Ce nemaipomenita harababura

Încep prin a afirma un lucru cu care toată lumea ar trebui să fie de acord: criza actuală a produs schimbări puternice în conştiinţa publică. Dacă e să ne gândim la ceea ce s-a întâmplat, dacă punem în balanţă câştigul celor puţini şi pierderea masivă suferită de majoritate observăm că, din toată această ecuaţie, un participant iese clar în pierdere: statul. Este probabil cel mai mare vinovat pentru crizele trecute şi, mai ales, pentru cea curentă. Statul s-a dovedit a fi un organism corupt, prost şi extrem de greoi în reacţii. Dacă vreţi, putem spune fără a greşi că statul a fost, cel puţin acum, veriga cea mai slabă.

Aşa cum am afirmat în mai multe rânduri, criza actuală, prin amplitudinea ei, pare a fi setată pentru a conduce la schimbări masive. Am rămas plăcut surprins să văd presiunea puternică pe care opinia publică americană a pus-o asupra politicienilor. Cei care au crezut că bailouturile aiuristice vor trece neobservate se pare că s-au înşelat amarnic. Nu numai că nu au stabilizat economia, dar au reuşit să trezească o nouă conştiinţă a maselor, capabile acum să atace principii care păreau, cel puţin până înainte de criză, intangibile. Cu asemenea schimbări de viziune din partea oamenilor, este puţin probabil ca în perioada următoare să nu asistăm la modificări masive în structura societăţii.

Anatole Kaletsky spunea într-un comentariu în Times că avem nevoie de un nou capitalism pentru a-l contrapune modelului chinezesc. Privind istoric, este clar că ne aflăm într-o nouă perioadă de declin a capitalismului.  The Great Depression a distrus modelul clasic de capitalism (laissez faire) impunând modelul keynesian. Acesta a fost îngropat de  free market system, modelul născut în perioada  Thatcher-Reagan care clama faptul că pieţele au întotdeauna dreptate. Actuala criză a spulberat efectiv modelul free market aruncând în ridicol opiniile unor factori de decizie proeminenţi. Conform lui Kaletsky avem nevoie de o nouă versiune de capitalism, adică de ceea ce numeşte el Capitalism v. 4.0(titlul cărţii sale pe care urmează să o publice în această primăvară).

Suntem oare pe cale de a ieşi din capcana post istoriei pentru a reclădi o nouă societate? Aceasta este într-adevăr o întrebare! Dacă unii cad în contemplaţie în faţa unei asemenea întrebări se pare că există un grup din ce în ce mai numeros şi vocal care pare a avea răspuns la această întrebare încă de dinainte de a fi fost pusă. Da, probabil aţi intuit, e vorba de libertarieni. Grupaţi în jurul teoriilor economico-sociale ale şcolii austriece, libertarienii par a fi găsit soluţia ideală pentru rezolvarea tuturor problemelor actuale: eliminarea statului, disoluţia naţiunilor şi orientarea către un sistem reglementat de instituţii eminamente private. În acest fel se elimină nu numai statul, dar şi corupţia generată de acesta, bălăcărelile inutile şi teatrale ale politicienilor. Modelul libertarian apare acum ca o reacţie la modelul propus de liberalismul clasic şi care, observă libertarienii, şi-a găsit obştescul sfârşit în eşecul capitalismului actual. Propunerea libertarienilor ar avea ca efect restrângerea comunităţilor, reapariţia sub o altă formă a oraşelor-stat(sau a kibbutz-urilor dacă vreţi), adică impunerea unui model al libertăţii absolute. Atâta timp cât nu mai ai stat nu mai există o presiune a acestuia asupra individului, iar societatea ajunge să se dezvolte natural, fără pic de intervenţionism, ghidată numai de instinctul natural.

Capcana în care cad libertarienii este aceea de a avea răspuns la absolut orice întrebare. Pentru un libertarian modelul său este în orice, poate fi aplicat oriunde şi, mai mult, nu mai există nimic în afara acestuia. Tot ce s-a clădit până acum este greşit, fiind un rezultat al intervenţiei socialiste a statului. Acesta este şi lucrul care mă înfioară deoarece n-am mai văzut atâta auto-suficienţă de la comuniştii ilegalişti. Ceea ce nu vor să vadă libertarienii este faptul că modelul lor este unul eminamente ideal. Nu poţi cere omului să revină la haos pentru a-şi regăsi ordinea. Un lucru banal şi care este tratat superficial de către libertarieni este acela al monopolului. Ce vei face în momentul în care un grup va reuşi să monopolizeze atât legislativul cât şi puterea judecătorească. Istoria ne-a demonstrat ce monstruozităţi pot rezulta în condiţiile libertăţii absolute şi cât de uşor se poate trece de la libertate la totalitarism. Mai mult, e interesant de ştiut cine va proteja principiile libertăţii absolute clamate de libertarieni. Nu trebuie uitat că societatea libertariană este una slabă din punct de vedere militar, iar rezultatul acestei slăbiciuni nu poate fi decât dorinţa(sau obligarea) comunităţilor similare de unuificare pentru a câştiga putere. Iar un asemenea comportament nu ar face altceva decât să ne confirme că şi libertarienii au căzut în aceeaşi capcană a post istoriei.

Nu vreau să fiu un critic al şcolii austriece. Probabil că o parte din ideile lor vor trebui adoptate de societate sub presiunea crizi actuale şi a celor care vor urma. Statele trebuie să-şi găsească rapid o cale de reformare. Probabil externalizarea/privatizarea cât mai multor domenii care până acum erau monopoluri ale statului vor fi primele măsuri care vor avea ca efect eficientizarea şi micşorarea construcţiei statale. Nu trebuie uitat că statul s-a transformat într-un organism bolnav care, nu numai că are nevoie de medicamente din ce în ce mai scumpe, dar a început să reacţioneze violent şi deosebit de urât. Probabil o cură cu "medicamente libertariene" îi vor grăbi vindecarea rezultând o construcţie mai suplă, dar şi mai puternică astfel încât să poată garanta libertatea atât de respectată de către libertarieni.

În final nu-mi rămâne decât să dezvălui unul din gândurile pe care le am: oare va exista o Uniune Sovietică Libertariană? Nu-i de râs! E chiar o întrebare serioasă!