Renaşterea otomană

Fără doar şi poate, Turcia este o ţară fascinantă, iar motivele pentru care nu prea am tratat acest subiect aici ţin de tăvălugul evenimentelor generate de criza internaţională. Ceea ce voi face astăzi este trecerea în revistă a datelor unei ţări care, pe termen mediu, are toate şansele să devină un jucător estenţial pe scena politico-economică mondială.

Cu o populaţie de ~75 milioane de locuitori şi un PIB de aproape 1000 mld. de dolari, Turcia este, fără doar şi poate o economie importantă. Aşezată strategic la confluenţa dintre două lumi total diferite, această ţară a demonstrat că poate profita de dualitatea care-i este caracteristică, transformând toate elementele aparent negative în avantaje competiţionale. Pentru a înţelege dualismul turcesc nu trebuie decât să faci o comparaţie între Sirkeci, unul din cartierele tradiţionale ale Istanbulului şi Istiklal Cadessi, aglomerata arteră comercială din acelaşi oraş. În timp ce în Sirkeci găseşti cele două bazaruri cu haosul şi atmosfera fascinantă pur orientală, Istiklal-ul te transpune brusc într-o atmosferă europeană, cu o arhitectură impresionantă şi magazine cochete.

Ceea ce se simte mai mult ca oricând în Turcia actuală este recursul la istorie. Turcii par a-şi redescoperi istoria care, de la Kemal Ataturk încoace, părea dată uitării. Şi aceasta pentru că reforma introdusă de Ataturk a fost menită occidentalizării unei societăţi mult prea tradiţionale pentru necesităţile acelor vremuri. Reforma a reuşit, dar acum turcii, alături de celelalte state care în trecut făceau parte din Imperiu, redescoperă tradiţia otomană. Puţini ştiu că în statele musulmane persistă o dorinţă de refacere a vechiului Imperiu care, pentru mulţi, reprezintă Împărăţia lui Alah(această viziune a persistat timp de mai mult de jumătate de secol şi a fost promovată semi-legal în instituţiile de învăţământ ale statelor în cauză). Atât din punct de vedere religios, cât şi din punct de vedere al mentalităţilor, fostele paşalâcuri otomane îşi redescoperă originile. Iar aceasta se va fructifica, într-un orizont de timp rezonabil, într-o piaţă imensă, ale cărei oportunităţi de business vor fi fabuloase pentru cei care reuşesc să înţeleagă mecanismul discret al funcţionării mentalităţilor orientale. Din păcate şi, în acelaşi timp, din fericire Uniunea Europeană nu a înţeles acest lucru. Şi nici nu are cum să înţeleagă din cauza blocajului cultural care-i face pe unii politicieni occidentali să privească Turcia ca pe o ciudăţenie musulmană insuficient organizată pentru a se putea încadra în rigidele tipare occidentale.

Numai că Turcia este foarte aproape să redevină imperiu, prin redeschiderea către foştii vasali(este o forţare a termenului, dar bănuiesc că veţi înţelege exact la ce mă refer). Primul pas a fost început în octombrie, când graniţa cu Siria a devenit o formalitate pentru locuitorii celor două ţări. Mişcarea, interpretată prost de cancelariile occidentale(ca o apropiere a Turciei de fundamentalismul islamic), a avut ca efect explozia schimburilor comerciale între cele două ţări, cu efect benefic asupra ambelor economii. Irak-ul vă sună periculos? Turcilor nu şi, aceasta face ca pe riscanta piaţă irakiană, oamenii de afaceri de pe malurile Bosforului să fie ca peştele în apă. Este aproape hilar să constaţi cum, în urma unui război care a păpat sute de miliarde de dolari din bugetul SUA, principalii beneficiari ai "deschiderii" Irak-ului sunt turcii, în timp ce firmele americane au fost de mult eliminate de pe acea piaţă.

Sunt unul dintre cei care cred cu tărie că oportunităţile viitorului stau pe aceste pieţe considerate acum periferice. Pentru a profita de ele ai nevoie însă de ceva mai mult decât spiritul întreprinzător. Trebuie să faci un efort pentru a înţelege bine mentalităţile acestor zone, istoria şi comportamentul. Mulţi sunt speriaţi de islamismul propovăduit de Recept Erdogan, de graba cu care Turcia pare a renunţa la democraţie. Personal cred că sunt idei menite a semnaliza foştilor vasali că revendicarea unei istorii comune nu este un lucru tocmai rău. Iar aceasta, pentru cei care ştiu să profite, este vestea cea bună. Statele Orientului Mijlociu văd în Turcia poarta de acces către Europa. Cei care vor înţelege că şi viziunea inversă funcţionează, vor putea profita din plin. De ce spun asta e simplu. În Turcia ai parte de un mediu investiţional prietenos şi reguli oarecum clare(e foarte importantă înţelegerea acestui "oarecum"). Legăturile Turciei cu UE pot fi considerate o garanţie a investiţiilor din această ţară. Iar de-aici, pe măsură ce pieţele cu celelalte state din Orient se vor deschide, oportunităţile sunt infinite.