Dusmanul de la apus

Da, nu mai e niciun secret. Avem un duşman redutabil la apus, probabil cel mai mare duşman pe care puteam să-l avem în aceste vremuri. Aşa cum deja aţi ghicit, este vorba de Ungaria. Şi, cel puţin acum, nu mă refer la vreo revendicare teritorială sau vreo agresiune armată ci de o incredibilă ofensivă economică care este pe cale să ne sufoce.

Când alegerile din ţara vecină au fost câştigate de Fidesz am răsuflat uşurat deoarece respectivul partiduleţ nu este altceva decât o adunătură de aventurieri naţionalişti. În prima fază, intuţiile mi-au fost confirmate de declaraţiile iraţionale privind iminenţa repetării scenariului grec în Ungaria. Este o atitudine iresponsabilă atât de specifică partidelor gen Fidesz. În acel moment am crezut că, pe fondul unei nebunii la vestul nostru, România poate recupera mai uşor printr-o atitudine normală care, pusă în oglindă cu un comportament dezastruos al ungurilor, ne-ar crea un avantaj. Aici se pare că m-am înşelat teribil.

În primul rând, autorităţile maghiare au recuperat mult mai repede decât mă aşteptam. După un set de gafe început de secretarul de stat Mihaly Varga şi terminat cu ieşirile lui Viktor Orbán din timpul unui miting al liderilor UE, situaţia s-a stabilizat suspect de rapid, iar măsurile anunţate sunt mai bune decât ne-am fi aşteptat. În primul rând, naţionalismul partidului de guvernământ i-a ghidat instinctiv pe guvernanţi către o serie de măsuri pentru impulsionarea intreprinderilor mici şi mijlocii. Poate măsura cea mai bună pe care au luat-o este cea privind reducerea impozitului pe profit la 10% pentru IMM-uri. De asemenea, reducerea agresivă de taxe(începută de guvernul anterior) transformă Ungaria în ţara cu cea mai mică fiscalitate din UE. Iar acesta este un titlu destul de greu de obţinut având în vedere că din aceeaşi Uniune Europeană face parte, printre alții, și Ciprul.

Peste această imagine suprapuneți infrastructura impecabilă, forța de muncă educată, civilizația net superioară celei din arcul carpato-danubiano-pontic(parcă așa era frumos să denumești România pe vremea fostului dictator) şi un nivel al corupţiei infinit mai mic decât la noi. Este cred destul de clar că măsurile economice inspirate luate în vecinătatea noastră au, pentru noi, aproape rezonanța unei agresiuni economice. În aceste condiții, declarațiile sforăitoare de la București nu reprezintă altceva decât simple vorbe-n vânt.

Analiștii economici privesc suspicios recentul plan al autorităților maghiare. Într-un comentariu al Commerzbank(citat de Bloomberg) se spune cu subiect și predicat: "We do not think it likely that such a plan will satisfy the EU, the rating agencies or financing institutions such as the IMF, as a credible fiscal consolidation package. A plan of tax cuts is usually not an acceptable fiscal roadmap within an IMF program." Într-adevăr, e greu de presupus că un asemenea plan ar fi acceptabil, dar îmi revine în minte modul în care Ungaria a trecut peste recomandări similare pentru a-şi construi infrastructura. Aşa cum le-a reuşit atunci, este posibil să reuşească şi acum. Şi, aşa cum bine se ştie, cel mai important lucru e câştigarea încrederii investitorilor. Ungaria e pe cale să-i câştige, iar o asemenea victorie ar însemna că au câştigat lupta cu criza.