Gandire de FMI

Se dau următoarele: o instituţie internaţională care stă pe un morman de bani fabricaţi din neant şi o naţiune condusă de nişte băieţi analfabeţi. Instituţia cu pricina pompează o cantitate imensă de bani în fundul incompetenţilor care fac ce ştiu ei mai bine: aruncă banii în stânga şi-n dreapta, se dau deştepţi şi, ca să fie treaba completă, mai plătesc şi hoarde de lingăi care să-i ridice-n slăvi. Iată întregul scenariu al unui dezastru anunţat.

N-o să vă dau decât un singur exemplu(care deja e vechi) pentru a înţelege cum nişte minţi limitate merg spre dezastru. CFR călători e o companie total ineficientă, cu o schemă încărcată de şefime numită politic şi cu o căruţă de găuri care, cumulate, formează un torent strategic utilizat probabil pentru săturarea clientelei celor de la putere. Nu e un secret pentru nimeni că aşa stau lucrurile. Marea problemă e că, în timp, apare degradarea iremediabilă, iar societatea devine pe din ce în ce mai ineficientă, pierde din ce în ce mai mulţi, producând pagube fenomenale. De ce nu merge CFR Călători? Sunt multe variabile: infrastructura proastă, managementul defectuos, întârzierile intrate deja în normalitate, corupţia şi preţul piperat. Era cât se poate de clar că o asemenea situaţie nu putea scăpa "ochiului vigilent" al celor de la FMI. Pierderile erau deja prea mari pentru a nu putea fi observate de oricine. Ei bine, în aceste condiţii care credeţi că a fost soluţia dată de FMI? Creşterea preţului biletelor de tren. O soluţie mai proastă cred că nu putea găsi decât un analfabet cu IQ-ul sub 50.

Dincolo de cele enumerate, CFR călători mai are o problemă majoră: nu prea mai are clienţi. În condiţiile în care transportul de călători efectuat cu autobuzul/autocarul/microbuzul este nu numai mai rapid, dar şi de aproape două ori mai ieftin, este clar că acea clientelă formată în cea mai mare parte din navetişti s-a reorientat către varianta rutieră. În plus, cei care mai circulă cu trenul, într-o proporţie covârşitoare, nu-şi mai plătesc biletul preferând "mersul cu naşu'"(biletul e mult prea scump pengtru unii dintre ei). Ei bine, în momentul în care  ai aceste date tu măreşti preţul biletelor? E o prostie care va genera cu siguranţă pierderi şi mai mari. În cazul CFR ar fi trebuit făcută o restructurare dură la vârf dublată de dotarea cu sisteme/echipamente antifraudă performante. În plus, preţul biletelor ar fi trebuit redus pentru a putea atinge masa critică de călători.

Pornind de la acest exemplu cât se poate de simplu, realizăm cum soluţiile propuse de FMI nu sunt altceva decât nişte abordări naive ale problemelor. Şi recunosc sincer că am spus naive pentru a nu spune prosteşti. Ce creier poate produce o asemenea "soluţie" idioată? Cine poate gândi în aceşti termeni oligofrenici? Nu e nici prima şi nici ultima dată când FMI propune soluţii aberante, iar unele dintre ele au avut finalităţi de-a dreptul tragice. Dacă stai să judeci puţin îţi dai seama că e normal acest lucru. La urma urmei la ce te poţi aştepta de la o instituţie în care oamenii sunt angajaţi pe bază de frăţii sau mai ştiu eu pe ce alte prostii oligofreno-mistice?

Evident, aici trebuie să recunoaştem un adevăr: prostia FMI-ului poate fi contracarată de parteneri pragmatici şi bine pregătiţi. Ceea ce, din păcate, nu e cazul la noi unde se preferă primirea oricărui ţuţer cu surle şi trâmbiţe. În România soluţiile FMI aplicate orbeşte nu au produs altceva decât adâncirea crizei şi, pe viitor, nu prea avem motive de optimism. Niciodată nu s-a putut face reformă cu spada, cuţitul sau toporul. Reforma înseamnă creativitate, soluţii şi, poate în primul rând, competenţă. Nu trebuie să dăm vina pe FMI. La ei e vorba de prostie(n-aş merge pe teoria conspiraţiei), multă prostie. Dar cât de mare e prostia la noi dacă preferăm să înghiţim pe nemestecate soluţii atât de prosteşti?