Cum se cloceste o revolutie

Acum vreo doi ani, adică pe la începuturile crizei, un grup de manifestanți greci au atârnat pe Acropole un îndemn către europeni de a li se alătura. Lângă respectivul banner, un altul făcea apel direct către Berlin. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar respectivele fotografii au ocupat primele pagini ale principalelor ziare din lume. La momentul respectiv totul mi s-a părut aberant. Ce legătură avea Europa cu una din multele răzmeriţe sindicalo-comunistoide din Grecia?

Acum câteva zile, atât în Wall Street Journal cât şi în Financial Times(şi în tot ceea ce înseamnă flux msm) apărea o fotografie de la o manifestaţie similară. La fel ca şi în urmă cu doi ani, manifestanţii au atârnat un banner pe care scria "PEOPLES OF EUROPE RAISE UP". Mi s-a părut ciudată repetiţia, dar am trecut-o cu vederea.

Ieri am condus aprope 1000 Km şi am fost total deconectat de actualitate. Aşa se face că, pe seară, după ce m-am instalat la hotel, am reuşit să prind singurul post practicbil pe-aici, adică CNN-ul, unde am urmărit în direct incredibilele imagini ale încăierărilor din Piaţa Syntagma. Toată acea violenţă mi-a lăsat un gust amar deoarece acolo nu e vorba de Grecia pe care o ştiu. Totul mi se pare că are un puternic iz artificial şi e de neînţeles motivul pentru care se apelează la asemenea spectacole.

Sunt unul dintre cei care nu cred în coincidenţe, iar evenimentele de acum doi ani, urmate de întreaga nebunie actuală, par o coincidenţă greu de digerat. Extinzând raţionamentul, trebuie să înţelegem că intrarea Greciei în default poate paraliza toată Europa. Estul(în particular popoarele balcanice) ar fi cel mai afectat, dar în aceeaşi ecuaţie sunt şi marile bănci germane şi franceze care, în mod sigur, sunt incapabile să digere pierderile rezultate în urma unui asemenea dezastru. Cu toate acestea, se apasă voit pe realizarea unui scenariu în urma căruia Grecia să cadă. Se doreşte oare o revoluţie la nivel continental? Eu cred că da. O revoluţie în urma căreia să rezulte o centralizare mai mare a economiei şi politicii. Iar tot acest spectacol este menit a-i convinge pe contribuabilii ţărilor mari că aşa nu se mai poate şi că trebuie "făcută ordine". Nu ştiu de ce am impresia că trăim într-un 1848 cu repetiţie.