In spatele unei decizii

Ieri BNR a hotărât, extrem de previzibil aş spune, menţinerea dobânzii de intervenţie. Probabil era greu de imaginat o altă decizie deoarece ar fi putut semnaliza o slăbiciune şi o îngrijorare a Băncii Centrale în faţa evenimentelor imediate. Singurul element suplimentar care a atras atenţia în comunicatul BNR a fost faptul că instituţia se angajează să gestioneze ferm lichiditatea din sistem. Aceasta poate înseamna că va impune autoritar pe piaţa interbancară dobânzi apropiate de standardul de 6.25% .

Strategia adoptată de Isărescu este una de contrabalansare a măsurilor inflaţioniste induse de politica fiscală a guvernului . Plastic, putem spune că Isărescu va forţa menţinerea unui nivel fals pentru a permite lui Boc să beneficieze la maxim de măsura de majorare a TVA, sperând că pe medie situaţiile vor arăta OK. De-aici însă lucrurile încep să se complice deoarece un asemenea comportament induce bruiaj în sistem. Până acum experienţa ne-a arătat că nu poţi ignora realitatea prea mult timp şi că jocul pe muchie de cuţit are efecte dintre cele mai perverse.

Foamea de lichiditate este destul de mare în sistem. Aşa se face că, încă înainte de decizia Curţii Constituţionale, s-a remarcat o creştere accelerată a dobânzilor practicate de unele bănci pentru pasivele atrase de la populaţie. Cu toate că nu afişau, băncile negociau dobânzi mult peste nivelul de 8%(acceptat tacit ca nivel maxim în sistem). În prezent, depozitele de peste 8.5% au reintrat în oferta standard a unora, sugerând că la negociere se pot obţine bonificaţii superioare acestui nivel. E clar că nimeni nu ar atrage surse la aceste nivele dacă ar exista alternative mai ieftine. 

De asemenea, nu pot să nu remarc reîntoarcerea în forță a gărgăunilor de care vorbea Isărescu în urmă cu câteva luni(referindu-se cei care susțin un nivel de 5 RON/EUR). Nu numai că au reapărut, dar i-am identificat acolo unde nu ne-am fi gândit, anume în curtea BNR. Declarațiile lui Eugen Rădulescu(chiar dacă au mulţi de dacă) ne sugerează clar că, cel puţin la nivel de scenariu, există o asemenea ipoteză şi la Banca Centrala. Pe vremea exuberanţei legată de intrările masive în România spuneam că avem de-a face cu o pseudo-lichiditate, care nu se poate manifesta decât speculativ, pe termen scurt. Realitatea a dat dreptate celor care au intuit acest lucru! Acum, observ că se intervine în piaţă chiar şi prin intermediul duşmanilor(o strategie cu grad extrem de mare de risc), iar aceasta pe fondul liniştitor al unor declaraţii că nu e o mare tragedie dacă se măreşte cursul(subliniindu-se că important e să nu se panicheze populația).

Ce se va întâmpla în continuare e destul de clar. Probabil că pe termen scurt vom vedea o revenire în jos a cursului şi o menţinere a dobânzilor interbancare, acestea pe fondul unui eventual OK al FMI-ului(spun eventual întrucât mai păstrez o rezervă serioasă). E un respiro pe care şi-l permit momentan. Pe termen mediu şi lung, lucrurile nu vor rămâne aşa deoarece nu poţi trăi la infinit în imaginar. Politicienii nu cred că au înţeles încă un lucru elementar: o bancă centrală te poate ajuta, dar nu poate face minuni! Sunt ferm convins că acesta va fi un nou an dezastruos atât din punct de vedere al deficitului cât și, mai ales, al inflației. Iar economia va cădea cu cel puțin 3%!