CDS

Piaţa CDS-urilor a fost criticată puternic la începutul acestei săptămâni de autorităţile europene din cauza recentului atac asupra Greciei şi, implicit asupra euro. Iar criticile nu s-au limitat numai la declaraţii ci şi la propuneri clare de reglementare a pieței acestor instrumente.

Ca instrument, CDS-ul este menit a asigura transferul riscului de credit al unei entităţi. Astfel, într-o lume din ce în ce mai nesigură, CDS-urile constituie o metodă excelentă de protejare a investiţiei(cumperi bonduri emise de o entitate şi te protejezi cu CDS-uri; ai un câştig mai mic, dar teoretic riscul căruia te expui este zero). Din acest punct de vedere, există o relaţie direct proporţională între CDS şi riscul entităţii pentru care este emis acesta: cu cât respectiva entitate este mai riscantă, cu atât costul CDS-ului asociat este mai mare. Din păcate relaţia descrisă suferă distorsiuni masive din cauza speculaţiilor care se fac pe piaţa acestor instrumente. În practică, de mai multe ori s-au constatat distorsiuni de preţuri generate de manipulări şi de percepţiile voit exagerate din pieţe. Cum costul finanţării este direct proporţional cu cel al CDS-ului, este lesne de imaginat cum o "furtună" indusă pe această piaţă poate determina costuri de finanţare artificial umflate în favoarea unor binevoitori dispuși să împrumute bani.

Recentul atac asupra euro s-a desfăşurat pe mai multe planuri, iar CDS-urile greceşti au reprezentat vârful de lance. Prin mai multe operaţiuni speculative s-a reuşit creşterea preţului acestora, punând o presiune extremă asupra Greciei care, printre altele, pregătea o emisiune de bonduri. Dacă nu ar fi beneficiat de protecţia UE, Grecia ar fi fost de mult îngenuncheată. Chiar şi aşa, valurile speculative au lovit, chiar dacă fără efecte notabile, întreaga Europă. Privită din acest unghi, cruciada europeană împotriva pieţei dereglementate a CDS-urilor este perfect justificată.

Nervozitatea europreană şi-a găsit un sprijin imediat peste ocean unde autorităţile au propus diverse măsuri(multe din ele identice cu cele propuse de europeni) de reglementare a CDS-urilor.  Cea mai interesantă este aceea de mutare a tranzacționării acestor instrumente pe o piață reglementată. Este ciudat cum criticile de-aici sunt imediat percepute acolo şi cum se acţionează pentru calmarea spiritelor. După atacul speculativ, toate băncile americane au fost excluse de pe piaţa europeană a bondurilor. Acesta ar putea fi doar începutul, deoarece UE are în acest moment destulă forţă pentru a putea prezenta şi propune lumii un alt model, ceva mai echilibrat şi mai apropiat de realitate. Numai că, pentru impunerea unui asemenea model e nevoie de ruperea iremediabilă de SUA și de modelul economic pe care-l propun. Atacurile încrucișate la care participă bănci de investiții alături de hedge fund-uri, agenții de rating și mass-media sunt deja operațiuni clasice pe care, din păcate, nici executivul american nu le mai poate controla. Personal cred că, în acest moment, administrația americană este total depășită de realitate și incapabilă să reacționeze. O mișcare radicală de rupere pornită de către UE nu numai că ar contribui la restabilirea unui echilibru mondial, dar ar ajuta foarte  mult și SUA. Dacă lucrurile vor sta într-adevăr așa rămâne să vedem. Deocamdată nu văd prea multă determinare și coordonare în tabăra europeană, dar lucrurile se pot schimba.