Consideratii personale despre WikiLeaks

Ocupat fiind cu o tranzacţie minoră, dar interesantă(poate vă voi povesti despre ea), nu am mai avut timp de blog săptămâna trecută. Aşa am programat documentarele WSJ cu al căror conţinut nu sunt în totalitate de acord, dar care transmit destul de bine starea de spirit a economiilor europene. Evident, aşa cum mi se-ntâmplă în ultima perioadă, de fiecare dată când sunt plecat au loc evenimente explozive. Dacă data trecută a explodat Irlanda, acum a explodat WikiLeaks. Cu toate că lucrurile par a se fi sfârşit, asistăm de-abia la începutul mai multor fenomene interesante. Dar să le luăm pe rând.

În primul rând trebuie menţionat că biografia de-a dreptul ciudată a lui Julian Assange îl poate situa în orice tabără. Este destul de greu de crezut că un simplu om poate umbla cu buzunarele doldora cu sute de giga  de documente clasificate. Să nu uităm că în urmă cu câţiva zeci de ani, un individ la fel de rebel se lupta în Afganistan de pe poziţii de egalitate cu ruşii. Individul se numea Osama bin Mohammed bin Awad bin Laden sau, mai pe scurt, Osama bin Laden şi avea în spate un ditamai unchi Sam care-i asigura la discreţie armament, logistică s.a.m.d. Din această cauză este deosebit de greu pentru un individ ca Assange să pretindă că a apărut precum Afrodita din spuma valurilor.

La fel de adevărat este că societatea actuală, aşa cum arată ea acum, poate explica apariţia lui Assange. Corupţia generalizată, relativizarea principiilor şi lipsa perspectivei sunt fenomene care creează fracturi destul de mari în sistem. Astfel, evaporarea de documente secrete nu mai este un fenomen incredibil, ci chiar unul normal. Peste tot sunt oameni nemulţumiţi de cum arată sistemele în care lucrează, sătui de imbecilitate, corupţie şi ticăloşie. În aceste condiţii, toţi acei oameni pot deveni "agenţi ai lui Assange", iar fenomenul WikiLeaks poate avea o justificare normală.

Dincolo însă de aceste presupoziţii, trebuie să remarcăm câteva lucruri incredibile. În primul rând modalitatea oligofrenică de reacţie a oficialilor de peste Ocean. Vi se pare normal ca o piţipoancă gen Palin să  mai aibă viaţă politică după ce a declarat că Assange ar trebui vânat? Sau ce să mai spun despre nulitatea de consilier al premierului canadian care a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că l-ar asasina pe fondatorul WikiLeaks. Mai mult, este de-a dreptul penibilă angajarea SUA în atacuri asupra serverelor Wikileaks. Personal cred că această acţiune, ilegală aproape oriunde pe planetă, a înscris SUA pe lista ţărilor cu deviaţii serioase de la democraţie. Nu-mi dau seama ce justificare mai pot avea acuzaţiile de hacking venite din partea unor site-uri americane, atâta vreme cât statul din care fac parte a decis să utilizeze aceeaşi metodă pentru îngenuncherea unui adversar. De asemenea, reacţia Amazon şi a EveryDNS decredibilizează total serviciile de hosting(şi cele asociate domeniului) din acea parte a planetei. Punând cap la cap toate aceste informaţii, putem spune, fără a greşi prea mult, că reacţia americană este cea a unui imperiu aflat la sfârşitul drumului.

La fel de aberantă a fost şi reacţia investitorilor. Când Assange a anunţat că va publica fişierele unei bănci americane, cotaţiile Bank of America au căzut(se crede că era vorba de cei 5 GB de documente BofA de care se amintise într-un interviu anterior). Când WikiLeaks a devenit inaccesibil, cotaţiile BofA au crescut, lucru total aberant. Dacă ştii că într-un cotlon de lume există chestiuni compromiţătoare despre o firmă, nu ştiu dacă e înţelept să mai investeşti sau să păstrezi în titlurile respective. Şi, ca să dau o chestie în premieră, vă voi spune că vom avea parte de o surpriză mult mai mare la începutul anului viitor când se va constata că banca de care vorbea Assange nu este BofA. Cam aşa mi-a şoptit o păsărică pe care o consider credibilă.

Ceea ce m-a făcut să fiu rezervat în privinţa fenomenului(şi e bine să fim rezervaţi ) este imensa mediatizare de care s-a bucurat până acum. Pare incredibil cum toate posturile de ştiri s-au îngheuit să prezinte subiectul. Şi asta, indiferent de faptul că postul se numeşte CNN, France24, BBC s.a.m.d. În general, o asemenea mediatizare este specifică unor fenomene fabricate.

În final nu-mi rămâne decât să remarc un câştigător clar al întregului fenomen descris, câştigător care se numeşte Twitter. De ce spun asta? Din cauză că, în criza DNS-ului, singurul canal de comunicare al WikiLeaks s-a numit Twitter. Nu-mi dau seama de ce numele Facebook nu a apărut in toate evenimentele, având în vedere că Wikileaks a transmis informaţii privind statusul sau pe ambele retele. Ca mediatizare, Twitter a fost un câştigător categoric.  Deocamdată e singurul. Dacă vor fi mai mulţi, sau, mai bine spus, cei mulţi, rămâne să constatăm mai târziu.

Update: (ora 13.05)Assange a fost arestat. Vom avea mult mai repede confirmarea în ceea ce priveşte autenticitatea fenomenului.