Un nou model monetar?

Aflat în vizită la o fabrică a Eurocopter, Nicolas Sarkoy a anunţat că va propune o revizuire radicală a sistemului monetar global până la sfârşitul anului. De obicei stau departe de declaraţiile acestui individ care probabil şi-a ratat cariera de clown(când fac această comparaţie sunt conştient că jignesc clown-ii cărora le port un respect necondiţionat). De data aceasta însă cred că este ceva mai mult, motiv pentru care am considerat necesar să-i acord atenţie.

Exemplul dat de Sarkozy în amintita vizită este unul clasic: modul în care devalorizarea unei monede poate determina creşterea artificială a competitivităţii unei ţări. Aceasta nu este singura problemă. Volatilităţile mari, generate de criză şi de cantităţile enorme de lichidităţi existente în bănci au transformat piaţa valutară mondială într-o imensă maşinărie pur speculativă. Probabil că, din punct de vedere logic şi legal, nu este absolut nimic în neregulă, numai că volatilitatea s-a transformat brusc într-un duşman al industriei. Gradul redus de stabilitate a cotaţiilor poate îngenunchea un colos industrial numai din diferenţele de curs. Spre exemplu dacă imporţi o anumită materie primă la o cotaţie şi, în timpul ciclului de producţie, moneda cu care ai plătit materia primă se devalorizează cu 20%, te poţi trezi că produsul finit trebuie vândut în pierdere. Desigur, binevoitoare ca de obicei, instituţiile financiare vor replica rapid spunând că, pentru asemenea situaţii, există hedging-ul. Personal nu sunt de acord cu această opinie din două considerente: în primul rând rolul întreprinderilor este acela de a se concentra pe activitatea de bază, nu pe speculaţie financiară, iar în al doilea rând trebuie remarcat că hedging-ul, cu toate că oficial are rolul de protecţie pentru fluctuaţiile de curs, nu este gratuit şi conduce la o creştere a costurilor de producţie.

Revenind la declaraţia lui Sarkozy, nu-mi este deloc clar în ce va consta schimbarea propusă. Mi-ar plăcea să cred că este vorba despre un rol mai puternic al euro în sistemul monetar mondial. Argumente pentru un asemenea rol sunt destule. În primul rând, economia comunitară este cea mai mare din lume. Moneda euro, cu toate că este practic cea mai tânără din lume, este folosită de către băncile centrale din lume ca monedă de rezervă într-o proporţie de 26%(dolarul este preferat în proporţie de 64%). Sunt câteva cifre care spun multe despre piaţa unică şi despre puterea ei. Desigur, există în interiorul UE dezechilibre serioase, dar acestea ţin de chinurile facerii. O construcţie bipolară a sistemului monetar internaţional ar putea fi o soluţie foarte bună de pornire. În primul rând i-ar obliga pe americani să înceapă să-şi regleze mult prea spinoasa problemă a datoriilor. O concurenţă corectă între două economii puternice ar fi un lucru benefic şi ar conduce la progres.

Poate că este prea devreme să vorbim despre acest model. Euro este încă legat ombilical de dolar. UE ar trebui să-şi dezvolte mai întâi instituţii capabile să intervină atunci când lucrurile o iau razna(mă refer la un FMI european), agenţii de rating şi o groază de alte entităţi. Atacul speculativ asupra euro este posibil să fi deschis ochii oficialilor europeni, iar acesta este motivul pentru care am publicat ştirea referitoare la declaraţia lui Sarkozy. Trebuie însă să fim conştienţi şi de faptul că declaraţia amintită poate fi o petardă aşa cum au mai fost multe până acum. Rămâne să vedem cum vor decurge ostilităţile.