Octopus

Mi-am pus de foarte multe ori întrebarea referitoare la motorul creşterilor fulminante înregistrate pe pieţele bursiere ale lumii începând cu martie 2009. După o criză de asemenea dimensiuni, recuperarea ar fi trebuit să fie mult mai lentă şi mult mai anevoioasă. Ceea ce s-a întâmplat în ultimul an este însă incredibil deoarece ritmul de creștere al prețurilor pe toate piețele lumii a fost unul nebunesc. Am asistat practic la o isterie similară perioadelor de exuberanță economică, pe fondul unei înrăutățiri a fundamentelor. Numai dacă dăm ca exemplu rata de creștere a șomajului şi avem o imagine dezastruoasă. Astfel, cu cât lucrurile se afundă, cu atât imaginea pieţelor este mai atrăgătoare.

Cu toate că toată lumea bănuieşte care este adevăratul motor al actualei creşteri, nimeni nu are curajul să o exprime cu subiect şi predicat. Acesta este motivul pentru care vineri am fost surprins să citesc o asemenea opinie în Financial Times. Ea aparţine lui Leigh Skene, un veteran al pieţelor de capital. Şi, pe cât de scurt este articolul, pe atât de logică şi devastatoare în simplitate este judecata lui Skene. Pornind de la datele din sondaje, Skene remarcă faptul că nu investitorii tradiționali sunt cei care, la ora actuală, sunt cumpărători neți de acțiuni. În acest caz, rezultă că adevăratul motor al creşterilor nu sunt fundamentele economice ci, aşa cum bănuia toată lumea, băncile de investiţii. Motivele sunt identificate impecabil:

"Their buying would appear to be for one of two reasons. Firstly because they think the authorities will prevail in their (so far unsuccessful) efforts to inflate their way out of debt liquidation; or secondly because they are too big to fail and so can afford to take a huge gamble that enough buying will convince others to rush in and buy their inventory of risk assets at even higher prices."

Este, dacă vreți, exact același model care ne-a dus către dezastrul actual. Același model irațional repus în aplicare de câteva instituții care s-au obișnuit poate mult prea mult cu schema criză-bailout. Numai că între timp lucrurile s-au mai schimbat. Statele se află într-un dezastru al finanțelor publice și, în mod sigur, nu vor avea banii necesari bailout-urilor viitoare. Probabil va veni și momentul adevărului, însă tind să cred că va veni prea târziu.