus de valoare mediului economic. Aceasta este numai una din limitările etalonului aur. O alta ar fi dată de puterea pe care ajung să o aibă cei care stochează metalul. În momentul în care reuşeşti să deţii o cantitate mare de aur, poţi forţa scăderea preţurilor prin crearea temporară a unui vid de bani. Sunt doar câteva exemple care demonstrează disfuncţionalităţile modelului etalon-aur.

Se vorbeşte uneori despre valoarea intrinsecă a aurului. Poate că există, dar rolul banului nu este acela de a avea el, ca materie, o valoare, ci de a exprima o valoare. Moneda trebuie să fie universal acceptată, iar valoarea sa trebuie să exprime întreg sistemul economic pe care-l are în spate. În momentul în care vorbim de un model monetar nou ar trebui să ne gândim la framework care să fie aplicabil atât fenomenelor actuale cât şi viitoare, care poate susţine atât schimburile din piaţă cât şi pe cele din lumea virtuală(ex. Second Life). Din acest punct de vedere, actualul sistem monetar, cu toate imperfecţiunile şi agoniile sale, este net superior sistemului anterior.

Desigur, în perioadele de criză revin în prim plan amintirile trecutului, din care sunt şterse evenimentele neplăcute. Într-adevăr, actualul sistem financiar-monetar mondial este în pragul colapsului din cauza nenumăratelor excese şi a incompetenţei unor factori de decizie. Aceasta însă nu înseamnă că vom face un pas înapoi pentru a reînvia un mit fals. Personal consider că aurul este un arhetip al subconştientului colectiv(ştiu, am forţat puţin noţiunea). În acest fel poate fi explicată şi atracţia pe care o avem pentru el. Cu toate că avem datele declanşării unei noi isterii, sper ca ea să fie evitată deoarece ar trebui conştientizat că aurul este şi va rămâne doar o marfă. Nimic mai mult, nimic mai puţin.