Semiluna sub asediu

În cazul în care n-aţi aflat încă, vă spun eu: Turcia a avut, pe primul trimestru, cea mai mare creştere economică din lume. Aceasta o situează în vârful ţărilor emergente şi, în acelaşi timp, o propulsează brutal în atenţia investitorilor. Judecând cifrele am putea spune că este o încununare a succeselor recent realesului Erdogan. O creştere economică de 11% (YoY) nu este, cu siguranţă, un lucru peste care să treci neatent, mai ales atunci când economia mondială arată, mai degrabă, ca un bolnav aflat în stadiul final al unei boli degenerative. Desigur, aceste date i-au servit din plin lui Erdogan în campania electorală, dar capacităţile sale vor fi bine puse la încercare în perioada care urmează.

Creşterii triumfale de 11% îi este contrapusă o devalorizare cu acelaşi procent a monedei naţionale. Aici apare prima ruptură care ar trebui să ridice primele semne de întrebare. Care poate fi justificarea pentru o asemenea divergenţă? Ei bine, totul ţine de dezechilibrele majore care încep să se manifeste în sânul economiei turceşti. Pe la începutul anului vă spuneam că "principalele provocări ale ţării pentru anul în curs sunt temperarea creditării şi menţinerea la un nivel sustenabil a creşterii economice". 11%, cu siguranţă nu este un nivel sustenabil mai ales dacă ţinem cont de faptul că mare parte a acestei creşteri este cauzată de consumul în creştere. Desigur, consumul în sine nu este un factor negativ, dar când acesta ajunge să antreneze creşterea abruptă a importurilor dezechilibrele încep să se observe cu ochiul liber.

Probabil principalul factor de risc este imensul deficit de cont curent care începe să pună presiune pe întreaga economie a Turciei. Nebunia consumului, alimentată de politica monetară a Băncii Centrale începe să-şi arate roadele. Personal bănuiesc un lucru cât se poate de pământean: banca centrală a fost unul din jucătorii activi în campania electrorală, nivelând traseul lui Erdogan. Aceasta sub falsa justificare de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii cu bani ieftini.

Desigur orice exces îşi are şi reversul, iar Erdogan va fi acum cel care va trebui să repare excesele propriilor decizii. Cu un cont curent finanţat de aşa numiţii hot money, lucrurile pot derapa oricând şi pot modifica radical direcţia evoluţiei economiei. Într-un an în care stabilizarea ar fi trebuit să fie elementul central al politicii guvernului, lucrurile au început prost. Probabil perioada imediat următoare ne va demonstra că economia turcă nu duduie atât de mult pe cât ar fi crezut alegătorii, iar măsurile care trebuie luate sunt dintre cele mai grele. 

Istoria recentă ne-a dat numeroase exemple de derapaje ale Turciei. Perioada anilor '90 este una sugestivă pentru această ţară, pe care probabil şi-o amintesc mulţi dintre cei care "făceau Turcia" la începuturile capitalismuljui mioritic. Atunci politicile aberante au fost imediat amendate de inflaţie şi instabilitate monetară. Sper ca Turcia să fi învăţat lecţia acelei perioade şi să reuşească să ia măsurile dure, dar necesare unei reechilibrări a propriei economii. Altfel, o inversare de trend finalizată cu o aterizare forţată poate deveni inevitabilă.