Al doilea exod italian

Pe la începutul secolului XX emigrarea italienilor în SUA devenise un fenomen de masă. Amploarea acestuia a fost atât de mare încât practic putem spune că a contribuit definitiv la schimbarea societăţii americane. Stilul deschis şi gălăgios, ataşamentul faţă de familie ridicat la nivel de cult, bucătăria, dragostea pentru ţara lor, toate acestea(şi evident multe altele) au fost elemente care i-au impus în faţa mult mai rigidelor neamuri care formau societatea americană de atunci. 

Noul exod italian despre care vă voi povesti câte ceva astăzi nu mai are ca şi cauză sărăcia şi nici măcar nu mai este un exod al populaţiei. Este vorba de un fenomen puţin diferit, mai precis de un atac italian la piaţa globală. Acest atac se desfăşoară prin încercarea de a cuceri cea mai importantă piaţă a puzzle-ului global, anume SUA. Semnalul de start a fost dat de preluarea Chrysler de către Fiat. Cu toate că nimeni nu credea într-o asemenea mişcare, Sergio Marchionne, genialul manager al Fiat a reuşit să finalizeze tranzacţia transformând Fiat dintr-un constructor falimentar într-un jucător global. 

Dacă despre Fiat am vorbit destul pe acest blog(iar cei care mi-au ascultat sfatul au avut parte de un câştig frumos) iată că a sosit momentul să vă vorbesc despre un alt business italian de succes care cucereşte SUA. Este vorba despre Autogrill, un nume cunoscut în special celor care au mers pe autostrăzile italiene. Modelul de afaceri al celor de la Autogrill e simplu: o simbioză cu un jucător puternic pentru maximizarea profitului ambilor parteneri. În Italia, Autogrill are majoritatea parteneriatelor cu staţiile de benzină de pe autostradă, iar aceasta le-a permis să devină lideri de facto ai restaurantelor. Parteneriatul este reciproc avantajos deoarerce, conform unor studii ale Autogrill staţiile în care au restaurante vând cu un procent curins între 10% şi 30% mai mult carburant decât cele în care nu sunt prezenţi. Dincolo de clienţi, benzinarii câştigă o cotă din succesul lanţului de restaurante. 

Pentru extinderea din SUA, Autogrill a folosit un vector care, pentru mulţi, poate părea surprinzător, anume Starbucks. Colaborarea cu gigantul cafenelelor este reciproc avantajoasă: Autogrill beneficiază de prezenţa în zone cu vad format şi cu o clientelă fidelă. Starbucks în schimb beneficiază de o diversificare a clientelei, atrasă de noua ofertă şi, de asemenea, primeşte o cotă parte din vânzările Autogrill. Conform datelor făcute publice de către şeful Autogrill, Gianmario Tondato Da Ruos, contractul cu Starbucks s-a concretizat în 2010  cu vânzări de 540 milioane dolari. Încurajaţi de succes, Starbucks şi Autogrill au hotărât în urmă cu două săptămâni extinderea colaborării. Astfel, până în 2020 Autogrill îşi va mări prezenţa în alte 120 de locaţii, ceea ce, conform previziunilor prezentate de  Gianmario Tondato Da Ruos se va concretiza în vânzări de peste cinci miliarde de dolari. Tradus, aceasta înseamnă intrarea lanţului italian în rândul granzilor.

Extinderea Autogrill pare a face parte deja dintr-un pattern. Devenind globale, business-urile italiene se consolidează deoarece sunt mai puţin expuse nebuniilor politice din peninsulă. Aceasta mă face să cred că în următoarea perioadă vom vedea mult mai multe exoduri către piaţa globală. Aşa cum în urmă cu un secol aveam parte de un exod al populaţiei italiene, iată că a venit vremea să vedem un exod al business-urilor, mult mai profitabil şi, cu siguranţă, mult mai vizibil.