De ce creste euro?

Multi sunt tentaţi să pună creşterea euro în raport cu leul pe fondul unor fenomene strict externe, în principal pe rata de schimb a monedei europene în raport cu dolarul american. Într-adevăr, este un parametru care nu trebuie ignorat, dar nu este singurul aşa cum ar vrea unii să sugereze. Să nu uităm esenţialul: raportul dintre leu şi orice altă valută este în realitate un raport al forţei economice a celor două entităţi. La noi, de o bună bucată de vreme, acest raport este falsificat iar cursul cred că este rupt de realitățile economice.

Că lucrurile nu sunt OK, începe să fie reflectat chiar şi în scriptele BNR. Spre exemplu, în luna februarie s-a constatat o premieră: intrările de valută au fost net inferioare ieşirilor. Un fenomen care nu se mai produsese de şapte ani şi care revine în prim plan. Principala cauză a deficitului este slaba absorbţie a fondurilor comunitare care, urmare a unei politici tembele, vor fi pierdute într-o proporţie covârşitoare. Pe locul doi se situează un fenomen care ne va produce multe bătăi de cap în perioada următoare: scăderea remiterilor. Faţă de februarie 2009 remiterile de la muncitorii români din străinătate au scăzut cu 30% ajungând la aproximativ 250 mil. euro. Cu toate că dinamica acestui indicator era lesne de intuit de acum câţiva ani, s-a preferat punerea batistei pe ţambal şi încurajarea speranţelor deşarte că lucrurile vor reveni la normal(prin normal înţelegându-se nivelele suprarealiste de atunci).

Probabil cel mai radical "indicator" care trădează slăbiciunea noastră este starea economiei. Nu poţi spune că ai o economie gata să renască în momentul în care fenomenele predominante sunt falimentele răsunătoare şi haiducia statului. Cu toate că s-a prognozat aberant o creștere economică, cred că vom înregistra al doilea an de scădere. Motive sunt destule: şomaj în creştere, blocaj economic, cerere rahitică, corupție generaliyată, economie neagră s.a.m.d. Şi cum perspectiva la nivel global nu este dintre cele mai favorabile, aşteptarea revenirii de la sine nu reprezină nimic altceva decât o mostră de inconştienţă.

Pseudo-bunăstarea indusă de intrările speculative de la începutul anului nu a făcut altceva decât să alimenteze optimismul aberant al unor oficiali convinşi că lucrurile se vor relua de unde au rămas. Atunci s-a considerat că este momentul propice aprecierii leului, tăindu-se efectiv din competitivitatea exportatorilor. Realitatea i-a mai contrazis încă odată pe artizanii aprecierii fără fundament. Acum leul se devalorizează controlat în speranța găsirii "cursului de echibru". Partea proastă a acestor experimete este că se fac numai în favoarea unora (pentru care de altfel s-a contractat şi actualul împrumut).

Închei prin a spune că nu cred în prognozata revenire economică, la fel cum nu cred în actualul curs de schimb. În cazul în care fenomenul ieşirilor valutare va lua amploare în lunile care urmează, este de aşteptat ca presiunea asupra cursului să crească. Iar celor care se iluzionează cu impresionanta rezervă valutară a BNR le voi da un subiect de gândire: dacă eliminăm din rezervă banii de la FMI rămânem cam în bătaia vântului.