Revenirea crizei bancare

Dacă aveați impresia că lucrurile s-au stabilizat pe piața bancară nu sunteți altceva decât o victimă a falselor percepții induse de oficiali și media. Chiar dacă a existat un moment în care lucrurile păreau a fi rezolvate, gunoiul înmagazinat (ca rezultat al exceselor trecutului) nu are cum să dispară ca prin farmec. El există și, supărător pentru bancheri, continuă să producă efecte.

Nu este vorba despre o zonă anume. Situația este similară peste tot în lume. Desigur, așa cum vom vedea în continuare, sunt zone în care lucrurile arată mai rău, iar altele unde forțele din spatele instituțiilor financiare reușesc să păstreze aparențele.

Primul lucru care sare în ochi este hotărârea băncilor de a disponibiliza personal. Dacă stăm să ne gândim, acțiunea are o logică: este singurul mod în care mai pot fi reduse costurile. În condițiile în care activele toxice din magazie n-au nicio șansă de ușurare a costurilor, cheltuielile salariale sunt relativ ușor de controlat. Mai mult, în condițiile în care piețele mature deja sunt sărăcite în oportunități, dar bogate în costuri, are mult mai mult sens să disponibilizezi aici și să încerci să profiți de creșterea emergenților. Așa se face că, spre exemplu, HSBC a anunțat un plan de disponibilizare a 30 000 de angajați în Europa în paralel cu investiţii masive pe piețele emergente. HSBC însă e un caz fericit care a absorbit relativ bine criza. Barclays au anunţat şi ei o subţiere cu 3000 a numărului de angajaţi după ce numai anul acesta a concediat 1400 de angajaţi. Aceeaşi decizie a fost anunţată şi de către alte bănci europene precum Credit Suisse AG sau UBS.  Pe Wall Street, băncile sunt într-un continuu proces de restructurare a business-urilor pentru a se mențime pe linia de plutire. Cum bine știm, business-ul bancar are de-a face într-o proporție covârșitoare cu încrederea. În momentul în care ea zboară, poți avea cei mai solizi indicatori financiari că deznodământul e același. Acesta este motivul pentru care procesul de restructurare a personalului se face, de cele mai multe ori tăcut, fără valuri; aceasta în ciuda faptului că vorbim de cifre destul de mari.

Și pentru că am adus vorba despre încredere poate că ar fi util să vedem ce s-a întâmplat ieri în Italia deoarece este un element prevestitor pentru fenomene care, cred eu, vor readuce cu picioarele pe pământ toți apologeții creșterii fără fundamente. În primul rând s-au consemnat scăderi puternice ale tuturor acțiunilor băncilor cotate. Astfel, Intesa Sanpaolo(cea mai mare banca de retail din peninsulă) și Banca Monte dei Paschi di Siena(cea mai veche instituție bancară din lume) au căzut cu 7.8% fiecare. Pentru o singură zi de tranzacționare este enorm. Dar cel mai prost s-a comportat Unicredit(cea mai mare bancă italiană după active) care a fost suspendată de la tranzacționare din cauza volatilității mari a titlurilor sale. Aceasta sugerează  o nervozitate extremă, dacă nu cumva informaţii care au răsuflat în piaţă(nu am această informaţie, dar poate fi o cauză). Cu toate că parametrii stress test-ului european nu au scos în evidență probleme în băncile italiene, se pare că sunt foarte multe necunoscute acolo.

La noi lucrurile nu stau departe de realitatea externă și aceasta indiferent de ceea ce afișează bancheerii. Pe segmentul de retail singurele oportunități sunt pe piața refinanțărilor. Aceasta implică însă scăderi de prețuri pentru atragerea unor clienți buni, dar nimeni nu garantează că, în cazul unui nou derapaj, acești clienți își vor păstra bonitatea. Segmentul profesiilor independente a fost supralicitat, iar microîntreprinderile sunt deosebit de riscante. La fel si IMM-urile. Pe corporate concentrarea se face pe clienţii existenţi, cei cu un istoric destul de bine cunoscut bancherilor şi cu un comportament previzibil. Nu cred că există bănci dispuse să facă achiziţii substanţiale în niciun segment ci, mai degrabă, să-şi conserve cota de piaţă. În aceste condiţii, structura teritorială a reţelelor bancare autohtone atârnă ca un bolovan şi, cel mai probabil, în perioada următoare vom consemna restrângeri de activitate şi disponibilizări. Raportându-ne la realităţile din teren, tind să cred că în următoarea perioadă ar urma să se desfiinţeze cel puţin  800 de puncte de prezenţă cu un impact de 3000-5000 de locuri de muncă. Desigur, calculul este unul aproximativ şi acoperă doar prima etapă. E clar că sunt numeroase bănci trebuie să-şi revizuiască reţeaua teritorială şi să încerce să-şi maximizeze veniturile. Dacă până acum s-a preferat aşteptarea viitorului boom, în prezent, când lucrurile sunt cât se poate de limpezi devine clar pentru toată lumea că menţinerea unor agenţii pustii, în care se plătesc două-trei facturi pe zi nu mai are niciun sens. 

În mare cred că urmează o perioadă destul de anostă pentru bănci. Lipsa oportunităţilor şi excesele trecutului le-au aruncat într-o luptă în care prioritare sunt menţinerea imaginii şi optimizarea extremă a business-ului.