Unde ne aflam?

 

Din punct de vedere teoretic, acum trăim ultimele momente ale crizei. În general, o criză economică gravă se finalizează în momentul în care statul iese generos cu banii necesari acoperirii exceselor care au condus la criză. Ultima sută de ani ne-a confirmat acest pattern, aşa că nu are sens să inventăm scenarii posibile acolo unde nu sunt.

Ceea ce avem însă diferit în această criză este bomba datoriilor suverane declanşată în momentul în care ar fi trebuit să avem o perioadă de recuperare. Începută cu Dubai-ul, continuată cu Grecia şi restul ţărilor Europene, criza datoriilor a fost consecinţa logică a unei situaţii dramatice generate de iluzia că, pentru o ţară, scadenţa nu vine niciodată. Realitatea le-a dat o lecţie dură celor care cred că poţi trăi în imaginar: până la urmă excesele trebuie plătite, iar scadenţa vine în cele mai proaste momente.

Probabil că, în viitorul apropiat, vor urma alte câteva emoţii în zona datoriilor suverane, dar sunt convins că şi acestea se vor stinge. Puseul crizei deja s-a consumat în Grecia şi nu cred că vom avea parte de alte episoade dramatice. Mai ales că acum s-au găsit instrumentele necesare tratării acestor afecţiuni.

Întrebarea care se pune este dacă într-adevăr criza s-a terminat. Aşa cum am spus la începutul articolului, răspunsul este afirmativ din punct de vedere teoretic. Şi spun aceasta deoarece, bazându-se pe pattern-urile trecutului, toată lumea aşteaptă cu disperare punctul zero al confirmării unui nou început. De fiecare dată însă, o nouă problemă amână relansarea mult-așteptată. Motivul acestui comportament atipic este unul cât se poate de simplu: pentru rezolvarea crizei s-au tratat efectele, evitându-se o abordare tranşantă a cauzelor. Aceasta face ca, la ora actuală, prin evidenţele băncilor să se afle extrem de multe cadavre cosmetizate. Momentan nu produc efecte, dar e o chestiune de timp până când efectele putregaiului se vor face simţite. Acum toată lumea trage speranţa că economia îşi va relua creşterea înaintea reapariţiei problemelor pe piaţa bancară, putând astfel să reducă treptat impactul activelor toxice cosmetizate prin bilanţuri. Dacă însă economia va continua să cadă, ne vom confrunta cu cea mai mare criză din istorie. Deocamdată nu sunt tentat să cred într-un asemenea scenariu, dar trebuie să fim conştienţi că există şi o asemenea posibilitate. Probabil o viziune ceva mai clară vom avea anul viitor.